Întoarcerea lui Saul pe drumul Damascului...

Chipul de mai sus arată cunoscuta întoarcere a lui Saul pe drumul Damascului, când din Saul s-a făcut Pavel și din prigonitor al Evangheliei un apostol al lui Hristos. Iată cum istorisește Apostolul Pavel această întoarcere și chemare la a sa apostolie:

„Eu am prigonit învățătura cea nouă (a lui Hristos), legând și ducând în temniță bărbați și femei. Am luat chiar și scrisori de la soborul bătrânilor (iudeilor din Ierusalim), să merg la Damasc, ca și pe cei ce erau acolo să-i aduc legați la Ierusalim. Și a fost când mergeam eu și mă apropiam de Damasc, deodată pe la amiază a strălucit împrejurul meu o lumină mare care venea din cer. Și am căzut la pământ și am auzit glas zicându-mi: «Saule, Saule, de ce Mă prigonești?». Iar eu am răspuns: «Cine ești, Doamne?». Și a zis către mine: «Eu sunt Iisus Nazarineanul pe Care Îl prigonești». Și cei ce erau cu mine lumina au văzut-o și s-au înfricoșat, dar glasul nu l-au auzit”...

Și așa mai departe ne spun Scripturile cum s-a întors Saul la Domnul din calea pieirii sufletești. (Citiți mai pe larg întoarcerea lui Saul în (Fapte 9, 1-22) și în Galateni 1).

O, ce învățătură adâncă este în această întoarcere a lui Saul! Tuturor celor care vor să se hotărască contra păcatelor, tuturor ostașilor din Oastea Domnului, tuturor care doresc să apuce pe calea mântuirii sufletești le recomand să citească în Sfânta Scriptură cu luare-aminte întoarcerea lui Saul și să judece adânc asupra ei. Saul alerga înainte pe calea pieirii sufletești. Alerga grăbit pe această cale, pentru că nu-L cunoștea pe Iisus Mântuitorul. „Cine ești, Doamne?” a întrebat Saul când lumina l-a doborât la pământ… Cine ești, căci eu nu Te cunosc. „Eu sunt Iisus Nazarineanul pe Care Îl prigonești”, a răspuns Mântuitorul… „Eu sunt Iisus, Care atâta bine în lume am adus, însă voi oamenii, drept răsplătire, pe cruce între tâlhari M-ați pus… Eu sunt Iisus, în contra Căruia și tu, Saule, alergi așa grăbit, să-L legi în lanțuri… Saule, Saule, de ce Mă prigonești?”

Iată-l pe Saul față în față cu Mântuitorul. O lumină l-a pus în fața Crucii, în fața Mântuitorului și din această înfățișare Saul se ridică schimbat cu totul pentru Evanghelia Domnului.

Această minunată schimbare trebuie să se petreacă tot așa și în viața noastră cea sufletească. Minunea de pe drumul Damascului o poți și tu, iubite cititorule, avea și simți atunci când stai în fața Domnului, când stai în fața Crucii, când stai față-n față cu Domnul, când cunoști cine este pentru tine Mântuitorul și ce a făcut Mântuitorul pentru tine și pentru iertarea ta. Pune-ți în fața Domnului, în fața Crucii Lui viața ta și, dacă ai urechi sufletești, îndată vei auzi glasul Lui: „Eu sunt Iisus Nazarineanul, Care M-am răstignit pentru tine… Eu sunt Iisus, Care atâtea chinuri am răbdat și atâta sânge am vărsat pentru tine… Eu sunt Iisus pe Care tu Îl lovești acum cu sudălmile, bețiile, desfrânările, strâmbătățile și răutățile tale… Omule, omule, de ce Mă prigonești?”…

Când astfel stai în fața Mântuitorului și în fața Crucii, atunci, ca și Saul, deodată cazi la pământ doborât de groaza pieirii sufletești. Atunci deodată te ridici cuprins de hotărârea să trăiești o viață schimbată, o viață nouă cu Domnul, să trăiești o viață de mântuire sufletească.

O, ce viață minunată ar trăi oamenii când și-ar pune mereu viața în fața Mântuitorului - însă cei mai mulți nici habar n-au de așa ceva, ci aleargă în galop pe drumul răutăților. În calea acestora, Iisus Mântuitorul - în a Sa iubire de oameni - iese și în alt chip, așa cum a ieșit în calea lui Saul. Când o boală sosește și te doboară la pat, să știi, dragă cititorule, că această boală este chemarea Domnului să te oprești din drumul Damascului celui rău.

