Iertarea și dreptatea
Traian Dorz - Porțile Veșniciei
1 - Cu toate că sufletul credincios nu poate să nu se roage pentru pocăința și mântuirea celor ce-l prigonesc și-l nedreptățesc,
- din milă pentru sufletele lor nenorocite, robite și folosite de diavolul în scopurile lui rele, -
el totuși în apărarea lui strigă către Dumnezeu după dreptate...
2 - Cel credincios cu toate că este bine încredințat că suferința lui nevinovată și nemeritată din partea oamenilor este spre binele său și este spre slava lui Dumnezeu,
totuși sufletul său nu poate să nu strige către Domnul să-Și aducă aminte de dreptatea Sa.
3 - Cu toate că bunul credincios nu dorește nimănui răul,
și nu se bucură de necazul și de nenorocirea nici unui om, oricât l-ar dușmăni și i-ar fi făcut răul...
- totuși în îndelunga lui apăsare nedreaptă,
în neîncetata lui urmărire și pândire de către prigonitorul său,
- cere dreptate de la Dumnezeu, care cunoaște nevinovăția lui și i-a promis că i-o va apăra.
4 - În multa silnicie la care este supus cel credincios,
în opreliștea răuvoitoare pusă Lucrării Domnului de legiuirile nedrepte și părtinitoare,
- chiar și cel mai răbdător și mai credincios suflet nu poate să nu strige odată spre Domnul Dumnezeu, după dreptate. Nu poate să nu se roage îndurerat: fă-mi dreptate Doamne Dumnezeule.
Silnicia și apăsarea prea îndelungă, face tot mai puternic strigătul sufletului spre Dumnezeu.
5 - Strigătul zdrobit al celui ce, cu toate că umblă în neprihănire -
și cercetându-se singur,
sau cercetându-l oricine, nu-l află vinovat,
- totuși se găsesc unii oameni și unele legi care îl nedreptățesc.
Nu poate să nu se ridice către Dumnezeu, după dreptate.
Vai de tiranul care provoacă astfel de strigăte!
6 - Fă-mi dreptate Doamne, trebuie să strige omul credincios,
pentru că deși n-am greșit (cum spune sf. ap. Pavel), nici împotriva legii, nici împotriva Templului, nici împotriva Cezarului (Fap. Ap. 25, 8),
- totuși toate aceste stăpâniri îi fac nedreptate.
7 - Fă-mi dreptate Doamne, este recursul pe care îl înaintează nevinovatul nedreptățit Singurului și Supremului Judecător Drept,
- după ce toate judecățile omenești și pământești au dat și au menținut împotriva lui
mereu sentințe nedrepte,
și măsuri silnice
și urmăriri samavolnice, ani îndelungați.
8 - Fă-mi dreptate Dumnezeule, este geamătul dureros al credinței înlănțuite,
al lacrimii nevinovate prelinse sub zăbrelele neîndurate,
al sudorilor curse nerăsplătite,
al sângelui vărsat fără vină,
și al muncii silnice chinuită nelegiuit.
și vai de acela împotriva căruia se înalță acest strigăt către Dumnezeu!
10 - Vai de aceia din cauza cărora se ridică înspre Dumnezeu dureroase gemete,
sfâșietoare rugăciuni,
chinuite strigăte,
nevinovatul sânge
și amarele lacrimi!
11 - Vai de cel ce asuprește pe cel nevinovat,
care osândește pe cel fără apărare,
care nedreptățește pe cel drept,
care chinuiește pe cel slab,
care jefuiește pe cel neștiutor,
care răpește dreptul sau plata celui cinstit,
care ia banul sau libertatea sau viața altuia.
- Când va cădea acesta în Mâinile Viului Dumnezeu, nimeni nu va mai fi ca să-l poată scăpa (Ezec. 8, 18).
12 - Ai minte și nu face fapte nebune și nedreptate împotriva nimănui.
