Ochiul şi lauda Domnului
Traian Dorz - Numele Biruitorului
1 - Temeţi-vă mereu numai de Ochiul Cel Veşnic al Domnului căci dacă vă temeţi cu adevărat puteţi să nu vă mai temeţi niciodată de nici un ochi,
nici de al şarpelui,
nici de al morţii,
nici de al judecăţii.
2 - A putea să binecuvântezi pe Domnul în orice vreme
şi a-L putea lăuda în orice loc
şi în orice stare
- este dovada unei mari şi adevărate vieţi de credinţă.
Dovada unei adânci şi sănătoase cunoaşteri a Lui...
3 - În mod obişnuit oamenii numai în vremi neliniştite şi îndurerate îşi îndreaptă inima puternic spre cer şi numai uneori îşi îndreaptă fierbinte gândul cu binecuvântare şi cu mulţumire spre Dumnezeu.
O, de câte necazuri ar fi scutiţi
şi de câte binecuvântări s-ar împărtăşi
- dacă ar face acest lucru întotdeauna!
4 - Cuvântează şi tu bine despre Domnul nu numai când El îţi dă,
când te ajută
şi când te izbăveşte.
Atunci îşi mai aduc şi alţi oameni câteodată şi grăbiţi aminte că buzele lor trebuie să binecuvânteze pe Domnul.
Ci tu laudă-L pe Domnul şi-I mulţumeşte şi pentru toate celelalte.
5 - A-L binecuvânta pe Domnul în orice vreme este cea mai fericită datorie a noastră,
fie vremea de necaz sau de bucurie,
fie de grea încercare, sau de mare fericire,
fie de strâmtorare şi singurătate,
ori fie de libertate şi de părtăşie.
Nu este un lucru uşor acesta
şi nu des se poate întâlni aceasta printre oameni,
- dar fericiţi cu adevărat sunt numai cei care pot face acest lucru.
6 - În vremea de rugăciune şi sărbătoare,
de biserică şi de meditaţie,
- poate mai binecuvântăm unii pe Domnul
şi mai lăudăm câteodată Numele Lui...
Dar în vremea muncii,
în vremea ocupaţiilor,
în cealaltă vreme a vieţii noastre,
de peste zi şi de peste noapte,
- oare de câte ori gândul nostru cu faţa noastră se întorc binecuvântător spre Dumnezeu? Pentru câte binefaceri primim de la El?
7 - Orice vreme în care binecuvântăm Numele Domnului, este o vreme câştigată fericit pentru noi.
Cu cât sunt mai dese aceste izbucniri de mulţumire şi de laudă ale inimii noastre pentru Numele Lui,
cu atât mai multă lumină se va revărsa peste viaţa noastră în orice loc,
şi peste cealaltă vreme a noastră,
şi peste celelalte ocupaţii ale noastre,
şi cu atât mai mult vom lumina şi noi în jurul nostru.
8 - Ori de câte ori noi binecuvântăm pe Dumnezeu, binecuvântarea aceasta se revarsă întorcându-se înapoi trimisă de la El, mai grabnică şi mai mare, asupra noastră.
Ori de câte ori gura noastră este ocupată cu laudele lui Dumnezeu, este ferită de ispita de a se lăuda pe sine,
sau de a lăuda pe oameni.
9 - Suflet preaiubit, oricât de ocupat ai fi tu cu treburile tale,
ori cu necazurile tale,
sau cu plăcerile tale,
- nu-ţi ocupa vremea şi gura lăudând altceva.
Ci trezindu-ţi mintea, laudă pe Domnul şi binecuvântează Numele Lui:
- aceasta va fi pentru tine odihnă şi mângâiere.
10 - O, de câte ori auzim cu tristeţe, chiar pe unii mai credincioşi vorbind atâta vreme despre orice
şi având gura plină de laude pentru câte toate, ale lor,
- pentru copiii lor, pentru avutul lor, pentru talentele lor,
- dar aşa de rar se aud din gura lor laude şi binecuvântări pentru Dumnezeu.
