20/40
Text:

Cele Zece Porunci

1

Atunci, Dumnezeu a rostit toate* aceste cuvinte și a zis:

2

„Eu* sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos** din țara Egiptului, din casa robiei.

3

Să* nu ai alți dumnezei afară de Mine.

4

Să* nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul.

5

Să nu* te închini înaintea lor și să nu le slujești, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos**, care† pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc

6

și Mă îndur* până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.

7

Să* nu iei în deșert Numele Domnului Dumnezeului tău, căci Domnul** nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui.

8

Adu-ți* aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești.

9

Să lucrezi* șase zile și să-ți faci lucrul tău.

10

Dar ziua a* șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul** care este în casa ta.

11

Căci în șase zile* a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o.

12

Cinstește* pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău.

14

Să* nu preacurvești.

16

Să* nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.

17

Să* nu poftești casa aproapelui tău; să** nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.”

Spaima poporului; legea altarului

18

Tot* poporul auzea** tunetele și sunetul trâmbiței și vedea flăcările muntelui care fumega†. La priveliștea aceasta, poporul tremura și stătea în depărtare.

19

Ei au zis lui Moise: „Vorbește-ne* tu însuți, și te vom asculta, dar să** nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.”

20

Moise a zis poporului: „Nu vă* înspăimântați, căci** Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare și ca să aveți frica† Lui înaintea ochilor voștri, pentru ca să nu păcătuiți.”

21

Poporul stătea în depărtare, iar Moise s-a apropiat de norul* în care era Dumnezeu.

22

Domnul a zis lui Moise: „Așa să vorbești copiilor lui Israel: ‘Ați văzut că v-am vorbit din* ceruri.

23

Să nu faceți dumnezei de argint și dumnezei de aur ca să-i puneți alături* de Mine; să nu vă faceți alți dumnezei.

24

Să-Mi ridici un altar de pământ, pe care să-ți aduci arderile-de-tot și jertfele de mulțumire, oile* și boii. În orice** loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine și te voi† binecuvânta.

25

Dacă-Mi* vei ridica un altar de piatră, să nu-l zidești din pietre cioplite, căci, cum îți vei pune dalta în piatră, o vei pângări.

26

Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ți se descopere goliciunea înaintea lui.’”

Capitol 20 din 40
Folosește săgețile ← → pentru navigare