Nevinovaţii lui Dumnezeu
Traian Dorz - Numele Biruitorului
1 - Nevinovaţii lui Dumnezeu se silesc să facă cel mai puţin rău pe lume
şi cel mai curat bine posibil la nivelul lor.
De aceea ei sunt apăraţi de Dumnezeu
împotriva oricui îi asupresc.
Nu asupri pe cel nevinovat, căci te va osândi Apărătorul lui.
2 - Omule, care eşti pentru o clipă pe un scaun înalt,
pe care ieri n-ai fost
şi pe care mâine sigur nu vei mai fi, -
- ia foarte bine seama ce faci tu cu puterea pe care o ai în mână acum.
Cea mai mare grijă să o ai - să nu asupreşti pe nici un nevinovat.
3 - Fapta ta ţine o clipă, dar urmările ei pot fi veşnice.
Puterea ta ţine numai o zi, dar ceea ce faci acum contează pe veşnicie.
Nu te îmbăta nici de gelozie,
nici de alcool,
nici de ură, ori de răzbunare,
ca să faci nedreptate celor cinstiţi care îţi sunt aduşi ori vânduţi.
Nu le face nici un rău!
Ascultă sfatul acesta pe care Pilat nu l-a ascultat la timp şi-l plăteşte acum pe veşnicie (Matei 27, 19).
4 - Orice păcat este grăitor şi strigător.
Grăitor printre oameni
şi strigător către cer.
Vorbeşte şi împotriva lui Dumnezeu şi împotriva oamenilor.
Căci orice păcat este o atingere şi o vătămare nu numai a voii lui Dumnezeu,
ci şi a dreptului cuiva, dintre cei apropiaţi Lui şi semenii noştri.
5 - O înjurătură nu este numai o murdărie aruncată spre Faţa lui Dumnezeu,
sau spre a fiinţelor şi lucrurilor Sfinţeniei Lui,
- ci este şi o insultă vătămătoare pentru o mamă,
pentru un nume,
pentru o ureche -
şi pentru o iubire sfântă
- sau pentru mai multe!
6 - O minciună este nu numai o lovitură dată Adevărului,
ci este şi o păgubire sau insultă adusă vreunui om în vreun fel.
O lăcomie tot aşa.
O desfrânare tot aşa.
O tâlhărie, o violenţă, o înşelăciune, - la fel.
7 - Cu cât se-nmulţesc păcatele pe pământ, cu atâta strigătele lor la cer
şi ţipătul lor în lume,
răsună mai strident, mai urât şi mai vinovat...
Sufletele celor prigoniţi din pricina credinţei şi a mărturisirii lui Hristos, strigă (Apoc. 6, 10).
Toate aceste păcate şi celelalte asemenea acestora, strigă neîncetat către Dumnezeu,
iar Dumnezeu vine totdeauna în apărarea lor.
9 - Ce grozav este strigătul nevinovăţiei sugrumate,
al libertăţii sugrumate,
al dreptăţii, al cinstei, al credinţei, al adevărului - sugrumate de nelegiuirea oamenilor.
Strigătul acestora răzbate din morminte, din ziduri, din pustiuri,
din orice loc unde este sugrumat un nevinovat
- şi totdeauna ajunge până la Dumnezeu.
10 - Nu există ceva care să poată face să tacă glasul unei nedreptăţi sugrumate,
nici ceva să poată acoperi vreodată ori să-l salveze pe acela împotriva căruia strigă o dreptate sugrumată.
11 - Dragul meu, să nu-ţi acoperi niciodată nici urechile, nici ochii tăi, ca să nu vezi ce strigător la cer şi ce ţipător la oameni, este păcatul pe care îl faci şi îl acoperi tu.
Din cel mai ascuns întuneric,
de sub cele mai bine aranjate hârtii,
peste cele mai bine puse la punct măsuri de prevedere pe care le-ai luat,
- nelegiuirea ta strigă,
iar Dumnezeu o aude.
