Vorbirea cu har
Traian Dorz - Lupta cea Bună
1 - Harul lui Dumnezeu dobândit prin rugăciune îți va îmbrăca ființa ta în semnul sfânt care însoțește pe toți aleșii adevărați ai lui Dumnezeu,
îți va încununa munca ta cu minunile Sale
și îți va înconjura umblarea cu puterea Duhului Sfânt.
Atunci vorbirea ta nu va izvorî din gura ta ci numai va trece prin ea, venind din gura lui Hristos.
2 - Când tu vei fi plin de harul lui Dumnezeu, atunci scrisul tău nu va izvorî din condeiul tău, ci numai va trece prin el, venind din inspirația Duhului Sfânt.
Atunci frații te vor ruga cu lacrimi să le vorbești și nu să taci.
Vor aștepta cu nerăbdare să vii și nu să pleci.
Și se vor grăbi să te caute și nu să te părăsească.
De așa vorbitori are nevoie mulțimea.
Pentru așa ucenici să ne rugăm Domnului să ne trimită
și Duhului Sfânt să ni-i păstreze.
3 - Tot ce se face cu cunoștința și cu binecuvântarea fraților, este binecuvântat și de Dumnezeu. Dar tot ce se face în ascuns de frați și împotriva cuvântului lor, nu va putea fi niciodată nici binecuvântat de Dumnezeu și nici pecetluit de Duhul Sfânt.
4 - Totdeauna a fost ordine în Biserica lui Dumnezeu. Numai în sinagoga Satanei a fost totdeauna dezbinare, fiindcă dezordinea este elementul diavolului și sistemul prin care guvernează el.
Hristos Domnul și Împăratul nostru a vrut și a poruncit totdeauna supușilor Lui unirea și părtășia între toți. Voi toți să fiți una - a zis și S-a rugat El (Ioan 17, 20-23).
5 - Diavolul, vrăjmașul lui Hristos, a vrut și a lucrat totdeauna dezbinarea: Dezbină și stăpânește! - este lozinca lui, împotriva Bisericii și Evangheliei lui Hristos.
Unitatea și părtășia stă în ordinea și în ascultarea frățească, iar dezbinarea și nimicirea stă în dezordinea și neascultarea dintre frați.
6 - Creșterea și propășirea Lucrării lui Dumnezeu stă în unitatea și rânduiala frățească, iar nimicirea și moartea ei stă în dezbinare și în neorânduiala dintre frați.
Oricine lucrează în unitate cu frații, în rânduială și în părtășie, - ajută creșterea și zidirea bisericii. Și este un slujitor al lui Hristos.
Dar oricine lucrează în neorânduială, în împotrivire cu frații, grăbește nimicirea Lucrării Domnului - și este un slujitor al diavolului.
Oricine ar fi el sau ar fi fost.
7 - Când frații din fruntea adunării sunt la locul lor în rugăciune și în propovăduire, - exemplul lor este urmat cu bucurie și cu grabă de toți frații și surorile din adunare.
Atunci surorile sunt mâinile care lucrează, care mângâie și ajută, iar tineretul sunt picioarele care aleargă, ostenesc și cercetează.
8 - Când este unitate între frați, atunci cei bogați nu risipesc și cei săraci nu duc lipsă.
Atunci cei ce au mult dau prisosul lor Domnului, iar cei ce au puțin își acoperă lipsurile de la Domnul.
Atunci nimeni nu merge gemând sub două poveri - și nimeni nu vine cântând fără nici una.
9 - Când este dragoste și părtășie între frați, atunci toți cei care privesc dinafară, doresc să vină înăuntru. Și toți cei ce aud chemarea lui Hristos, se grăbesc să vină îndată la El. Iar toți cei ce sunt departe de Ierusalim, își dau toate silințele să ajungă și ei acolo.
O, ce binecuvântate sunt astfel de vremuri.
Dumnezeule, fă-ne să le trăim mai îndelung...
10 - Când îndrumătorii adunărilor Domnului sunt oameni ai rugăciunii și ai propovăduirii puternice,
când surorile sunt suflete de jertfă și de binefacere
și când tineretul este ascultător și harnic,
- urmarea cea binecuvântată nu este numai că adunarea crește și că biserica se umple, - dar și că preoții care văd astfel de credincioși în bisericile lor, se transformă și ei în chip fericit, - după cum se spune și despre creștinii cei dintâi.
11 - O, câți preoți au devenit ei înșiși niște oameni noi, datorită stării înalte duhovnicești a fraților și surorilor din adunările frățești.
O, câte biserici s-au umplut și câte biserici s-au lipit de Domnul, acolo unde sunt și au fost, astfel de adunări și de oameni ai rugăciunii și ai mărturisirii pline de puterea și de roadele Duhului Sfânt.
