Vrăjmaşul este slab
Traian Dorz - Porțile Veșniciei
1 - De la începutul luptei tale pentru mântuirea sufletului tău - şi până la sfârşitul acestei lupte,
- să ştii că vei avea mult necaz cu vrăjmaşul Satana,
care va căuta în toate felurile să te facă să te lepezi de Domnul Isus Hristos Mântuitorul tău,
- dar tu să fii hotărât să lupţi şi să biruieşti în înfruntările cu vrăjmaşul tău.
2 - În această sfântă hotărâre îţi va da o mare putere încredinţarea că ai a face cu un vrăjmaş mare, mincinos şi prefăcut care niciodată nu este în fapt atât de tare după cum se laudă în vorbă că este.
3 - Răcneşte vrăjmaşul ca un leu când se apropie de tine, ca să te înfrice şi să-i cazi îngrozit în ghearele lui (1 Petru 5, 8).
Dar odată ce vede că tu nu te temi de el,
ci te împotriveşti lui, tare în credinţa ta
şi hotărât în răbdarea ta,
4 - De departe crezi că vrăjmaşul este un lup puternic, dar de aproape vezi că te-ai temut zadarnic:
el nu este niciodată ceea ce vrea să pară că este. Pentru cel curajos şi hotărât, vrăjmaşul Satana nu-i decât un mincinos plin de frică.
5 - M-am încredinţat că totul e mai mult o slăbiciune a noastră decât o putere a lui.
Am văzut că într-adevăr n-ai de ce să te temi de diavolul,
căci dacă nu te temi de el, cu toate ameninţările lui, el nu-ţi poate face nimic...
6 - Te poate vrăjmaşul bate? - Să ştii însă că nu dor decât primele două lovituri.
Celelalte nu le mai simţi,
deci n-ai de ce să te temi.
7 - Te poate vrăjmaşul înfometa? - Să ştii că dacă eşti hotărât să posteşti, nu-ţi mai este foame,
- deci iarăşi n-ai de ce să te temi.
8 - Te poate vrăjmaşul închide? - Dacă ai învăţat să iubeşti durerea, meditaţia şi rugăciunea, n-ai de ce să te îngrozeşti de singurătate.
Cu Hristos îţi vei petrece timpul în chipul cel mai fericit,
- deci iarăşi şi iarăşi n-ai de ce să te temi!
9 - Te poate vrăjmaşul ucide?
Poate! - Dar sufletul nu ţi-l poate lua
- şi după aceea ce-ţi mai poate face?
Nimic! Pe veşnicie nimic, nimic rău. Iar prin moarte tot trebuie să treci odată şi odată. Deci nu te teme niciodată de vrăjmaşul lui Dumnezeu.
10 - Într-adevăr aşa cum spune Cuvântul Domnului - n-ai de ce să te temi de nimeni şi de nimic nicăieri şi niciodată, decât de Dumnezeu,
căci dacă nu te temi
şi dacă priveşti liniştit şi cu curaj totul,
atunci îţi vei da seama mai înainte cât de neputincios este vrăjmaşul tău.
Iar dacă totuşi te temi, atunci îţi dai după aceea seama cât de neputincios ai fost tu.
Te vei ruşina cât ai putut fi de slab şi de fricos temându-te de atâta lucru.
Că într-adevăr nu aveai de cine să te temi!
11 - Dacă totdeauna ochii şi inima noastră vor căuta Faţa lui Dumnezeu ca să O cinstească ascultând-L pe Domnul în tot ce ne cere
şi împlinind cu fapta tot ceea ce ştim că este plăcut Acestei Feţe,
- putem fi deplin liniştiţi înaintea tuturor celorlalte feţe, oricare ar fi ele.
12 - Când stăm plini de credinţă în dragoste în faţa Domnului, atunci putem sta deplin liniştiţi în faţa oricui, putem fi liniştiţi în faţa Prezenţei Lui,
în faţa Viitorului,
în faţa oamenilor,
în faţa evenimentelor,
în faţa morţii,
în faţa Veşniciei.