De aceea viaţa lor n-are nici o putere şi cuvântul lor nici un gust.
11 - Ce bine ar fi dacă noi, mai mult decât să ne lăudăm cu copiii noştri, sau cu casele noastre,
sau cu hainele noastre şi cu izbânzile noastre,
ne-am lăuda cu Dumnezeul nostru
şi L-am binecuvânta pe El pentru toate acestea!
12 - Într-adevăr, de multe ori,
şi sub multe forme,
vine nenorocirea peste omul credincios şi drept,
asupra omului care se sileşte să umble numai în neprihănire şi credincioşie,
faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni,
- dar Dumnezeu nu lasă niciodată ca el să fie doborât şi zdrobit sub aceste nenorociri.
13 - De multe ori este nedreptăţit un astfel de om bun
şi de multe ori trebuie să sufere el înjosiri,
- prigoniri şi lovituri grele şi mari în viaţa lui
printre oameni şi de la ei.
Dar bunătatea lui şi bunătatea lui Dumnezeu
îl răsplăteşte totdeauna.
14 - De multe ori vine asupra unui om nevinovat nenorocirea din pricina legilor nedrepte,
a pârâtorilor şi a tiranilor nedrepţi,
a hrăpăreţilor lacomi pe pâinea lui,
pe casa lui,
pe libertatea lui,
pe puţinul lui cinstit şi drept,
- dar dreptatea lui şi dreptatea lui Dumnezeu
îl despăgubeşte totdeauna.
15 - De multe ori vine nenorocirea adusă de diavolul prin accidente,
prin întâmplări rele,
şi prin lovituri neaşteptate,
spre a-l doborî şi nimici pe nevinovatul lui Dumnezeu
- din pricina credinţei şi a ascultării lui faţă de Hristos pe care Satana îl urăşte.
- Dar nevinovăţia lui şi nevinovăţia lui Dumnezeu
îl apără totdeauna.
16 - De multe ori vine nenorocirea celui drept şi cu voia lui Dumnezeu,
ca încercare a credinţei lui,
ca şcoală a răbdării lui,
ca mijloc al desăvârşirii pentru el,
sau ca prilej de mărturisire cu fapta şi cu răbdarea a voii lui Dumnezeu şi a căilor Lui,
- în mijlocul celor aflaţi cu el, în această încercare.
Dar răbdarea lui şi răbdarea lui Dumnezeu
îl izbăveşte totdeauna.
17 - Sub orice formă ar veni nenorocirea celui drept, ea până la urmă va fi schimbată în bucurie.
Şi va fi binecuvântare pentru el dacă în vremea ei, dreptul rămâne drept şi credinciosul credincios.
18 - Dacă sufletul ajuns în nenorocire va înţelege că încercarea aceasta vine de la Dumnezeu,
dar cu îngăduinţa Lui,
şi că ea are numai un scop binefăcător, crezând, fără să se îndoiască de binecuvântările care sunt ascunse în ea, - îşi pleacă sufletul şi grumazul sub jugul ei pus de Domnul peste el,
- credinciosul va fi binecuvântat tocmai prin nenorocirea sa.
19 - Dacă fără să cârtească, credinciosul îşi va împreuna mâinile în faţa celor ce-l leagă pe nedrept,
îşi va da spinarea celor ce-l bat,
şi îşi va lăsa haina celor ce i-o răpesc...
- el va fi ieşit biruitor din toate cu Domnul său.
20 - Peste omul cel drept poate veni de multe ori nenorocirea în viaţă, dar Dumnezeu îl scapă din ea,
dar peste cel nedrept vine adesea numai o singură dată nenorocirea, la moarte, - dar din aceasta el nu va mai scăpa niciodată!
Nenorocirile celui neprihănit pot fi multe, dar sunt scurte şi trecătoare,
iar la urmă toate sunt schimbate în bucurii şi în răsplată fericită,
pe când a celui rău e numai una - dar veşnică din care nimeni nu-l va mai scăpa.
Amin.