12 - Dacă sunt locuri în care preotul este un vrăjmaș al Lucrării Domnului și al adunării frățești, aceasta este și din vina fraților și a surorilor - care n-au știut cum să se poarte sau să-i vorbească.
Din pricina că nu s-a văzut acolo între ei așa cum ar fi trebuit să se vadă, - dovada Duhului Sfânt, semnul și puterea Lui, peste fața și peste viața slujitorilor Cuvântului Sfânt, a tuturor fraților și surorilor din biserica și din adunarea de acolo.
13 - Desigur că oameni ca marii preoți Ana și Caiafa vor fi totdeauna și vor fi cam peste tot în bisericile Domnului.
Când inima acestora este plină de duhul diavolului, poți să te porți cu ei ca Hristos - că tot în zadar va fi.
Ei vor urî și vor căuta să ucidă totdeauna, chiar dacă le-ai face cel mai mare bine și dacă le-ai vorbi în limba cea mai îngerească.
Dar nu despre aceștia este vorba acum.
14 - Este vorba despre preoții cei care au bună credință în ei și au un cuget curat.
Față de aceștia noi trebuie să avem totdeauna o grijă deosebită, fiindcă și ei doresc o viață nouă și o evlavioasă slujire față de Dumnezeu. Și se bucură când le văd la noi.
Acești preoți adevărați să vadă și să se bucure, că sunt și suflete care Îl iubesc pe Dumnezeu, care iubesc biserica Sa și iubesc viața sfântă și trăirea cu fapta a Evangheliei.
Aceștia ușor se vor adăuga la numărul fraților și credincioșilor adevărați.
15 - Preoții adevărați se vor alătura totdeauna Lucrării vii a Domnului cu toată încrederea și dragostea lor. Și vor deveni niște preoți și frați, adevărați ispravnici vrednici ai tainelor Dumnezeiești, fiind împreună cu turma lor niște fericiți păstoriți ai lui Hristos Bunul Păstor... O, ce fericire e acolo unde este așa.
16 - Bisericile unor astfel de preoți și adunările unor astfel de frați, vor deveni una, - iar Hristos va fi totul în toți acolo. Duhul Sfânt va lucra cu putere și va odihni cu bucurie peste ei.
Frații mei iubiți, doriți voi o astfel de stare cerească pe pământul acesta, în biserica voastră și în adunarea voastră?
Dacă doriți, rugați-vă și lucrați. Și o veți avea.
17 - Când ucenicii Domnului trec biruitori prin încercare și nu se lasă înfricați de potrivnici, aceștia până la urmă n-au ce să le mai facă și îi lasă în pace, o vreme.
După o perioadă de închisori și prigoniri, urmează totdeauna o perioadă de pace... După ce potrivnicul amenință, bate și amendează un timp, se liniștește iarăși un timp.
În acest timp dacă ar ști frații să folosească bine libertatea și pacea de care se bucură Lucrarea Domnului, spre a lucra cât mai harnici și mai cu spor, - ce bine ar fi.
18 - Acum ne vor lăsa în pace o vreme - spuneau niște frați, amendați pentru a treia oară pentru adunare. În timpul acesta - ziceau ei - haideți să lucrăm neobosiți pentru Domnul.
Cei ce ne-au amendat socotesc acum că noi ne-am înfricat și ne-am liniștit. Până când se vor ridica din nou împotriva noastră, - noi să fim departe. Să folosim bine timpul de pace dintre cele două prigoniri. Ce-i făcut, e făcut. Ce-i câștigat e câștigat. Ce-i semănat nimeni nu mai poate strânge înapoi.
Așa făceau mărturisitorii Domnului la început.
Așa să facem și noi.
19 - Timpul de pace nu ține mult. Prigonitorul nu poate odihni multă vreme știind că Domnul lucrează. Dar cât timp ține pacea - noi să o știm folosi bine.
O, ce minunată e vremea de pace, dar ce scurtă este această vreme și ce puțin o știu folosi bine credincioșii Domnului.
20 - Ce mult s-ar fi putut lucra în anii de pace - dar ce puțin am știut noi folosi acest timp fericit.
Cei ce aveau condiții nu dădeau din ele nimic pentru Domnul...
Câte cărți, Biblii, reviste și cântări s-ar fi putut răspândi atunci, cu avuțiile pe care le-a mâncat îndată după aceea focul, împreună cu stăpânii lor cei zgârciți cu tot!
Doamne și Dumnezeul nostru, învață-ne prin Duhul Tău, cum să știm folosi totdeauna în cel mai bun fel vremile și condițiile bune pe care le avem pentru lucrul Tău.
Amin.