Răspunsurile Domnului
Traian Dorz - Porțile Veșniciei
1 - Uneori Domnul răspunde îndată strigătelor rugăciunii noastre. El răspunde grabnic atunci când primejdia este foarte aproape de noi,
sau când vremea ajutorului Său este sosită,
sau când rugăciunea este strigată cu putere şi disperare din tot sufletul răscolit.
Şi ce fericit este pentru noi acest răspuns!
2 - Dar Domnul uneori ne răspunde mai târziu,
sau chiar mult mai târziu
- fiindcă nici primejdia nici graba nu era, să răspundă mai devreme.
Timpul amânat era şi el necesar pentru ca răspunsul lui Dumnezeu să fie într-adevăr folositor nouă,
sau celor pentru care era cerut acest ajutor de la Dumnezeu.
3 - Dar uneori parcă Domnul nu răspunde deloc rugăciunilor noastre. Atunci sufletul cu adevărat încrezător în înţelepciunea şi în iubirea lui Dumnezeu, - nu se îndoieşte întru nimic. Ci ştie că în tăcerea Lui, este răspunsul cel mai potrivit tocmai pentru acele trebuinţe ale noastre.
4 - Inima credinciosului care s-a rugat cu încredere bizuită pe dragostea lui Dumnezeu, trebuie să fie liniştită totdeauna aşteptând răspunsul de la El.
Dacă vine îndată, este fericit şi izbăvitor...
Dacă vine mai târziu, înseamnă că atunci era nevoie să vină.
- Iar dacă nu vine deloc, îşi găseşte liniştire în încredinţarea că aşa este cel mai bine -
şi nu se zbuciumă,
nici nu se întristează
din pricină că Domnul pare că-l lasă fără răspuns la rugăciunea pe care a făcut-o.
5 - Uneori Domnul răspunde într-un fel cu totul contrar felului la care s-a aşteptat sufletul care s-a rugat Lui.
Chiar şi în astfel de cazuri, trebuie să primim cu recunoştinţă răspunsul lui Dumnezeu, pentru că Singur El ştie cel mai bine ce ne este nouă spre adevăratul folos.
6 - Noi nu cunoaştem tainele prezentului sau ale viitorului, de aceea ne putem ruga uneori pentru ceea ce nu poate fi iertat (1 Ioan 5, 16).
Pentru asta este cel mai bine să lăsăm ultima hotărâre în mâinile înţelepte ale lui Dumnezeu care Singurul cunoaşte toate aceste taine.
7 - Fii plin de încredinţare că Dumnezeu nu te va lăsa niciodată fără răspunsul potrivit strigătelor rugăciunilor tale.
Se cere numai să ai răbdare şi pricepere ca să-l aştepţi,
să-L auzi
şi să înţelegi răspunsul Său.
8 - Fii deplin încredinţat că într-un fel Dumnezeu îţi va răspunde totdeauna la rugăciunile curate şi fierbinţi.
Iar răspunsul Său
- ori în care fel ar fi, -
va fi acela care este spre cel mai mare bine al tău,
sau al aceluia pentru care te rogi.
9 - Fii încredinţat deplin că aşa cum va răspunde Domnul, şi nu altfel, - este cel mai bine.
Apoi, după aceea, de fiecare dată veghează cu mulţumiri lui Dumnezeu, pentru orice mod în care ţi-a răspuns El rugăciunilor tale (Colos. 4, 2).
10 - Cerurile sunt pline de cântările de laudă şi de preamărire a lui Dumnezeu, cântări pe care I le aduc fără încetare creaturile Sale, cele care au rămas în fericirea ascultării de voia Lui,
şi se bucură de lumina Prezenţei Sale...
Toate lucrările Sale văzute în Nemărginirea Firii, care stă în ascultarea voii lui Dumnezeu, Îl laudă pe El cu cântări de slavă şi bucurie.
Fericirea lor eternă izvorăşte tocmai din asta.
11 - Îngerii şi cerurile,
Soarele, Luna şi Stelele,
mările şi munţii, cu tot ce este deasupra şi dedesubtul lor, - Îl laudă veşnic pe Dumnezeu,
pământul cu tot ce cuprinde hotarele lui largi şi adânci...
şi tot ce se naşte şi se hrăneşte pe el şi din el,
Şi aceasta este temelia vieţii lor.
12 - În ascultarea de voia lui Dumnezeu se găseşte ascunsă cea mai mare fericire.
Toate creaturile Sale care au rămas şi rămân în ascultarea de voia aceasta a Lui sunt necurmat într-o fericire deplină...
Căci numai singură ascultarea de Dumnezeu dă şi păstrează fericirea adevărată.
13 - În fericirea deplină este totdeauna şi cântarea de laudă adusă cu mulţumire fierbinte, Izvorului acestei necurmate fericiri.
De aceea în toată desfăşurarea vieţii din natură nu există nici asalt,
nici opintire,
nici chin,
nici ţipete...
- ci liniştită şi măreaţă mergere prin timp spre veşnicie,
prin floare spre rod
şi prin năzuinţă spre împlinire.
14 - Trecerea dintr-o viaţă în alta,
de la muncă la odihnă,
se face liniştit, senin şi firesc,
ca de la iarnă la vară,
ca de la noapte la ziua deplină.
15 - Revenirea de la adânc spre lumină se face ca primăvara sau ca dimineaţa:
liniştit şi măreţ, ca un imn de preamărire adus necurmat lui Dumnezeu...
Aceluia din care izvorăsc şi în care se întorc toate vieţile şi fiinţele, într-o mişcare uriaşă şi continuă,
într-o rotire maiestuoasă
şi într-o linişte cutremurătoare.
16 - Veşnicele căi ale Naturii şi Cosmosului sunt cântările lor de laudă
aduse neîncetat Aceluia din care, prin care şi pentru care sunt toate lucrurile
17 - Ascultaţi numai glasul şiroaielor, în munţi primăvara, sau cântecul vântului prin brazi,
ori glasul tăcerilor de seară pe vârful pădurilor,
- şi veţi fi mişcaţi până la lacrimi de lauda aproape omenească, adusă de toate acestea lui Dumnezeu...
18 - Ascultaţi vuietul furtunii,
ori mugetul mării,
ori ecoul codrilor fremătaţi de vânt,
- şi vă veţi cutremura de măreţia copleşitoare a preamăririi tuturor acestora, adusă lui Dumnezeu...
Aceluia din Mâna şi prin voia Căruia, ele au venit din nefiinţă la fiinţă.
19 - Ridicaţi-vă ochii spre cerurile de deasupra voastră,
întoarce-ţi-i spre pământul din jurul vostru
şi adânciţi-vă în lumile tainice de dedesubt,
- apoi ascultaţi la viaţa şi la mişcarea lor ce cântare strălucită şi măreaţă aduc toate acestea lui Dumnezeu şi Slavei Lui,
clipă de clipă, - fără nici o încetare,
cu bucurie - fără nici o silă
şi neobosite, - fără nici o greutate.
20 - Îngenuncheaţi apoi şi voi
şi uniţi-vă glasul vostru recunoscător cu toată cântarea lor măritoare în aceeaşi armonie cu a tuturor văzutelor şi nevăzutelor, de care sunteţi înconjuraţi.
Strigaţi şi voi din toată inima voastră, laudă supunerii depline în dragoste şi în credinţă Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, cum Îi strigă şi I se supun toate.
Aceasta va fi contopirea voastră nu numai cu cântarea şi laudele lor, - ci şi cu fericirea universală, care stă în acestea.
Amin.