13 - Putem fi liniştiţi în faţa celor ce ne duşmănesc pe noi,
- căci neavând nici un fel de vrăjmăşie cu ei sau împotriva lor,
pentru răul pe care ni-l fac sau ni-l doresc,
şi neavând nici frică de răcnetele şi cruzimile lor,
- noi nu vom mai avea de ce să nu le putem privi ochii şi faţa lor, oricât de mânioasă şi întunecată şi-ar avea-o ei,
decât cu linişte
şi cu seninătate
şi cu milă.
14 - Când putem privi cu încredere Faţa Domnului nostru Isus Hristos, atunci noi putem privi liniştiţi şi în faţa greutăţilor pe care le întâmpinăm din cauza că dorim să fim cinstiţi şi credincioşi, în umblarea şi în munca noastră printre semenii noştri,
sau în comportarea noastră prin orice încercare.
15 - Pâinea noastră zilnică fiindu-ne asigurată de Dumnezeu Tatăl nostru,
în urma muncii noastre făcute cu hărnicie şi rugăciune
şi neavând nici lăcomie nici risipă - ne este îndeajuns. Da, cu Domnul - ne este de-ajuns ceea ce avem în chip cinstit şi cumpătat.
Şi putem privi liniştiţi chiar şi venirea vremurilor grele căci Dumnezeu nu ne va lăsa să murim de foame nici noi nici ai noştri.
16 - Din faţa Domnului putem privi liniştiţi şi în faţa morţii şi în faţa Veşniciei,
fiindcă viaţa noastră trăită în ascultare de Hristos, fiind binecuvântată, fiecare dintre paşii noştri făcuţi pe urmele Lui sunt binecuvântaţi...
Şi atunci orice ar veni nu poate să ne aducă decât binecuvântare.
17 - Toate gândurile inimii noastre dacă sunt închinate Domnului cu dragoste, cu meditaţie şi cu rugăciune...
Şi dacă toate faptele şi simţămintele sufletului nostru sunt semănate prin ani şi pe drumurile umblării noastre cu Hristos...
- atunci toate ne vor însoţi fericite clipa trecerii noastre în veşnicie...
Şi veşnicia nu poate să ne fie decât strălucită.
18 - Toată lumina Prezenţei lui Hristos din noi şi de lângă noi, va face la trecerea noastră prin apa cea rea a morţii
şi prin umbra ei
să fie pentru noi, ca o baie plăcută, după un drum lung prin dogoarea şi uscăciunea obositoare a unei călătorii grele...
Iar baia aceasta lasă tot ce ne era greu, neplăcut şi împiedicător.
Şi vom ieşi din ea, pe Tărâmul Celălalt, uşuraţi deplin şi fericiţi deplin, deplin,
în cântările tuturor fericitelor duhuri cereşti
şi ale preaiubiţilor noştri plecaţi înaintea noastră Acolo.
19 - Dar la ieşirea din baia morţii fericite, noi vom ieşi mai ales în faţa cea negrăit de dulce şi de scumpă a lui Isus, Domnul nostru, în faţa Lui pe care am căutat-O cu toată râvna credinţei noastre,
cu toate lacrimile iubirii noastre,
cu toată lupta speranţelor noastre, - în tot timpul lung, când eram pe drumul către ea.
20 - Nu este strigăt de rugăciune adâncă şi fierbinte la care Bunul Dumnezeu să nu răspundă într-un fel,
numai mintea noastră prea neatentă adesea, nu aude,
şi nu înţelege răspunsul Lui.
Doamne Isuse, ajută-ne să auzim mereu dulcea Ta înştiinţare: iată Eu vin curând. Şi să răspundem cu toată fiinţa noastră: Amin, vino Doamne Isuse.
Amin.