Răspunsurile Domnului
Traian Dorz - Porțile Veșniciei
1 - Uneori Domnul răspunde îndată strigătelor rugăciunii noastre. El răspunde grabnic atunci când primejdia este foarte aproape de noi,
sau când vremea ajutorului Său este sosită,
sau când rugăciunea este strigată cu putere și disperare din tot sufletul răscolit.
Și ce fericit este pentru noi acest răspuns!
2 - Dar Domnul uneori ne răspunde mai târziu,
sau chiar mult mai târziu
- fiindcă nici primejdia nici graba nu era, să răspundă mai devreme.
Timpul amânat era și el necesar pentru ca răspunsul lui Dumnezeu să fie într-adevăr folositor nouă,
sau celor pentru care era cerut acest ajutor de la Dumnezeu.
3 - Dar uneori parcă Domnul nu răspunde deloc rugăciunilor noastre. Atunci sufletul cu adevărat încrezător în înțelepciunea și în iubirea lui Dumnezeu, - nu se îndoiește întru nimic. Ci știe că în tăcerea Lui, este răspunsul cel mai potrivit tocmai pentru acele trebuințe ale noastre.
4 - Inima credinciosului care s-a rugat cu încredere bizuită pe dragostea lui Dumnezeu, trebuie să fie liniștită totdeauna așteptând răspunsul de la El.
Dacă vine îndată, este fericit și izbăvitor...
Dacă vine mai târziu, înseamnă că atunci era nevoie să vină.
- Iar dacă nu vine deloc, își găsește liniștire în încredințarea că așa este cel mai bine -
și nu se zbuciumă,
nici nu se întristează
din pricină că Domnul pare că-l lasă fără răspuns la rugăciunea pe care a făcut-o.
5 - Uneori Domnul răspunde într-un fel cu totul contrar felului la care s-a așteptat sufletul care s-a rugat Lui.
Chiar și în astfel de cazuri, trebuie să primim cu recunoștință răspunsul lui Dumnezeu, pentru că Singur El știe cel mai bine ce ne este nouă spre adevăratul folos.
6 - Noi nu cunoaștem tainele prezentului sau ale viitorului, de aceea ne putem ruga uneori pentru ceea ce nu poate fi iertat (1 Ioan 5, 16).
Pentru asta este cel mai bine să lăsăm ultima hotărâre în mâinile înțelepte ale lui Dumnezeu care Singurul cunoaște toate aceste taine.
7 - Fii plin de încredințare că Dumnezeu nu te va lăsa niciodată fără răspunsul potrivit strigătelor rugăciunilor tale.
Se cere numai să ai răbdare și pricepere ca să-l aștepți,
să-L auzi
și să înțelegi răspunsul Său.
8 - Fii deplin încredințat că într-un fel Dumnezeu îți va răspunde totdeauna la rugăciunile curate și fierbinți.
Iar răspunsul Său
- ori în care fel ar fi, -
va fi acela care este spre cel mai mare bine al tău,
sau al aceluia pentru care te rogi.
9 - Fii încredințat deplin că așa cum va răspunde Domnul, și nu altfel, - este cel mai bine.
Apoi, după aceea, de fiecare dată veghează cu mulțumiri lui Dumnezeu, pentru orice mod în care ți-a răspuns El rugăciunilor tale (Colos. 4, 2).
10 - Cerurile sunt pline de cântările de laudă și de preamărire a lui Dumnezeu, cântări pe care I le aduc fără încetare creaturile Sale, cele care au rămas în fericirea ascultării de voia Lui,
și se bucură de lumina Prezenței Sale...
Toate lucrările Sale văzute în Nemărginirea Firii, care stă în ascultarea voii lui Dumnezeu, Îl laudă pe El cu cântări de slavă și bucurie.
Fericirea lor eternă izvorăște tocmai din asta.
11 - Îngerii și cerurile,
Soarele, Luna și Stelele,
mările și munții, cu tot ce este deasupra și dedesubtul lor, - Îl laudă veșnic pe Dumnezeu,
pământul cu tot ce cuprinde hotarele lui largi și adânci...
și tot ce se naște și se hrănește pe el și din el,
Și aceasta este temelia vieții lor.
12 - În ascultarea de voia lui Dumnezeu se găsește ascunsă cea mai mare fericire.
Toate creaturile Sale care au rămas și rămân în ascultarea de voia aceasta a Lui sunt necurmat într-o fericire deplină...
Căci numai singură ascultarea de Dumnezeu dă și păstrează fericirea adevărată.
13 - În fericirea deplină este totdeauna și cântarea de laudă adusă cu mulțumire fierbinte, Izvorului acestei necurmate fericiri.
De aceea în toată desfășurarea vieții din natură nu există nici asalt,
nici opintire,
nici chin,
nici țipete...
- ci liniștită și măreață mergere prin timp spre veșnicie,
prin floare spre rod
și prin năzuință spre împlinire.
14 - Trecerea dintr-o viață în alta,
de la muncă la odihnă,
se face liniștit, senin și firesc,
ca de la iarnă la vară,
ca de la noapte la ziua deplină.
15 - Revenirea de la adânc spre lumină se face ca primăvara sau ca dimineața:
liniștit și măreț, ca un imn de preamărire adus necurmat lui Dumnezeu...
Aceluia din care izvorăsc și în care se întorc toate viețile și ființele, într-o mișcare uriașă și continuă,
într-o rotire maiestuoasă
și într-o liniște cutremurătoare.
16 - Veșnicele căi ale Naturii și Cosmosului sunt cântările lor de laudă
aduse neîncetat Aceluia din care, prin care și pentru care sunt toate lucrurile
17 - Ascultați numai glasul șiroaielor, în munți primăvara, sau cântecul vântului prin brazi,
ori glasul tăcerilor de seară pe vârful pădurilor,
- și veți fi mișcați până la lacrimi de lauda aproape omenească, adusă de toate acestea lui Dumnezeu...
18 - Ascultați vuietul furtunii,
ori mugetul mării,
ori ecoul codrilor fremătați de vânt,
- și vă veți cutremura de măreția copleșitoare a preamăririi tuturor acestora, adusă lui Dumnezeu...
Aceluia din Mâna și prin voia Căruia, ele au venit din neființă la ființă.
19 - Ridicați-vă ochii spre cerurile de deasupra voastră,
întoarce-ți-i spre pământul din jurul vostru
și adânciți-vă în lumile tainice de dedesubt,
- apoi ascultați la viața și la mișcarea lor ce cântare strălucită și măreață aduc toate acestea lui Dumnezeu și Slavei Lui,
clipă de clipă, - fără nici o încetare,
cu bucurie - fără nici o silă
și neobosite, - fără nici o greutate.
20 - Îngenuncheați apoi și voi
și uniți-vă glasul vostru recunoscător cu toată cântarea lor măritoare în aceeași armonie cu a tuturor văzutelor și nevăzutelor, de care sunteți înconjurați.
Strigați și voi din toată inima voastră, laudă supunerii depline în dragoste și în credință Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, cum Îi strigă și I se supun toate.
Aceasta va fi contopirea voastră nu numai cu cântarea și laudele lor, - ci și cu fericirea universală, care stă în acestea.
Amin.