Ajutorarea Lucrării Domnului
Traian Dorz - Lupta cea Bună
1 - Câte drumuri sfinte s-ar fi putut face în răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu,
la câte suflete s-ar fi putut duce lumina Lui,
- câte suflete unice s-ar fi putut salva numai cu o parte din banii celor nepăsători,
numai cu un strop din bunăvoința celor mari,
numai cu o fărâmă din conștiința celor care erau datori să facă și puteau face.
- Dar n-au vrut să facă nimic.
Iar când a trecut vremea păcii, cum a venit furtuna și i-a luat pe toți aceștia potopul și i-a prăpădit. Focul trecător le-a ars avuția și vremea lor, - iar focul veșnic îi arde pe ei, - fiindcă n-au vrut să asculte și să facă atunci când puteau voia lui Dumnezeu cu nimic din avuțiile care nu erau ale lor, dar cu care puteau face mult bine în clipa când le aveau...
2 - Să nu așteptăm fraților și surorilor vremi mai bune pentru lucru. Să lucrăm acum cu toată graba și cu toată puterea, ceea ce încă mai putem
fiindcă va veni în curând vremea când nu se va mai putea face nimic.
Și atunci vor plânge veșnic toți acei ce nu au înțeles acest mare adevăr.
3 - Când este vremea de pace și avem picioarele dezlegate, haideți fraților să mergem mereu cutreierând toate cetățile frățești. După cum făceau sfinții apostoli, sfântul Petru.
Să nu stăm atunci numai în Ierusalim, numai unde sunt mulți și unde este bine, unde nu ni se cere nici o osteneală și nici o jertfă.
Să mergem atunci nu numai prin Iudeea sau Galileia unde avem cunoscuți, rudenii, prieteni, suflete scumpe și locuri dragi.
Ci până la marginile țării și puterilor noastre.
4 - Să mergem și în Samaria adică în locurile potrivnice ca apostolii, căci Domnul are și acolo suflete alese care Îl așteaptă și Îl doresc pe Isus Mântuitorul.
Să mergem și la Lidia, - adică unde zac bolnavi slăbănogi sufletești de ani îndelungați, așteptând pe Domnul nostru Isus Hristos să vină să-i vindece și pe ei.
Noi în Hristos suntem datori tuturor acestora.
5 - Când sunt vremi de pace și de libertate pentru vestirea Evangheliei și pentru cercetarea fraților, - o frații mei iubiți, lucrători buni, nu stați într-un loc și nu vă duceți numai în două...
Mergeți pretutindeni și cercetați cât mai mult, semănând Cuvântul și plivind buruienile.
Mergeți întărind pe slăbănogi, înviind pe morți și mângâind pe cei zdrobiți.
Așa să vă găsească Hristosul și Împăratul Răsplătirii veșnice...
Și atunci picioarele voastre se vor face îndată de lumină și urmele voastre vor fi strălucitoare în veci și veci.
6 - Cine caută totdeauna găsește, dar cine zice: nu mai este, - acela nici nu află nimic.
Cine caută săraci cu dorința de a le face bine din toată inima, acela totdeauna află. Dar cine zice: nu mai sunt săraci, - acela nici nu va afla nici unul.
7 - Cine zice: o, ce mulți frați erau odată prin locurile astea... și se duce și-i caută, - acela totdeauna află, pe cei care au fost ieri sau pe cei care pot fi mâine.
Dar cine zice: în zadar, nu mai este acolo nimeni;
- acela nici nu va afla decât pustiu. Și acum în veacul acesta - și în veacul viitor.
8 - Cine nu caută pe frați cu dragoste și cu dor, acela nici nu merită, nici să-i afle nici să-i aibă.
Dar cine udă pe altul acela va fi udat și el - și cine caută pe alții, va fi căutat și el.
9 - Du-te totdeauna cu nădejde, cu credință și cu dragoste în orice loc, în orice sat, în orice casă... Nu va lăsa Dumnezeu să mergi în zadar, dacă vei merge așa.
Cel care ți-a pus pe inimă gândul să mergi, Acela știe unde să-ți îndrepte pașii și El te va trimite chiar acolo unde te așteaptă de ani de zile vreun slăbănog suferind, vreo durere nevindecată, vreun suflet doritor după Dumnezeu.
10 - Spune oricui, oprește-te cu oricine, vorbește despre Hristos cu toți. Nu știi care dintre toți este omul la care anume ai fost trimis de Duhul Sfânt.
Chiar dacă unii te vor ocărî sau alții te vor da pe mâna chinuitorilor, ori alții te vor da afară, - tu nu te descuraja, nici nu te opri. Vei afla sigur și pe sufletul acela care zace și te așteaptă tocmai pe tine.
11 - Ce fericit vei auzi din gura sufletului care te-a așteptat pe tine să-l conduci la Hristos, cuvântul înlăcrimat: „Chiar dacă numai pentru mine a trebuit să suferi, să te ostenești și să vii până aici, nu-ți pară rău. Mântuirea mea face mai mult decât toate chinurile îndurate pentru ea. Dumnezeu îți va răsplăti...”
