„Mai sunt puțină vreme cu voi”

Vorbirea fratelui Vasile Câmpean (Ogruțan), la o nuntă

În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Slăvit să fie Domnul!

Domnul Iisus să fie slăvit și binecuvântat, căci datorită dragostei Lui care ne-a strâns și a îndepărtat toate distanțele dintre noi ne bucurăm în clipa aceasta, în locul acesta. Pentru noi, care eram împrăștiați prin toate văile, prin toate locurile îndepărtate ale acestei țări, dragostea a îndepărtat toate aceste despărțiri și ne-a apropiat - slăvit să fie numele Lui! Cât de adevărat este cuvântul: „Dragostea lui Hristos ne strânge”! Ce altceva vă putea strânge în felul acesta? Numai setea, numai setea ca a cerbilor ce aleargă la izvoare! Acolo se întâlnesc ei. Oricât de mare ar fi distanța, nu țin socoteală de acest lucru. Ei... să ajungă la izvor, să-și răcorească setea.

Așa am primit zilele trecute câteva cuvinte prin care am fost întrebat: „Frate, tare suntem însetați și am vrea să ajungem la un izvor. Am vrea să ajungem și noi la izvoare, să ne stâmpărăm setea. Nu știi undeva vreun izvor?...”. Da, slăvit să fie Domnul. Ele nu lipsesc niciodată. Însuși Domnul a spus - slăvit să-I fie Numele! -, în ziua cea de pe urmă a praznicului: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Și din inima lui vor curge râuri de apă vie”. Din câte izvoare binecuvântate, în seara aceasta, s-a adăpat sufletul însetat! Câte izvoare binecuvântate din seara aceasta v-au înviorat sufletul și v-au mângâiat inimile întristate! Scumpii și iubiții noștri, așa a fost de atunci de când Domnul Iisus a spus aceste cuvinte. Și așa va fi până la sfârșit. Râuri de apă vie vor curge. Au curs și curg, și vor mai curge încă. Până când se va împlini măreața clipă când gloata aceea cu ramuri de finic în mână pe care nu e în stare nimeni s-o numere se va găsi în fața Lui. Până atunci nu vor seca izvoarele. Toți cei însetați vor găsi mereu apă. Toți cei însetați vor alerga și vor găsi apă, ca să-și stâmpere setea sufletului.

Scumpii și iubiții noștri frați! Mi-aduc aminte de un cuvânt al omului lui Dumnezeu despre care Însuși Dumnezeu a spus: „Am luat pe David de dinapoia oilor, om după inima Mea”. Omul acesta după inima lui Dumnezeu spune în Psalmul 73, versetul 28: „Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu”. Ce spui, Davide? Care-ți este fericirea? Nu este împărăția, căci te-a făcut Dumnezeu împăratul lui Israel? Nu coroana, nu la ea ții mai mult? Care-ți este ție fericirea pe pământ? „Pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu. Pe Domnul Dumnezeu Îl fac stâlpul și adăpostul, și sprijinul, și ocrotirea vieții mele! Binecuvântat să fie Dumnezeu!”.

Scumpii și iubiții noștri frați, care este fericirea voastră? Voi care ați alergat însetați de la distanțe și ați venit în locul acesta, care este fericirea voastră? Sfântul Apostol Pavel, în Întâia sa Epistolă către Corinteni, la capitolul 2, spune: „Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu cea tainică și ținută ascunsă de veacuri”. Această înțelepciune, ținută ascunsă de veacuri, aceasta ne-a fermecat și nouă inima și ființa, și viața noastră. Această înțelepciune sfântă, nebăgată în seamă, neînsemnată și necunoscută de toți, aceasta ne-a fermecat viața noastră, aceasta ne strânge. Aceasta poate să facă să dispară distanțele și în felul acesta dragostea ne strânge în asemenea stări binecuvântate.

S-a spus în seara aceasta aici: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii”. Cât de adevărat este lucrul acesta: „cortul lui Dumnezeu cu oamenii”! Cel mai înălțat nume aici este Numele Lui. Pentru că este cortul Lui. Cel mai înălțat și mai slăvit nume, mai prețuit decât orice nume care se poate numi, este Numele Lui slăvit și sfânt. Pentru că în El sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei. Dar nu-i puțină această comoară sfântă. Din aceste comori binecuvântate ne-am îmbogățit și noi. Pe noi, care eram pleava acestei lumi, Dumnezeu ne-a învrednicit să ne îmbogățim din aceste comori pe care le-a păstrat El - slăvit să-I fie Numele! - pentru noi. Pentru zilele din urmă. Pentru toți aceia care vor fi însetați.

Scumpii și iubiții noștri, timpul este înaintat. S-a scurs așa de repede. S-au depus atâtea jertfe pentru clipele acestea binecuvântate, dar ele se scurg. Dacă nu se prețuiesc la adevărata lor valoare, vine regretul la urmă. Astfel de clipe, fraților și surorilor, trebuie prețuite, căci au fost dorite și au fost așteptate și s-au făcut jertfe mari pentru ca să putem ajunge să ne împărtășim din asemenea binecuvântate cuvinte.

