Iertarea şi dreptatea
Traian Dorz - Porțile Veșniciei
1 - Cu toate că sufletul credincios nu poate să nu se roage pentru pocăinţa şi mântuirea celor ce-l prigonesc şi-l nedreptăţesc,
- din milă pentru sufletele lor nenorocite, robite şi folosite de diavolul în scopurile lui rele, -
el totuşi în apărarea lui strigă către Dumnezeu după dreptate...
2 - Cel credincios cu toate că este bine încredinţat că suferinţa lui nevinovată şi nemeritată din partea oamenilor este spre binele său şi este spre slava lui Dumnezeu,
totuşi sufletul său nu poate să nu strige către Domnul să-Şi aducă aminte de dreptatea Sa.
3 - Cu toate că bunul credincios nu doreşte nimănui răul,
şi nu se bucură de necazul şi de nenorocirea nici unui om, oricât l-ar duşmăni şi i-ar fi făcut răul...
- totuşi în îndelunga lui apăsare nedreaptă,
în neîncetata lui urmărire şi pândire de către prigonitorul său,
- cere dreptate de la Dumnezeu, care cunoaşte nevinovăţia lui şi i-a promis că i-o va apăra.
4 - În multa silnicie la care este supus cel credincios,
în opreliştea răuvoitoare pusă Lucrării Domnului de legiuirile nedrepte şi părtinitoare,
- chiar şi cel mai răbdător şi mai credincios suflet nu poate să nu strige odată spre Domnul Dumnezeu, după dreptate. Nu poate să nu se roage îndurerat: fă-mi dreptate Doamne Dumnezeule.
Silnicia şi apăsarea prea îndelungă, face tot mai puternic strigătul sufletului spre Dumnezeu.
5 - Strigătul zdrobit al celui ce, cu toate că umblă în neprihănire -
şi cercetându-se singur,
sau cercetându-l oricine, nu-l află vinovat,
- totuşi se găsesc unii oameni şi unele legi care îl nedreptăţesc.
Nu poate să nu se ridice către Dumnezeu, după dreptate.
Vai de tiranul care provoacă astfel de strigăte!
6 - Fă-mi dreptate Doamne, trebuie să strige omul credincios,
pentru că deşi n-am greşit (cum spune sf. ap. Pavel), nici împotriva legii, nici împotriva Templului, nici împotriva Cezarului (Fap. Ap. 25, 8),
- totuşi toate aceste stăpâniri îi fac nedreptate.
7 - Fă-mi dreptate Doamne, este recursul pe care îl înaintează nevinovatul nedreptăţit Singurului şi Supremului Judecător Drept,
- după ce toate judecăţile omeneşti şi pământeşti au dat şi au menţinut împotriva lui
mereu sentinţe nedrepte,
şi măsuri silnice
şi urmăriri samavolnice, ani îndelungaţi.
8 - Fă-mi dreptate Dumnezeule, este geamătul dureros al credinţei înlănţuite,
al lacrimii nevinovate prelinse sub zăbrelele neîndurate,
al sudorilor curse nerăsplătite,
al sângelui vărsat fără vină,
şi al muncii silnice chinuită nelegiuit.
şi vai de acela împotriva căruia se înalţă acest strigăt către Dumnezeu!
10 - Vai de aceia din cauza cărora se ridică înspre Dumnezeu dureroase gemete,
sfâşietoare rugăciuni,
chinuite strigăte,
nevinovatul sânge
şi amarele lacrimi!
11 - Vai de cel ce asupreşte pe cel nevinovat,
care osândeşte pe cel fără apărare,
care nedreptăţeşte pe cel drept,
care chinuieşte pe cel slab,
care jefuieşte pe cel neştiutor,
care răpeşte dreptul sau plata celui cinstit,
care ia banul sau libertatea sau viaţa altuia.
- Când va cădea acesta în Mâinile Viului Dumnezeu, nimeni nu va mai fi ca să-l poată scăpa (Ezec. 8, 18).
12 - Ai minte şi nu face fapte nebune şi nedreptate împotriva nimănui.
