Vrăjmașul este slab
Traian Dorz - Porțile Veșniciei
1 - De la începutul luptei tale pentru mântuirea sufletului tău - și până la sfârșitul acestei lupte,
- să știi că vei avea mult necaz cu vrăjmașul Satana,
care va căuta în toate felurile să te facă să te lepezi de Domnul Isus Hristos Mântuitorul tău,
- dar tu să fii hotărât să lupți și să biruiești în înfruntările cu vrăjmașul tău.
2 - În această sfântă hotărâre îți va da o mare putere încredințarea că ai a face cu un vrăjmaș mare, mincinos și prefăcut care niciodată nu este în fapt atât de tare după cum se laudă în vorbă că este.
3 - Răcnește vrăjmașul ca un leu când se apropie de tine, ca să te înfrice și să-i cazi îngrozit în ghearele lui (1 Petru 5, 8).
Dar odată ce vede că tu nu te temi de el,
ci te împotrivești lui, tare în credința ta
și hotărât în răbdarea ta,
4 - De departe crezi că vrăjmașul este un lup puternic, dar de aproape vezi că te-ai temut zadarnic:
el nu este niciodată ceea ce vrea să pară că este. Pentru cel curajos și hotărât, vrăjmașul Satana nu-i decât un mincinos plin de frică.
5 - M-am încredințat că totul e mai mult o slăbiciune a noastră decât o putere a lui.
Am văzut că într-adevăr n-ai de ce să te temi de diavolul,
căci dacă nu te temi de el, cu toate amenințările lui, el nu-ți poate face nimic...
6 - Te poate vrăjmașul bate? - Să știi însă că nu dor decât primele două lovituri.
Celelalte nu le mai simți,
deci n-ai de ce să te temi.
7 - Te poate vrăjmașul înfometa? - Să știi că dacă ești hotărât să postești, nu-ți mai este foame,
- deci iarăși n-ai de ce să te temi.
8 - Te poate vrăjmașul închide? - Dacă ai învățat să iubești durerea, meditația și rugăciunea, n-ai de ce să te îngrozești de singurătate.
Cu Hristos îți vei petrece timpul în chipul cel mai fericit,
- deci iarăși și iarăși n-ai de ce să te temi!
9 - Te poate vrăjmașul ucide?
Poate! - Dar sufletul nu ți-l poate lua
- și după aceea ce-ți mai poate face?
Nimic! Pe veșnicie nimic, nimic rău. Iar prin moarte tot trebuie să treci odată și odată. Deci nu te teme niciodată de vrăjmașul lui Dumnezeu.
10 - Într-adevăr așa cum spune Cuvântul Domnului - n-ai de ce să te temi de nimeni și de nimic nicăieri și niciodată, decât de Dumnezeu,
căci dacă nu te temi
și dacă privești liniștit și cu curaj totul,
atunci îți vei da seama mai înainte cât de neputincios este vrăjmașul tău.
Iar dacă totuși te temi, atunci îți dai după aceea seama cât de neputincios ai fost tu.
Te vei rușina cât ai putut fi de slab și de fricos temându-te de atâta lucru.
Că într-adevăr nu aveai de cine să te temi!
11 - Dacă totdeauna ochii și inima noastră vor căuta Fața lui Dumnezeu ca să O cinstească ascultând-L pe Domnul în tot ce ne cere
și împlinind cu fapta tot ceea ce știm că este plăcut Acestei Fețe,
- putem fi deplin liniștiți înaintea tuturor celorlalte fețe, oricare ar fi ele.
12 - Când stăm plini de credință în dragoste în fața Domnului, atunci putem sta deplin liniștiți în fața oricui, putem fi liniștiți în fața Prezenței Lui,
în fața Viitorului,
în fața oamenilor,
în fața evenimentelor,
în fața morții,
în fața Veșniciei.
13 - Putem fi liniștiți în fața celor ce ne dușmănesc pe noi,
- căci neavând nici un fel de vrăjmășie cu ei sau împotriva lor,
pentru răul pe care ni-l fac sau ni-l doresc,
și neavând nici frică de răcnetele și cruzimile lor,
- noi nu vom mai avea de ce să nu le putem privi ochii și fața lor, oricât de mânioasă și întunecată și-ar avea-o ei,
decât cu liniște
și cu seninătate
și cu milă.
14 - Când putem privi cu încredere Fața Domnului nostru Isus Hristos, atunci noi putem privi liniștiți și în fața greutăților pe care le întâmpinăm din cauza că dorim să fim cinstiți și credincioși, în umblarea și în munca noastră printre semenii noștri,
sau în comportarea noastră prin orice încercare.
15 - Pâinea noastră zilnică fiindu-ne asigurată de Dumnezeu Tatăl nostru,
în urma muncii noastre făcute cu hărnicie și rugăciune
și neavând nici lăcomie nici risipă - ne este îndeajuns. Da, cu Domnul - ne este de-ajuns ceea ce avem în chip cinstit și cumpătat.
Și putem privi liniștiți chiar și venirea vremurilor grele căci Dumnezeu nu ne va lăsa să murim de foame nici noi nici ai noștri.
16 - Din fața Domnului putem privi liniștiți și în fața morții și în fața Veșniciei,
fiindcă viața noastră trăită în ascultare de Hristos, fiind binecuvântată, fiecare dintre pașii noștri făcuți pe urmele Lui sunt binecuvântați...
Și atunci orice ar veni nu poate să ne aducă decât binecuvântare.
17 - Toate gândurile inimii noastre dacă sunt închinate Domnului cu dragoste, cu meditație și cu rugăciune...
Și dacă toate faptele și simțămintele sufletului nostru sunt semănate prin ani și pe drumurile umblării noastre cu Hristos...
- atunci toate ne vor însoți fericite clipa trecerii noastre în veșnicie...
Și veșnicia nu poate să ne fie decât strălucită.
18 - Toată lumina Prezenței lui Hristos din noi și de lângă noi, va face la trecerea noastră prin apa cea rea a morții
și prin umbra ei
să fie pentru noi, ca o baie plăcută, după un drum lung prin dogoarea și uscăciunea obositoare a unei călătorii grele...
Iar baia aceasta lasă tot ce ne era greu, neplăcut și împiedicător.
Și vom ieși din ea, pe Tărâmul Celălalt, ușurați deplin și fericiți deplin, deplin,
în cântările tuturor fericitelor duhuri cerești
și ale preaiubiților noștri plecați înaintea noastră Acolo.
19 - Dar la ieșirea din baia morții fericite, noi vom ieși mai ales în fața cea negrăit de dulce și de scumpă a lui Isus, Domnul nostru, în fața Lui pe care am căutat-O cu toată râvna credinței noastre,
cu toate lacrimile iubirii noastre,
cu toată lupta speranțelor noastre, - în tot timpul lung, când eram pe drumul către ea.
20 - Nu este strigăt de rugăciune adâncă și fierbinte la care Bunul Dumnezeu să nu răspundă într-un fel,
numai mintea noastră prea neatentă adesea, nu aude,
și nu înțelege răspunsul Lui.
Doamne Isuse, ajută-ne să auzim mereu dulcea Ta înștiințare: iată Eu vin curând. Și să răspundem cu toată ființa noastră: Amin, vino Doamne Isuse.
Amin.