12 - Purtarea cuvântului mântuitor este o sarcină cerească cu folos fericit, atât pentru cel ce propovăduiește cât și pentru ce-l ascultă.
Cuvântul lui Dumnezeu dă totdeauna putere celui ce-l duce și mișcă inimile celor ce-L primesc.
13 - În Cuvântul lui Dumnezeu este totdeauna putere de vindecare, putere de viață, putere de rod.
Oricine Îl are în sine și Îl păstrează într-o inimă bună, acela va aduce din ce în ce tot mai multă roadă: treizeci, șaizeci, o sută...
14 - Rodul Cuvântului Dumnezeiesc depinde de primirea și ascultarea inimii unde este semănat, căci Cuvântul lui Dumnezeu este Însuși Hristos, iar în El este totdeauna putere, lumină, viață...
Slăbănogiei îi dă putere,
orbiei lumină,
morții viață...
15 - Suflete slăbănog, crede! - Isus Hristos te va vindeca și pe tine.
Suflet orb, crede! - Isus Hristos te vindecă. El a venit în lume tocmai pentru ca cei orbi să capete lumină (Ioan 9, 39).
Suflete mort în păcatele tale, crede! - Isus Hristos te învie. El tocmai de aceea a murit și a Înviat ca să aducă la viață pe toți cei ce vor crede în El (Ioan 10, 10).
Dar crede acum! Primește-L pe Hristos acum! Hotărăște-te chiar acum - așa cum a făcut Enea din Faptele Apostolilor.
16 - Credința vine în urma auzirii și chiar prin ea.
Iertarea vine în urma credinței - și chiar prin ea.
Vindecarea vine în urma acestor două - și chiar prin ele.
Dacă le ai, Hristos Isus te vindecă, crede!
Primește, ridică-te, și slăvește-L pe Cel ce te-a ridicat, cu toată gura ta, cu toată puterea ta, cu toată viața ta,
- și cu toate cele ce le-ai mai avea, pe lângă acestea.
17 - Din două mari cauze este nevoie să se perinde printr-o adunare a Domnului mai mulți lucrători.
Întâi, pentru a nu ajunge nimeni să-și închipuie că adunarea aceea - este numai moștenirea lui, avuția sa, proprietatea sa personală... Ci este biserica Domnului, moștenirea Lui pe care El a câștigat-o cu Sângele Său și o apără cu dragostea Sa.
Pentru că un astfel de slujitor, făcut stăpân peste moștenirea Domnului său, va deveni totdeauna un Diotref care va nesocoti pe frații mai mari și îi va cleveti, și se va purta în adunarea Domnului ca în ograda sa (3 Ioan 9, 10).
El va ocupa tot timpul adunării cu vorbirea sa, el va dicta cine să se ridice și cine să se așeze, el va primi și el va da afară, el va fi totul, împiedicând chiar și pe aleșii Domnului - pe oricine i-ar putea primejdui faima și locul lui.
18 - Un astfel de Diotref va spune tinerilor: Stați jos! - iar celor care ar îndrăzni să-l îndrepte va zice obraznic: voi să tăceți! Eu am suferit pentru Domnul, eu am lucrat de atâția ani aici, eu sunt mai vechi ca toți... eu și eu și numai eul lui peste tot...
Ce să mai facă oare și Dumnezeu cu o astfel de făptură? Va face ceea ce se face cu sarea după ce și-a pierdut gustul ei de sare: o aruncă afară (Matei 5, 13).
19 - A doua cauză pentru rotația fraților lucrători prin adunări este că Lucrarea Domnului fiind mare iar trebuințele ei felurite, - ea are nevoie de hrană mai cuprinzătoare, cum are un organism nevoie de mâncăruri felurite.
Mai mulți ochi, mai bine văd.
Mai multe guri, mai bine vorbesc.
Mai multe mâini, mai bine lucrează, - astfel mai mulți lucrători mai cuprinzător zidesc, mai felurit înfrumusețează și mai desăvârșit împodobesc biserica și adunarea lui Hristos. Fiecare aducând în adunare ceea ce are el mai frumos personal și mai bun în inima și mintea sa. Astfel se hrănesc mult mai potrivit și cresc mult mai bine, oile Domnului, spre bucuria Bunului Păstor.
20 - Ce bine se poate vedea acest lucru în adunările Domnului, unde fiecare aduce pe masa tuturor, bucatele cele mai gustoase pe care le are el în vistieria cea mai bună a inimii lui,
pentru a se împărtăși toți din ele, după cum la rândul lui se împărtășește și el din ale tuturor.
Atunci toți cresc la fel de frumoși, la fel de tari, la fel de bogați.
Dumnezeul nostru, binecuvântează-i pe cei ce lucrează așa - și ai milă de noi toți ca să urmăm acest înțelept și bun fel de a lucra pentru Tine.
Amin.