Ziua Domnului... ziua sufletului...
Pr. Iosif Trifa - Citiri și tâlcuiri din Biblie
„Și a sfârșit Dumnezeu în ziua a șasea lucrurile Sale care a făcut (facerea lumii) și S-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrurile Sale câte a făcut și a binecuvântat Dumnezeu ziua a șaptea și a sfințit-o pe ea”... (Fac. 2, 1-3). Despre această zi i-a poruncit Dumnezeu lui Moise, zicându-i: „În șase zile veți lucra, iar a șaptea zi este zi de odihnă, închinată Domnului; tot cel care va lucra în ziua odihnei va fi omorât” (Ieșire 31, 15). „Ziua a șaptea este ziua Domnului Dumnezeului tău: să nu faci întru aceea nici un lucru, nici tu, nici feciorul tău, nici fata ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău”... (Ieșire 20, 10). Această poruncă a Domnului a pus-o și Biserica în a patra poruncă bisericească: „Adă-ți aminte de ziua duminicii și o sfințește pe ea”.
Pe multe din poruncile și învățăturile Domnului Dumnezeu le-a stricat vremea și diavolul, dar parcă pe nici una n-a stricat-o așa de mult ca pe aceasta. Duminicile și sărbătorile, așa cum se țin astăzi, stau mai mult de jumătate în slujba diavolului decât în slujba măririi lui Dumnezeu. Biblia și Biserica ne spun că ziua a șaptea - duminica - este ziua Domnului; dar diavolul sare astăzi și răspunde că a lui e această zi. „A mea este ziua a șaptea - zice diavolul - pentru că în această zi aleargă oamenii să-și isprăvească daraverele și fac negustorii și târguri de unde nu lipsește fiica mea Înșelăciunea. În această zi se strâng oamenii să facă clevete, minciuni, fălii și mai ales în această zi intră în casa și biserica mea, în crâșmă, unde mă preamăresc cu sudălmi, beții, jocuri și destrăbălări. Ziua a șaptea e ziua mea - zice Satana - pentru că în această zi îmi slujesc mie omenii mai mult ca oricând”...
Despre creștinii cei dintâi, Scripturile ne spun că ziua Domnului o „petreceau întru învățătura apostolilor și în rugăciuni, și fapte bune” (Fapte 2, 42). Dar Satana a tot stricat mereu sărbătorile până am ajuns la cele de azi despre care zice Domnul prin Amos proorocul: „urăsc sărbătorile voastre”.
Ziua Domnului ar trebui să fie ziua de laudă și mărire lui Dumnezeu, așa cum arată chipul de mai sus. În această zi ar trebui să cânte cerul și pământul (sau, mai bine zis, și pământul cu cerul): „Lăudați-L pe El toți îngerii Lui, lăudați-L pe El soarele și luna, stelele și lumina. Lăudați-L pe El împărații pământului și popoarele... că El a zis și s-au făcut, El a poruncit și s-au zidit”... (Ps 148). Dar, în loc de această cântare de mărire lui Dumnezeu, duminica răsună crâșmele, jocurile, clăcile, balurile, ospețele și toate tămbălăurile și păcatele. O, ce nărav urât și păgân am apucat noi creștinii de azi, că toate desfătările cele lumești și de suflet stricătoare le facem duminica, în ziua Domnului, în ziua sufletului.
Biblia ne spune că odinioară Antioh, împăratul păgân, l-a trimis pe căpitanul Apolonie să-i măcelărească pe locuitorii Ierusalimului. Și sosind Apolonie cu oaste la Ierusalim, s-a fățărnicit a fi de pace și a așteptat sărbătoarea Sâmbetei, când tot poporul era la plimbare pe ulițe și la petreceri. Atunci ieși Apolonie fără veste cu ostașii pe uliță și umplu de sânge și ucidere ulițele Ierusalimului (2 Macabei, cap. 5). Această istorie este cu mare înțeles și pentru noi, creștinii de azi. Și diavolul, ca Apolonie, așteaptă cu vicleșug sărbătorile Domnului și atunci se sloboade cu oastea lui asupra creștinilor și face grozavă ucidere și vărsare de sânge în sufletul lor. Crâșmele, ulițele, locurile de joc și petreceri, în toată duminica și sărbătoarea se stropesc cu sângele sufletesc al celor pe care Satana cu oastea lui i-a rănit și omorât.
Cititorule! Cum prăznuiești tu și cu ce folos sufletesc prăznuiești tu ziua Domnului, ziua sufletului?
Cerșetorul ce fură al șaptelea leu
Cine nu cinstește ziua Domnului e la fel cu un cerșetor care, mergând în calea sa de cerșire, întâlnește un om milostiv ce are 7 lei în punga sa. Omul cel milostiv îi dă cerșetorului 6 lei și își lasă numai unul, dar cerșetorul se face obraznic, sare la om și îi fură și leul al șaptelea.
Așa și Dumnezeu cel milostiv dă omului șase zile pentru grijile și lucrurile sale, dar omul sare să fure și ziua a șaptea, care este ziua Domnului.
Cel ce nu-și închide oile noaptea
Ioan întrebă pe Domnul, zicând:
- Spune-mi despre sfânta duminică. Și Domnul zise:
- Ascultă, Ioane drepte: duminica este Domnul și Domnul este duminica. Cel ce cinstește duminica cinstit va fi de Domnul înaintea îngerilor și a oamenilor. Dumnezeu binecuvântează casa și lucrurile celui ce cu toți ai săi cinstește duminica. Și Ioan zise:
- Dacă un om postește și se roagă în cele șase zile, dar nu cinstește sfânta duminică, ce va pătimi?
- Ascultă, Ioane drepte: dacă un om paște oile sale toată ziua, dar noaptea nu le închide, ce i-a folosit? Așa-i și cu omul care se roagă și postește, dar sfânta duminică nu o păzește. Și tot cel ce zice că-L iubește pe Dumnezeu, și nu păzește sfatul duminicii, mincinos este...
(Dintr-o carte veche)
O statistică despre când se întâmplă cele mai multe bătăi și omoruri
Cârmuitorii țărilor au făcut statistică, să afle când se întâmplă între oameni cele mai multe bătăi și omoruri. Statistica a ieșit așa cum o arată scara din chipul de mai jos. Cuțitul cel mai mare
și mai plin de sânge e în ziua duminicii. Adică în ziua Domnului, în ziua sufletului - și în sărbători - se fac cele mai multe bătăi și omoruri. Asta pentru că atunci merg oamenii pe la crâșme și, după ce se îmbată, s-apucă de bătăi și scot cuțitele.
Iată cum a stricat diavolul, cu ajutorul băuturilor, ziua Domnului și a făcut din ea ziua morții trupești și sufletești.