Când atare necaz mare poposește la tine, ia seama că și acesta strigă să te întorci înapoi. În atâtea chipuri și feluri ne iese lumina și chemarea lui Hristos în calea vieții noastre! Fiecare om are în viața lui o minune oarecare, o întâmplare grea când Domnul a vorbit cu el și l-a chemat să se întoarcă din drumul răutăților. Un om din popor îmi spunea că el Îl cunoaște pe Mântuitorul numai de când a fost odată greu bolnav. De atunci se ține de El și trăiește o viață nouă cu El. Sunt însă destui pe care nici astfel de chemări cerești nu-i pot opri din calea răutăților. Aceștia sunt pierduți pe vecie.

Dragă cititorule! Bagă de seamă. Și tu ești un Saul dacă porți numai un nume de creștin, dar în faptele tale ești păgân. Bețivii, suduitorii, desfrânații, hoții, trufașii etc., sunt tot atâția Sauli ce aleargă pe drumul cel rău al Damascului. Din această cale a pieirii trebuie să te întorci la viață așa cum s-a întors Saul: mai întâi să te întâlnești cu Domnul, să stai față-n față cu El, să asculți chemarea Lui și să primești lumina Lui.

Despre Saul ne spun Scripturile că s-a schimbat cu totul după ce s-a întâlnit cu Iisus pe drumul Damascului. Și-a schimbat Saul nu numai numele, ci și purtările, vorbele și toată viața lui. Întâlnirea cu Mântuitorul pe drumul Damascului i-a dat alți ochi și altă vedere, altă inimă și alte cugete, altă gură și alte vorbe, alte picioare și alte umblări. I-a schimbat cu desăvârșire toată viața.

Această minunată schimbare o poți avea și tu când cu adevărat te întâlnești cu Mântuitorul și stai în fața Lui și în lumina Lui. Când viața ta stă în lumina Evangheliei, atunci ochii tăi deodată se deschid ca să vezi altcum, să simți altcum, să judeci altcum și să trăiești altcum. Un ostaș din Oastea Domnului îmi scrie că un vecin al lui îl tot cheamă la crâșmă, zicându-i: „Da’ ce? Te-a oprit «Lumina Satelor» să bei?” Ostașul nostru însă i-a răspuns foarte cuminte așa: „Pe mine, vecine dragă, nu m-a oprit «Lumina Satelor», ci mi s-au deschis ochii ca lui Saul pe drumul Damascului, să văd viața în lumina lui Hristos…”

O, ce minunată schimbare se petrece și azi în viața celor care se întâlnesc într-adevăr cu Mântuitorul și cu lumina Lui! Oameni prăpădiți, pătimași, păcătoși își schimbă cu totul viața când au ajuns să-L cunoască cu adevărat pe Mântuitorul și lumina Lui.

Urechi mântuite...

În țările răsăritului este o poveste veche care spune că un sfânt profet, ajungând în rai, a văzut pe acolo, între altele, și o grămadă de urechi strânse la un loc.

- Ce înseamnă această grămadă de urechi? a întrebat profetul pe păzitorul raiului.

- Acestea sunt urechile oamenilor care au ascultat cu bucurie Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu l-au făcut. Urechile cari au ascultat, iată, s-au mântuit și au ajuns în rai, dar stăpânii urechilor se chinuiesc acolo jos în focul iadului, a răspuns păzitorul raiului.

Această povestire este plină de adevăr și învățătură pentru noi creștinii. Ea ne învață ceea ce ne poruncesc toate Scripturile: să fim creștini nu numai cu numele și cu urechile, ci și cu faptele cele bune, pentru că scris este: „cei ce ascultă cuvântul și îl fac, aceia se vor mântui”. „Fiți făcătorii cuvântului și nu numai ascultătorii lui”, zice Apostolul (Iac 1, 22).

Cititorule! Ești tu un creștin numai cu urechile sau și cu faptele tale? Fă-ți tu singur socoata!

„Rotarii să pășească înainte”

Un căpitan mi-a spus zilele trecute următoarea întâmplare:

„Eram la un regiment de recruți încorporați numai de câteva zile. Într-o dimineață, am pus regimentul la rând, ca să-i aleg pe cei care cunosc ceva meserie. Am socotit să încep cu meșterii pricepuți la rotărit și am strigat: «Rotarii să pășească înainte!» Vreo zece, cincisprezece feciori au pășit înainte. L-am întrebat pe cel dintâi: «De unde ai învățat rotăritul?» Mi-a răspuns îndată speriat: «Io, domnule, nu-s rotar, mă cheamă numai Ioan Rotaru, dar de cându-s n-am lucrat pe roți...»”

Căpitanul râdea de această întâmplare, dar eu am văzut în ea un înțeles adânc pentru noi creștinii. Și dintre oamenii de azi, pe mulți îi cheamă numai „creștini”, dar pentru Hristos și Evanghelia Lui lucrează tot atât de mult cât a lucrat „rotarul” din armată la roți. Tu, cititorule, ce fel de creștin ești?

„Intrați prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta și lată calea care duce la pieire și mulți sunt cei care o află. Și strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt care o află” (Mt 7, 13-14).