Nu face legi nedrepte,
și nu executa nedrept o lege împotriva nimănuia, dar mai ales împotriva celor ce iubesc pe Dumnezeu,
fiindcă răzbunarea pentru acestea - este cea mai necruțătoare.
13 - Credincioșii lui Dumnezeu nu vor râvni niciodată nici averea ta, nici funcția ta, nici bunurile tale - sau ale altora.
Nu le face nici tu acestora vreo nedreptate, ca să nu strige careva împotriva ta către Dumnezeu.
Căci va fi vai de tine când Dumnezeu îi va asculta.
Oricine ai fi tu.
14 - Dumnezeu Însuși a binecuvântat zidul unei Case a Lui.
Pentru că locul în care trebuia să se înfățișeze oamenii înaintea Sa,
și felul în care trebuie să se facă acest lucru,
se cere să fie unic și sfânt,
iar Cuvântul Său, Se poate adresa oamenilor, în chip vrednic, numai în acest loc.
De aceea să cinstim și să căutăm totdeauna cu vrednicie Casa Domnului.
și că Prezența Ziditorului tuturor celor văzute și nevăzute umple totul și pretutindeni...
- și totuși El și-a ales o Casă care să fie numai a Lui...
Și numai aceea este numai a Lui!
16 - În toate celelalte locuri și case,
oricât de curate ar fi,
- tot se mai fac multe și altfel de lucruri,
cel puțin uneori, -
care sunt nepotrivite cu sfințenia prezenței lui Dumnezeu.
În aceste case, omul nu totdeauna se poate înfățișa cu vrednicie către Dumnezeu
și nici Dumnezeu către om.
Numai în Casa lui Dumnezeu, astfel de piedici nu pot fi.
17 - Dar în Sfântul Lăcaș al acestei Case nu se mai face și nu trebuie să se mai facă - nimic altceva decât cinstire și închinare lui Dumnezeu...
Casa Mea va fi o casă de rugăciune pentru toate neamurile - a spus Domnul (Isaia 56, 7; Luca 19, 46),
- iar aceasta înseamnă nu numai că în toate neamurile trebuie să existe câte o astfel de casă
și nu numai că în Casa Domnului nu trebuie să se facă altceva decât rugăciuni și închinări lui Dumnezeu (Matei 5, 23-24),
- căci însemnează mai ales că nu există o altă casă și alte case mai potrivite ca ea în care să se poată face aceste slujbe.
Ce sfântă este Biserica lui Dumnezeu!
18 - Dacă este cineva un adevărat cinstitor și închinător al lui Dumnezeu, el va dovedi acest lucru și în privința cinstirii Lăcașului sfânt al Casei lui Dumnezeu.
Va dovedi cu evlavia în cercetarea acestei sfinte Case
și cu respect față de tot ce se face acolo în ea.
19 - Dragostea noastră pentru Biserica cea vie care este comunitatea tuturor celor ce cred în Domnul nostru Isus Hristos și păzirea învățăturii Lui, trebuie să se arate și prin râvna pentru lăcașul de închinare al acestei Biserici,
pentru Casa de rugăciune și de petrecere a noastră cu Domnul,
fiindcă acolo este locul cel mai adevărat unde simțim Prezența lui Dumnezeu.
20 - Grija și respectul nostru față de sfântul Lăcaș al Bisericii trebuie să se dovedească nu numai prin cercetarea lui cu evlavie, și cât mai des,
ci și prin participarea noastră cu fapta cât mai mult, la toate trebuințele sale,
în așa fel ca Biserica să poată fi păstrată într-o stare cât mai vrednică de Numele Domnului Cel Sfânt chemat peste ea.
Cine Îl iubește cu adevărat pe Dumnezeu, nu poate nesocoti nici buna cuviință și podoabele Casei Sale.
Ajută-ne Doamne să avem totdeauna iubirea aceasta în inimile noastre.
Amin.