... Căci iudeii hotărâseră
Traian Dorz - Hristos - Vindecătorul nostru
Dreptul de a-l scoate pe cineva afară din Casa lui Dumnezeu, numai Dumnezeu Însuşi îl are.
Dar Dumnezeu nu scoate din Casa Lui pe nici un închinător al Său.
Din Casa lui Dumnezeu numai păcatul şi neascultarea, da numai păcatul îl scoate pe om! Ori prin el însuşi, ori prin alţii.
Dar când oamenii s-au făcut stăpâni peste ceea ce trebuia să rămână Stăpân numai Dumnezeu de atunci mereu a fost dat afară cine trebuia să rămână înăuntru,
şi a fost păstrat sau lăsat înăuntru, tocmai cel ce trebuie să fie scos şi alungat afară fără cruţare, din Casa lui Dumnezeu.
Au fost desfiinţate frumos poruncile lui Dumnezeu, în timp ce erau păstrate şi ridicate în tot mai multă cinste şi ascultare datini vinovate, obiceiuri păgâneşti şi oameni stricaţi.
Adică cele care n-aduc nici o slavă şi nici un folos lui Dumnezeu, dar sunt de cel mai mare folos pentru păcat şi pentru ai lui (
Marcu 7:9 – El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră.
Marcu 7, 9). Au fost scoşi afară din biserică oameni care erau de cea mai mare cinste pentru Evanghelie şi slava lui Hristos,
în timp ce erau păstraţi şi puşi în cinste în biserică, oameni care prin viaţa şi prin faptele lor, au fost şi vor fi o ruşine a Bisericii.
Cine nu-şi aminteşte cum au fost caterisiţi atâţia dintre Sfinţii Părinţi, printre care şi Sf. Ioan Gură de Aur?
Şi apoi cine va putea vreodată să uite ce i s-a făcut abia după câţiva ani numai, unuia dintre puţinii sfinţi ai Bisericii Româneşti, părintele Iosif Trifa, omul care a făcut în ţara noastră o aşa lucrare duhovnicească cum n-a mai fost cunoscută o altă asemenea lucrare, nu în poporul nostru numai, ci poate nicăieri, de multe secole!
Şi au fost păstraţi în tot acest timp indivizi care nu merită, nu numele de părinţi, dar nici numele de om!
Fiecare dintre cei care umblă să acopere în fiecare zi sute de mârşăvii, ştie că aceasta nu este o insinuare răutăcioasă, ci un adevăr dureros,
un adevăr dureros pe care ne silim să-l tăcem toţi, dar de care suntem toţi, tot mai îngroziţi, ori întristaţi şi tot mai convinşi.
Fiindcă, potrivit prorociei Domnului, (dar împotriva voii Lui), în Templul Său au ajuns mai mari, mulţi oameni care trăiesc în felul şi în obiceiul iudeilor de odinioară, dar care dau mereu afară din Templu pe aceia ce mărturisesc cu convingere şi cu putere pe Isus Hristos.
Aceştia desfiinţează ceea ce este mai de seamă în porunca Dumnezeiască, dar păstrează tot mai frumos şi mai cu grijă datinile şi obiceiurile care sunt în folosul personal şi pe care ca să le poată apăra le numesc tradiţii.
Cu toate că acestea sunt o pagubă, un păcat, o crimă adesea, împotriva Adevărului.
Dar toate acestea vor fi aşa numai până în Ziua aşezării din nou a tuturor lucrurilor (
Faptele Apostolilor 3:21 – pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor – despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime.
Fap. Ap. 3, 21). Atunci se va sfârşi pe veci cu ele şi cu ei, căci Hristos va fi din nou Stăpânul Casei Sale, iar sfinţii Săi, singurii slujitori în ea.
Rugaţi-vă şi lucraţi pentru această zi să vină mai curând (
Tit 2:11 – Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
Tit 2:12 – şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
Tit 2:13 – aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos.
Tit 2, 11-13; 2 Petru 3:12 – aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?
2 Petru 3, 12). Doamne Isuse Hristoase, Mirele şi Domnul Casei Tale, a Bisericii Tale, al Templului Tău Sfânt,
Ţie ne rugăm, plini de durere şi de nădejde pentru Biserica Ta şi pentru curăţirea şi unitatea ei, pentru sfinţenia şi ascultarea Dumnezeiască ce trebuie să domnească în ea.
Te rugăm vino în apărarea Bisericii Tale şi ridică-Te Tu cu tărie în sprijinul ei.
Scoate din ea tot ceea ce umbla să Te scoată din ea pe Tine,
şi aşează într-o rânduială sfântă totul în ea, spre a fi acolo în cinste numai Sfinţenia Ta şi numai sfinţii Tăi.
Fă din ea Casa Ta iubită, nu numai prin ceea ce îi dai Tu, ci şi prin ceea ce trebuie să-Ţi dea Ţie închinătorii şi slujitorii ei.
Pentru ca fiecare lăcaş al ei, să ajungă plin nu numai de sfinţenia Ta, ci şi de căldura credinţei,
de unitatea credinţei
şi de curăţia trăirii în învăţătura şi sfinţenia Adevărului Tău,
a celor ce o cercetează şi o slujesc.
Amin.
+
Fiii mei, s-aveţi răbdare pentru orice lovitură
suferiţi oricând mai bine, nu vă răzbunaţi cu ură
cel ce sufere-n tăcere şi-are pururea răbdare
chiar de-i cel mai mic la oameni, va fi-n ceruri cel mai mare.
+
Ceea ce este sufletul pentru trup, aceea este Duhul Sfânt pentru Trupul Său, care este Biserica.
Păr. Iosif Trifa.