Nu face legi nedrepte,
şi nu executa nedrept o lege împotriva nimănuia, dar mai ales împotriva celor ce iubesc pe Dumnezeu,
fiindcă răzbunarea pentru acestea - este cea mai necruţătoare.
13 - Credincioşii lui Dumnezeu nu vor râvni niciodată nici averea ta, nici funcţia ta, nici bunurile tale - sau ale altora.
Nu le face nici tu acestora vreo nedreptate, ca să nu strige careva împotriva ta către Dumnezeu.
Căci va fi vai de tine când Dumnezeu îi va asculta.
Oricine ai fi tu.
14 - Dumnezeu Însuşi a binecuvântat zidul unei Case a Lui.
Pentru că locul în care trebuia să se înfăţişeze oamenii înaintea Sa,
şi felul în care trebuie să se facă acest lucru,
se cere să fie unic şi sfânt,
iar Cuvântul Său, Se poate adresa oamenilor, în chip vrednic, numai în acest loc.
De aceea să cinstim şi să căutăm totdeauna cu vrednicie Casa Domnului.
şi că Prezenţa Ziditorului tuturor celor văzute şi nevăzute umple totul şi pretutindeni...
- şi totuşi El şi-a ales o Casă care să fie numai a Lui...
Şi numai aceea este numai a Lui!
16 - În toate celelalte locuri şi case,
oricât de curate ar fi,
- tot se mai fac multe şi altfel de lucruri,
cel puţin uneori, -
care sunt nepotrivite cu sfinţenia prezenţei lui Dumnezeu.
În aceste case, omul nu totdeauna se poate înfăţişa cu vrednicie către Dumnezeu
şi nici Dumnezeu către om.
Numai în Casa lui Dumnezeu, astfel de piedici nu pot fi.
17 - Dar în Sfântul Lăcaş al acestei Case nu se mai face şi nu trebuie să se mai facă - nimic altceva decât cinstire şi închinare lui Dumnezeu...
Casa Mea va fi o casă de rugăciune pentru toate neamurile - a spus Domnul (Isaia 56, 7; Luca 19, 46),
- iar aceasta înseamnă nu numai că în toate neamurile trebuie să existe câte o astfel de casă
şi nu numai că în Casa Domnului nu trebuie să se facă altceva decât rugăciuni şi închinări lui Dumnezeu (Matei 5, 23-24),
- căci însemnează mai ales că nu există o altă casă şi alte case mai potrivite ca ea în care să se poată face aceste slujbe.
Ce sfântă este Biserica lui Dumnezeu!
18 - Dacă este cineva un adevărat cinstitor şi închinător al lui Dumnezeu, el va dovedi acest lucru şi în privinţa cinstirii Lăcaşului sfânt al Casei lui Dumnezeu.
Va dovedi cu evlavia în cercetarea acestei sfinte Case
şi cu respect faţă de tot ce se face acolo în ea.
19 - Dragostea noastră pentru Biserica cea vie care este comunitatea tuturor celor ce cred în Domnul nostru Isus Hristos şi păzirea învăţăturii Lui, trebuie să se arate şi prin râvna pentru lăcaşul de închinare al acestei Biserici,
pentru Casa de rugăciune şi de petrecere a noastră cu Domnul,
fiindcă acolo este locul cel mai adevărat unde simţim Prezenţa lui Dumnezeu.
20 - Grija şi respectul nostru faţă de sfântul Lăcaş al Bisericii trebuie să se dovedească nu numai prin cercetarea lui cu evlavie, şi cât mai des,
ci şi prin participarea noastră cu fapta cât mai mult, la toate trebuinţele sale,
în aşa fel ca Biserica să poată fi păstrată într-o stare cât mai vrednică de Numele Domnului Cel Sfânt chemat peste ea.
Cine Îl iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu, nu poate nesocoti nici buna cuviinţă şi podoabele Casei Sale.
Ajută-ne Doamne să avem totdeauna iubirea aceasta în inimile noastre.
Amin.