Vrăjmaşii şi necazurile
Traian Dorz - Numele Biruitorului
1 - Având mulţi vrăjmaşi, desigur ne putem aştepta la multe necazuri şi nenorociri în viaţa şi în lumea asta.
Dar să ştim că acestea le vom avea numai aici în lumea aceasta.
Când vom pleca din lume la Domnul vom fi scăpaţi pe totdeauna de orice necazuri şi primejdii...
Numai să avem răbdare şi credinţă până atunci.
2 - Când un copil stă cu tatăl său, ori cu mama sa, are mare grijă să se ţină cât mai aproape de ocrotitorul său.
Mai ales când trece prin locuri primejdioase sau necunoscute.
O, de-am avea şi noi grija asta lângă Domnul nostru!
3 - De câte ori simte copilul sau vede o primejdie ori un vrăjmaş, cu grabă se ascunde cât mai aproape şi se lipeşte cât mai strâns de apărătorul său, de părintele şi de izbăvitorul său.
Din faţa fiecărui pericol, fuge îndată şi se ascunde la adăpostul şi la apărarea părintelui său.
Cu cât este mai înţelept un copil în privinţa asta, - decât mulţi părinţi!
4 - Cu teamă şi cu speranţă priveşte copilul de la adăpost la înfruntarea vrăjmaşului său,
până când trece primejdia.
Copilul face acest lucru din fire, numai din slăbiciunea lui,
presimţind mărimea primejdiei,
şi puterea părintelui său.
Noi să facem acest lucru faţă de Domnul din înţelepciunea şi conştiinţa aceloraşi stări.
5 - Viaţa şi lucrarea, umblarea şi vorbirea fiecăruia dintre noi şi zilnic, - este o mărturie pe care o depunem neîncetat pentru Hristos,
sau împotriva Lui.
Pentru Adevăr sau împotriva lui.
Pentru cinste, pentru dreptate, pentru lumină, pentru iubire şi pentru bine.
Sau o mărturie contra lor.
6 - Adevărul nu este decât unul singur.
Credinţa numai una.
Dreptatea, cinstea, curăţia, adică binele, iarăşi numai unul.
Dacă noi nu numai cu cuvântul ci şi cu fapta şi cu toată trăirea noastră zilnică, le întărim pe cele bune,
le respectăm şi le apărăm oriunde
şi faţă de oricine,
- atunci suntem nişte martori credincioşi şi adevăraţi ai Domnului nostru Isus Hristos şi ai sfintei Sale învăţături care este Adevărul
şi a sfintei Sale Biserici care este dragostea Sa.
7 - Să fim nişte martori adevăraţi care să ajutăm să biruie în lume Adevărul, Cinstea şi Dreptatea,
împotriva minciunii, a ruşinii şi a strâmbătăţii.
Atunci prin noi, Biserica şi Evanghelia vor străluci, vor câştiga şi vor fi înălţate.
8 - O, cât de mulţi martori mincinoşi se nasc din învăţăturile false şi rătăcite,
- şi cât de mulţi se fac din necredinţă.
Toţi aceştia sunt nişte lucrători împotriva Duhului lui Hristos
şi împotriva Numelui Său.
Ce satanică este o astfel de lucrare! Şi ce nenorocire este că sunt din ce în ce tot mai mulţi astfel de monştri!
9 - Unii se numesc ei înşişi martori... dar toată mărturia lor este o lucrare plină de rătăcire şi de duh vrăjmaş împotriva Adevărului celui mai sfânt.
Alţii se fac conştienţi nişte batjocoritori ai lui Dumnezeu, pentru plată şi onorurile lumii acesteia şi a vieţii acesteia,
- fiindcă pe cealaltă viaţă ei o dispreţuiesc şi o tăgăduiesc.
10 - Mincinoşii dinafară, oricâţi de mulţi ar fi ei - nu sunt atât de păgubitori Adevărului pe cât sunt acei care din mijlocul Bisericii, luptă contra ei, prin răspândirea învăţăturilor înşelătoare.
11 - În numele Credinţei cei stricaţi dezbină Credinţa.
În numele Adevărului ei răstălmăcesc Adevărul.
Şi în numele Evangheliei ei strică sfântul ei înţeles falsificându-l.
