Dreptul de a-l scoate pe cineva afară din Casa lui Dumnezeu, numai Dumnezeu Însuși îl are.
Dar Dumnezeu nu scoate din Casa Lui pe nici un închinător al Său.
Din Casa lui Dumnezeu numai păcatul și neascultarea, da numai păcatul îl scoate pe om! Ori prin el însuși, ori prin alții.
Dar când oamenii s-au făcut stăpâni peste ceea ce trebuia să rămână Stăpân numai Dumnezeu de atunci mereu a fost dat afară cine trebuia să rămână înăuntru,
și a fost păstrat sau lăsat înăuntru, tocmai cel ce trebuie să fie scos și alungat afară fără cruțare, din Casa lui Dumnezeu.
Au fost desființate frumos poruncile lui Dumnezeu, în timp ce erau păstrate și ridicate în tot mai multă cinste și ascultare datini vinovate, obiceiuri păgânești și oameni stricați.
Adică cele care n-aduc nici o slavă și nici un folos lui Dumnezeu, dar sunt de cel mai mare folos pentru păcat și pentru ai lui (Marcu 7, 9).
Au fost scoși afară din biserică oameni care erau de cea mai mare cinste pentru Evanghelie și slava lui Hristos,
în timp ce erau păstrați și puși în cinste în biserică, oameni care prin viața și prin faptele lor, au fost și vor fi o rușine a Bisericii.
Cine nu-și amintește cum au fost caterisiți atâția dintre Sfinții Părinți, printre care și Sf. Ioan Gură de Aur?
Și apoi cine va putea vreodată să uite ce i s-a făcut abia după câțiva ani numai, unuia dintre puținii sfinți ai Bisericii Românești, părintele Iosif Trifa, omul care a făcut în țara noastră o așa lucrare duhovnicească cum n-a mai fost cunoscută o altă asemenea lucrare, nu în poporul nostru numai, ci poate nicăieri, de multe secole!
Și au fost păstrați în tot acest timp indivizi care nu merită, nu numele de părinți, dar nici numele de om!
Fiecare dintre cei care umblă să acopere în fiecare zi sute de mârșăvii, știe că aceasta nu este o insinuare răutăcioasă, ci un adevăr dureros,
un adevăr dureros pe care ne silim să-l tăcem toți, dar de care suntem toți, tot mai îngroziți, ori întristați și tot mai convinși.
Fiindcă, potrivit prorociei Domnului, (dar împotriva voii Lui), în Templul Său au ajuns mai mari, mulți oameni care trăiesc în felul și în obiceiul iudeilor de odinioară, dar care dau mereu afară din Templu pe aceia ce mărturisesc cu convingere și cu putere pe Isus Hristos.
Aceștia desființează ceea ce este mai de seamă în porunca Dumnezeiască, dar păstrează tot mai frumos și mai cu grijă datinile și obiceiurile care sunt în folosul personal și pe care ca să le poată apăra le numesc tradiții.
Cu toate că acestea sunt o pagubă, un păcat, o crimă adesea, împotriva Adevărului.
Dar toate acestea vor fi așa numai până în Ziua așezării din nou a tuturor lucrurilor (Fap. Ap. 3, 21).
Atunci se va sfârși pe veci cu ele și cu ei, căci Hristos va fi din nou Stăpânul Casei Sale, iar sfinții Săi, singurii slujitori în ea.
Doamne Isuse Hristoase, Mirele și Domnul Casei Tale, a Bisericii Tale, al Templului Tău Sfânt,
Ție ne rugăm, plini de durere și de nădejde pentru Biserica Ta și pentru curățirea și unitatea ei, pentru sfințenia și ascultarea Dumnezeiască ce trebuie să domnească în ea.
Te rugăm vino în apărarea Bisericii Tale și ridică-Te Tu cu tărie în sprijinul ei.
Scoate din ea tot ceea ce umbla să Te scoată din ea pe Tine,
și așează într-o rânduială sfântă totul în ea, spre a fi acolo în cinste numai Sfințenia Ta și numai sfinții Tăi.
Fă din ea Casa Ta iubită, nu numai prin ceea ce îi dai Tu, ci și prin ceea ce trebuie să-Ți dea Ție închinătorii și slujitorii ei.
Pentru ca fiecare lăcaș al ei, să ajungă plin nu numai de sfințenia Ta, ci și de căldura credinței,
de unitatea credinței
și de curăția trăirii în învățătura și sfințenia Adevărului Tău,
a celor ce o cercetează și o slujesc.
Amin.
+
Fiii mei, s-aveți răbdare pentru orice lovitură
suferiți oricând mai bine, nu vă răzbunați cu ură
cel ce sufere-n tăcere și-are pururea răbdare
chiar de-i cel mai mic la oameni, va fi-n ceruri cel mai mare.
+
Ceea ce este sufletul pentru trup, aceea este Duhul Sfânt pentru Trupul Său, care este Biserica.
Păr. Iosif Trifa.