Iosia avea opt^* ani când s-a făcut împărat şi a domnit treizeci şi unu de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Iedida, fata lui Adaia, din Boţcat^**.

El a făcut ce este bine înaintea Domnului şi a umblat în toată calea tatălui său David; nu^* s-a abătut de la ea nici la dreapta, nici la stânga.

În anul^* al optsprezecelea al împăratului Iosia, împăratul a trimis în Casa Domnului pe Şafan, logofătul, fiul lui Aţalia, fiul lui Meşulam. El i-a zis:

„Suie-te la marele preot Hilchia şi spune-i să strângă argintul adus^* în Casa Domnului, pe care l-au primit de la popor cei ce păzesc^** pragul.

Să se dea argintul acesta în mâinile^* meşterilor însărcinaţi cu lucrarea în Casa Domnului. Şi să-l dea celor ce lucrează la dregerea stricăciunilor Casei Domnului,

anume: dulgherilor, zidarilor şi pietrarilor, pentru cumpărăturile de lemn şi de pietre cioplite trebuitoare pentru dregerea stricăciunilor casei.

Dar să^* nu li se ceară socoteală de argintul dat în mâinile lor, căci ei lucrează cinstit.”

Atunci, marele preot Hilchia a zis lui Şafan, logofătul: „Am găsit^* cartea legii în Casa Domnului.” Şi Hilchia a dat cartea lui Şafan, şi Şafan a citit-o.

Apoi, logofătul Şafan s-a dus să dea socoteală împăratului şi a zis: „Slujitorii tăi au strâns argintul care se afla în casă şi l-au dat în mâinile meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului.”

Şafan, logofătul, a mai spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.” Şi Şafan a citit-o înaintea împăratului.

Când a auzit împăratul cuvintele din cartea legii, şi-a sfâşiat hainele.

Şi împăratul a dat porunca aceasta preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Acbor^*, fiul lui Mica, lui Şafan, logofătul, şi lui Asaia, slujitorul împăratului:

„Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine, pentru popor şi pentru Iuda, cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s-a găsit, căci mare este mânia^* Domnului, care s-a aprins împotriva noastră, pentru că părinţii noştri n-au ascultat de cuvintele cărţii acesteia şi n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea.”

Preotul Hilchia, Ahicam, Acbor, Şafan şi Asaia s-au dus la prorociţa Hulda, nevasta lui Şalum, fiul lui Ticva^*, fiul lui Harhas, păzitorul veşmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetăţii. După ce i-au vorbit,

ea le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Spuneţi omului care v-a trimis la mine:

«Aşa vorbeşte Domnul: ‹Iată, voi trimite nenorociri^* asupra locului acestuia şi asupra locuitorilor lui, după toate cuvintele cărţii pe care a citit-o împăratul lui Iuda.

Pentru că M-au^* părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrările mâinilor lor, mânia Mea s-a aprins împotriva locului acestuia şi nu se va stinge.›»

Dar să spuneţi împăratului^* lui Iuda, care v-a trimis să întrebaţi pe Domnul: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel despre cuvintele pe care le-ai auzit:

‹Pentru că ţi s-a mişcat^* inima, pentru că te-ai smerit^** înaintea Domnului când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, care vor ajunge de spaimă^† şi de blestem^††, şi pentru că ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, şi Eu am auzit›, zice Domnul.

‹De aceea, iată, te voi adăuga la părinţii tăi, vei fi adăugat^* în pace în mormântul tău şi nu-ţi vor vedea ochii toate nenorocirile pe care le voi aduce asupra locului acestuia.›»’” Ei au adus împăratului răspunsul acesta.