Nimeni nu face ceva în ascuns când caută să se facă cunoscut: dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.
Oriunde se vorbeşte despre fraţii Domnului
şi se caută să se amintească nişte legături familiare care între oameni au un anumit înţeles obişnuit,
- când este vorba despre Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos, chiar avându-se în vedere firea Sa pământească,
cuvântul “fraţi” ar trebui scris între aceste două semne. Căci aici cuvântul acesta are înţeles, nu cel obişnuit de fraţi trupeşti.
În Evanghelia sfântului Matei cap. 4, 13 ni se spune că după întemniţarea sf. Ioan Botezătorul, Domnul Isus a părăsit Nazaretul şi a venit să locuiască în Capernaum, de unde apoi Şi-a început Lucrarea Sa mântuitoare.
Aceasta în primul rând pentru că în Galileia, după cum am văzut şi vom mai vedea, atitudinea tuturor oamenilor faţă de ascultarea Cuvântului Sfânt era nespus mai pătrunsă de credinţă şi de smerenie decât a altora.
În Capernaum Îl aşteptau, fără ca ei să ştie, acei pe care Dumnezeu Îi alesese ca urmare a credinţei şi statorniciei lor, să fie însoţitori şi ziditori împreună cu El, a lumii celei noi, care începea atunci (Matei 4, 18-23).
Îl aşteptau viitori Săi apostoli.
În al doilea rând Nazaretul, cetatea care era un loc vremelnic al cinstitului Iosif venit pentru un timp aici,
s-a dovedit mereu vrăjmaşă faţă de Sfânta Familie, urând pe Domnul cu o ură care a fost în stare şi de crimă, căutând să-L omoare mai devreme decât alţii (Luca 4, 29).
Venind vremea pentru pornirea propovăduirii Evangheliei, Mântuitorul trebuia să plece din Nazaret. Cum bătrânul Iosif murise, Isus nu putea să lase pe Mama Sa, singură într-o cetate cu atâţia oameni vrăjmaşi.
Şi luând-o S-a dus să locuiască în Capernaum, unde Mama Sa avea o soră, adică o rudă foarte apropiată, pe Maria lui Cleopa (Ioan 19, 25; Marcu 15, 40; Matei 27, 56).
Cu această soră au stat apoi în aceeaşi familie.
Această soră a Mamei Domnului Isus, Maria lui Cleopa, era mama adevărată a lui Iacov, Iose şi ceilalţi zişi fraţii lui Isus (Matei 13, 55),
pe când în Luca 4, 22, unde se vorbeşte mult mai pe larg despre întâmplarea din Nazaret, locuitorii cetăţii nu-i mai amintesc pe nici unii din aceştia care erau consideraţi ca fraţi ai Domnului numai pentru că acum El locuia în familia lor din Capernaum,
- ci vorbesc despre Isus în chip dispreţuitor numai ca feciorul lui Iosif...
Despre acest lucru ni s-a mai dat prilejul să medităm şi încă ni se va mai da,
căci oricine gândeşte mai adânc şi mai cinstit asupra Adevărului, harul lui Dumnezeu îl luminează şi-i limpezeşte toate lucrurile,
căci Duhul Sfânt este Duhul Adevărului, iar El călăuzeşte sănătos şi învaţă îndrumând fericit în toate lucrurile (Ioan 14, 26),
De aceea, cu un gând şi un duh plin de evlavie, să ne ferim totdeauna de tot ce este necuviincios, când ne apropiem de Sfinţenia Sfintei Fecioare, Maica Sfântă a Domnului,
care a fost şi a rămas Mama Unicului ei Fiu
şi El Singurul ei Ocrotitor.
Din respect şi iubire pentru ea, Isus i-a purtat astfel şi grija trupească, aşezând-o la adăpostul unei familii apropiate,
când El a trebuit să plece din casă.
Şi încredinţând-o unui ucenic vrednic, atunci când a trebuit să plece de pe pământ,
O Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor,
fii binecuvântat pentru lumina pusă în Sfântul Tău Cuvânt, cu privire la tot Adevărul,
dar pe care Tu o descoperi numai acelora care se apropie de Adevăr cu respect, cu evlavie şi cu curăţie de inimă.
Te rugăm dăruieşte-ne şi nouă mereu aceste virtuţi, pentru ca nimic din noi să nu împiedice pe Sfântul Duh al Adevărului de a ne descoperi clar, ceea ce este adevărat,
cu privire la orice lucru pe care avem nevoie să-l cercetăm
şi avem nevoie să-l cunoaştem,
ca să nu ne rătăcim cu mintea şi cu inima,
ca nu cumva să batjocorim lucrurile sfinte şi atât de vrednice de cinstire,
Amin.
+
El, Cel Unic n-are seamăn niciodată nicăieri
mai demult ca veşnicia sunt a Lui nemărginiri
mai înalt ca Infinitul e-nsoritul nehotar
- Slavă, înmiită slavă, Lui
Izvorului de har.