Prin umblarea vieţii lor plină de trufie şi de neascultare,
de rătăciri şi de răutăţi - cei răi sunt nişte martori mincinoşi, atât prin fapte cât şi prin învăţătură,
- ei sunt vrăjmaşi şi păgubitori pentru Dumnezeu şi pentru Lucrarea Sa, chiar dacă se numesc cu trufie şi cu îndrăzneală, martori.
Toţi aceştia nu mai pot fi salvaţi fiindcă nu se mai întorc.
- De-ar mai putea fi măcar cei spre care merg ei!...
12 - Tu ce fel de martor eşti - şi ce fel de mărturie depui pentru Hristos?
Nu răstălmăci şi nu tăgădui Dumnezeirea Domnului nostru Isus Hristos
şi nu strica învăţătura Lui.
Ci dă-ţi toate silinţele să depui o mărturie vie şi luminoasă despre El în lumea prin care treci.
Ca şi El să poată depune în faţa Tatălui o mărturie bună despre tine.
13 - Una dintre cele mai mari fărădelegi pe care un suflet de om înşelat de diavolul, le poate săvârşi spre cea mai mare osândă a lui, - este urzirea de înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi.
Punerea la cale de curse şi de laţuri împotriva oamenilor nevinovaţi.
Provocarea şi pârârea celor credincioşi,
a oamenilor celor paşnici care nu sunt periculoşi pentru nici o stăpânire.
14 - Încălcarea drepturilor celor blânzi şi paşnici,
asuprirea şi prigonirea acestora,
numai pentru motivul că ei Îl iubesc pe Dumnezeu şi caută să-L laude şi să-L slujească,
este o nelegiuire vrednică de cea mai veşnică osândă.
15 - Prigonirea celor credincioşi numai pentru că ei doresc să slujească şi să slăvească Numele şi Jertfa Mântuitorului şi Binefăcătorului lor, Domnul Isus Hristos,
- este una din cele mai mari şi mai nedrepte încălcări ale dreptului uman,
şi una dintre cele mai mari şi mai sălbatice fărădelegi.
16 - În Ziua Judecăţii de Apoi, omenirea va fi judecată
şi condamnată sau răsplătită.
Mai ales pentru felul în care s-a comportat faţă de credincioşi şi faţă de credinţa Domnului Isus Hristos.
Căci, până la urmă, la aceasta se reduc toate. La atitudinea pe care o ia fiecare faţă de Hristos
şi faţă de ceea ce este a Lui.
17 - Tu omule al legii, poţi să aplici dispoziţiunile legii ori bine, ori rău,
- aceasta depinde de tine
şi va fi ori spre vina ta, ori spre dezvinovăţirea ta, felul cum aplici tu acum legile cu care lucrezi.
18 - Legea nu poate fi criminală decât în mâna şi în aplicarea unui criminal.
Un om drept nu va abuza niciodată de puterea pe care i-o dă legea.
Nici de autoritatea pe care i-o dă funcţia,
spre a condamna sau asupri pe nişte oameni cinstiţi sau nevinovaţi. Nici nu se va lăsa împins de sentimente nedemne,
sau de dispoziţiuni nedrepte
împotriva celor nevinovaţi care nu ştiu - sau n-au cum să se apere,
- oricât de mult s-ar deosebi convingerile sale de ale lor!
19 - Locul pe care îl ocupă un om al legii, îl obligă pe el să fie demn, cinstit şi drept faţă de toţi ceilalţi oameni,
în toate cazurile
şi sub toate regimurile.
Un judecător nedrept,
sau un slujbaş abuziv al legii şi autorităţii,
sunt cei mai mari vrăjmaşi al legalităţii şi umanităţii, - în orice stat.
Fiindcă aceştia prin actele lor încalcă Dreptatea,
anulează Libertatea
şi ruinează temelia societăţii în care este şi trebuie să fie armonia şi respectul reciproc dintre cetăţeni,
oricare ar fi convingerile lor,
sau ale conducerii statului,
la momentul dat.
20 - Actele abuzive sunt şi mai vinovate când sunt îndreptate calculat împotriva celor mereu foarte neînsemnaţi fraţi ai lui Hristos,
adică împotriva celor ce-L iubesc şi doresc sincer şi cinstit să-L slujească şi să-L mărturisească pe Domnul.
Dumnezeule Bun, scapă-i totdeauna pe ai Tăi, de toţi aceştia.
Amin.