Nevinovații lui Dumnezeu
Traian Dorz - Numele Biruitorului
1 - Nevinovații lui Dumnezeu se silesc să facă cel mai puțin rău pe lume
și cel mai curat bine posibil la nivelul lor.
De aceea ei sunt apărați de Dumnezeu
împotriva oricui îi asupresc.
Nu asupri pe cel nevinovat, căci te va osândi Apărătorul lui.
2 - Omule, care ești pentru o clipă pe un scaun înalt,
pe care ieri n-ai fost
și pe care mâine sigur nu vei mai fi, -
- ia foarte bine seama ce faci tu cu puterea pe care o ai în mână acum.
Cea mai mare grijă să o ai - să nu asuprești pe nici un nevinovat.
3 - Fapta ta ține o clipă, dar urmările ei pot fi veșnice.
Puterea ta ține numai o zi, dar ceea ce faci acum contează pe veșnicie.
Nu te îmbăta nici de gelozie,
nici de alcool,
nici de ură, ori de răzbunare,
ca să faci nedreptate celor cinstiți care îți sunt aduși ori vânduți.
Nu le face nici un rău!
Ascultă sfatul acesta pe care Pilat nu l-a ascultat la timp și-l plătește acum pe veșnicie (Matei 27, 19).
4 - Orice păcat este grăitor și strigător.
Grăitor printre oameni
și strigător către cer.
Vorbește și împotriva lui Dumnezeu și împotriva oamenilor.
Căci orice păcat este o atingere și o vătămare nu numai a voii lui Dumnezeu,
ci și a dreptului cuiva, dintre cei apropiați Lui și semenii noștri.
5 - O înjurătură nu este numai o murdărie aruncată spre Fața lui Dumnezeu,
sau spre a ființelor și lucrurilor Sfințeniei Lui,
- ci este și o insultă vătămătoare pentru o mamă,
pentru un nume,
pentru o ureche -
și pentru o iubire sfântă
- sau pentru mai multe!
6 - O minciună este nu numai o lovitură dată Adevărului,
ci este și o păgubire sau insultă adusă vreunui om în vreun fel.
O lăcomie tot așa.
O desfrânare tot așa.
O tâlhărie, o violență, o înșelăciune, - la fel.
7 - Cu cât se-nmulțesc păcatele pe pământ, cu atâta strigătele lor la cer
și țipătul lor în lume,
răsună mai strident, mai urât și mai vinovat...
Sufletele celor prigoniți din pricina credinței și a mărturisirii lui Hristos, strigă (Apoc. 6, 10).
Toate aceste păcate și celelalte asemenea acestora, strigă neîncetat către Dumnezeu,
iar Dumnezeu vine totdeauna în apărarea lor.
9 - Ce grozav este strigătul nevinovăției sugrumate,
al libertății sugrumate,
al dreptății, al cinstei, al credinței, al adevărului - sugrumate de nelegiuirea oamenilor.
Strigătul acestora răzbate din morminte, din ziduri, din pustiuri,
din orice loc unde este sugrumat un nevinovat
- și totdeauna ajunge până la Dumnezeu.
10 - Nu există ceva care să poată face să tacă glasul unei nedreptăți sugrumate,
nici ceva să poată acoperi vreodată ori să-l salveze pe acela împotriva căruia strigă o dreptate sugrumată.
11 - Dragul meu, să nu-ți acoperi niciodată nici urechile, nici ochii tăi, ca să nu vezi ce strigător la cer și ce țipător la oameni, este păcatul pe care îl faci și îl acoperi tu.
Din cel mai ascuns întuneric,
de sub cele mai bine aranjate hârtii,
peste cele mai bine puse la punct măsuri de prevedere pe care le-ai luat,
- nelegiuirea ta strigă,
iar Dumnezeu o aude.
12 - Dumnezeu va interveni mai curând sau mai târziu, dar sigur cu pedeapsa Lui, împotriva asupritorului celui drept.
Nu uita acest lucru pe care foarte mulți îl uită sau îl neglijează până în clipa osândei.
Îngrozește-te de urmările fiecărui păcat,
- și nu-l face.
13 - Cu toate păcatele tale din trecut vino la Isus. Mărturisește-le și părăsește-le sub Crucea Domnului, ca Sângele Său să ți le spele și să le facă să tacă pentru totdeauna.
Căci numai acoperite cu Sângele lui Isus Hristos, pot tăcea.
Altfel nu.
14 - De păcatele viitoare, ferește-te cu groază ca de țipătul cel mai fioros și acuzator.
Fugi de orice formă a păcatului.
Și îngrozește-te de el ca de gândul că vei fi alungat de pretutindeni, cu huiduielile și strigătele cele mai urâte, în văzul și auzul tuturor. Teama aceasta să te ducă la mântuirea ta.
15 - Când deși ești tăgăduit de nebunia minții noastre, Doamne,
și ești înșelat de prostia gurii noastre,
sau ești jignit de răutatea acelor cărora neîncetat le arați bunătatea, grija și dragostea Ta,
Tu totuși nu încetezi să ne iubești
și să ne chemi și să ne aștepți îndelung,
- este numai pentru că bunătatea Ta Doamne este nebănuit de mare, de iertătoare, de milostivă față de noi.
16 - Când oamenii plini de vicleșug și de prefăcătorie,
sau plini de îngâmfare și de prostie,
falsifică Adevărul Tău Doamne,
și dezbină Biserica Ta,
ori modifică și deformează învățăturile Tale,
și răstălmăcesc Evanghelia Ta,
și profanează lucrurile Tale sfinte, -
și totuși Mâna Ta nu-i bate și Dreptatea Ta nu-i trăsnește pe nelegiuiți,
- este numai pentru că Bunătatea Ta Doamne are și are încă milă. Nu vrea să piară nimeni, ci așteaptă și nădăjduiește să se trezească în cei vinovați,
conștiința stării lor de păcat
și pocăința adevărată pentru el.
17 - Când sufletul se lasă cu plăcere în brațele ispitei și cu îndrăzneală păcătuiește împotriva voii Tale Doamne,
- numai o puternică lovitură a milei Tale îl poate salva.
18 - Când gura vinovată vorbește fără frică, cuvinte îndrăznețe împotriva voii Tale Doamne, a rânduielilor Tale, a lucrurilor Tale cele sfinte, și când inima trufașă, neascultătoare și îndărătnică în loc să se pocăiască ascultând de mustrările Cuvântului Tău și de îndemnurile fraților săi spre a părăsi păcatul său, - și când în loc să facă ce este bine, omul trufaș se ridică învinovățind pe alții,
judecând pe alții
și pedepsind pe alții,
- nimic nu-l mai poate scăpa de pedepsirea Ta.
19 - Când Tu Doamne totuși nu lovești îndată pe nemernic,
și nu Te răzbuni asupra lui,
și nu grăbești plata neascultării sale,
- este numai pentru că bunătatea Ta cea nesfârșită, amână și amână mereu, aducerea la îndeplinire a sentinței date împotriva răului.
O, cât de Bun ești Tu Doamne cu noi toți. Dar mai ales cu unii...
20 - Tu Doamne ești atât de Bun, atât de Bun.
Tocmai de aceea va fi vai de acel care disprețuiește bunătatea Ta. Și care rămâne până la sfârșit în neascultarea și în păcatul său.
Nu lăsa pe nimeni să nesocotească răbdarea Ta.
Amin.