12 - Dumnezeu va interveni mai curând sau mai târziu, dar sigur cu pedeapsa Lui, împotriva asupritorului celui drept.
Nu uita acest lucru pe care foarte mulţi îl uită sau îl neglijează până în clipa osândei.
Îngrozeşte-te de urmările fiecărui păcat,
- şi nu-l face.
13 - Cu toate păcatele tale din trecut vino la Isus. Mărturiseşte-le şi părăseşte-le sub Crucea Domnului, ca Sângele Său să ţi le spele şi să le facă să tacă pentru totdeauna.
Căci numai acoperite cu Sângele lui Isus Hristos, pot tăcea.
Altfel nu.
14 - De păcatele viitoare, fereşte-te cu groază ca de ţipătul cel mai fioros şi acuzator.
Fugi de orice formă a păcatului.
Şi îngrozeşte-te de el ca de gândul că vei fi alungat de pretutindeni, cu huiduielile şi strigătele cele mai urâte, în văzul şi auzul tuturor. Teama aceasta să te ducă la mântuirea ta.
15 - Când deşi eşti tăgăduit de nebunia minţii noastre, Doamne,
şi eşti înşelat de prostia gurii noastre,
sau eşti jignit de răutatea acelor cărora neîncetat le araţi bunătatea, grija şi dragostea Ta,
Tu totuşi nu încetezi să ne iubeşti
şi să ne chemi şi să ne aştepţi îndelung,
- este numai pentru că bunătatea Ta Doamne este nebănuit de mare, de iertătoare, de milostivă faţă de noi.
16 - Când oamenii plini de vicleşug şi de prefăcătorie,
sau plini de îngâmfare şi de prostie,
falsifică Adevărul Tău Doamne,
şi dezbină Biserica Ta,
ori modifică şi deformează învăţăturile Tale,
şi răstălmăcesc Evanghelia Ta,
şi profanează lucrurile Tale sfinte, -
şi totuşi Mâna Ta nu-i bate şi Dreptatea Ta nu-i trăsneşte pe nelegiuiţi,
- este numai pentru că Bunătatea Ta Doamne are şi are încă milă. Nu vrea să piară nimeni, ci aşteaptă şi nădăjduieşte să se trezească în cei vinovaţi,
conştiinţa stării lor de păcat
şi pocăinţa adevărată pentru el.
17 - Când sufletul se lasă cu plăcere în braţele ispitei şi cu îndrăzneală păcătuieşte împotriva voii Tale Doamne,
- numai o puternică lovitură a milei Tale îl poate salva.
18 - Când gura vinovată vorbeşte fără frică, cuvinte îndrăzneţe împotriva voii Tale Doamne, a rânduielilor Tale, a lucrurilor Tale cele sfinte, şi când inima trufaşă, neascultătoare şi îndărătnică în loc să se pocăiască ascultând de mustrările Cuvântului Tău şi de îndemnurile fraţilor săi spre a părăsi păcatul său, - şi când în loc să facă ce este bine, omul trufaş se ridică învinovăţind pe alţii,
judecând pe alţii
şi pedepsind pe alţii,
- nimic nu-l mai poate scăpa de pedepsirea Ta.
19 - Când Tu Doamne totuşi nu loveşti îndată pe nemernic,
şi nu Te răzbuni asupra lui,
şi nu grăbeşti plata neascultării sale,
- este numai pentru că bunătatea Ta cea nesfârşită, amână şi amână mereu, aducerea la îndeplinire a sentinţei date împotriva răului.
O, cât de Bun eşti Tu Doamne cu noi toţi. Dar mai ales cu unii...
20 - Tu Doamne eşti atât de Bun, atât de Bun.
Tocmai de aceea va fi vai de acel care dispreţuieşte bunătatea Ta. Şi care rămâne până la sfârşit în neascultarea şi în păcatul său.
Nu lăsa pe nimeni să nesocotească răbdarea Ta.
Amin.