Îmi aduc aminte de un cuvânt de la Ioan, capitolul 3, versetul 35. Aici spune Cuvântul lui Dumnezeu: „Tatăl iubește pe Fiul și a dat toate lucrurile în mâna Lui”. Ce făgăduință minunată! Ce făgăduință minunată și binecuvântată este aceasta, că Dumnezeu Tatăl iubește pe Fiul și că a dat toate lucrurile în mâinile Lui sfinte! Toate lucrurile lui Dumnezeu au fost încredințate în mâinile Lui. În mâinile Domnului Iisus este încredințată libertatea ta. Suflet scump, mântuirea ta, viața ta și moartea ta, și veșnicia ta sunt încredințate în mâinile Domnului Iisus, de către Tatăl. Sunt încredințate în mâinile Lui. Dacă cineva își dorește veșnicia, dacă cineva își dorește mântuirea, dacă cineva dorește să ajungă odată în Împărăția lui Dumnezeu, să știe că aceste lucruri sunt date de către Tatăl în mâinile Domnului Iisus. Numai cine ține la El - slăvit să-I fie Numele! - numai cine-L primește pe El se va putea împărtăși din toate aceste binecuvântări cerești, din toate aceste haruri bogate, păstrate de Dumnezeu pentru zilele în care ne-a fost rânduit să trăim noi pe pământ.

Iar în capitolul 7, Domnul Iisus spune: „Mai sunt cu voi puțină vreme”. De când am venit în locul acesta, în seara aceasta, am simțit aici prezența Lui vie și sfântă. Am simțit cum prezența Lui a mișcat inimile noastre și le-a mângâiat; am simțit aici. Dar Cuvântul spune: „Mai sunt cu voi puțină vreme. Și apoi Mă veți căuta și nu Mă veți mai găsi”. Înainte de a pleca din locul acesta, înainte de a ne despărți din locul acesta, fraților și surorilor, să ne cercetăm starea vieții noastre. Domnul spune: „Mai sunt cu voi puțină vreme”. În lumea aceasta, puțină vreme va mai fi și mai este încă Domnul. Clipele cât va mai fi cu lumea aceasta pentru a o mai chema la mântuire, pentru a mai stărui s-o lumineze, s-o atragă și s-o smulgă din brațele fărădelegilor, ale dezmățului și ale păcatelor sunt puține. Puțin va mai fi Domnul Iisus, puțină vreme. Se apropie clipa când El va trebui să apară din nou pe nori - slăvit să-I fie Numele! Se apropie vremea să se împlinească cuvântul pe care l-au spus cei doi bărbați care s-au înfățișat atunci ucenicilor când ei au rămas cu privirile pironite spre cer și le-au zis: „De ce stați? Acest Iisus Care S-a înălțat la cer așa cum L-ați văzut Îl veți vedea întorcându-Se înapoi.

Scumpii și iubiții noștri, dar atunci nu va veni să ne cheme, să ne ridice păcatul, să ne ridice povara păcatului. Atunci vine cu răsplata și cu cei neprihăniți. Și ce va fi de lume?...

Acum, acum încă, Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Mai sunt cu voi puțină vreme. Și Mă veți căuta”. „Mă veți căuta”... Vine vremea când lumea aceasta... vine vremea când toți de aici care n-au venit la Hristos Îl vor căuta. Vine vremea când Îl vor căuta, așa cum spune profetul Amos: „cu oile și cu boii lor”. Îl vor căuta și nu-L vor găsi. „Nici unul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. ”

Toate lucrurile au fost încredințate de Tatăl în mâinile Domnului Iisus; și mântuirea noastră, și libertatea noastră și veșnicia noastră, și moartea noastră, fraților și surorilor. În fața acestor adevăruri stăm noi în clipa aceasta, în zilele noastre. În fața acestei Evanghelii veșnice stăm noi și vom răspunde fiecare dintre noi.

De aceea, în urma atâtor cuvinte stăruitoare, pline de atâta har și putere, nu vrem să ne despărțim așa de ușor. Am vrea să întrebăm, poate este aici cineva care vrea și el să-și primească mântuirea din mâinile Domnului Iisus, căci Tatăl a încredințat-o în mâinile Lui. Și dacă este aici cineva care dorește acest lucru, nu vrem să ne despărțim înainte de a-și găsi și el bucuria și mântuirea sufletului lui. Scumpii și iubiții noștri frați și surori în Domnul Iisus, Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Nici unul să nu se pomenească venit prea târziu”. O, cât de mulți s-au pomenit veniți prea târziu! Și cât de mare a fost regretul, dar zadarnic. A fost regretul mare de tot, dar a fost zadarnic. A fost regretul mare de tot și al bogatului atunci când l-a văzut pe Lazăr în sânul lui Avraam, dar nu s-a mai putut schimba nimic. „Acum e vremea harului, / când se mai iartă orișicui”. Acum! Nu se știe dacă și mâine. Asta nu se știe.

Scumpii și iubiții noștri, ca încheiere a bucuriilor noastre din seara aceasta, ca o cunună a acestor bucurii binecuvântate de Dumnezeu, păstrate de El pentru viața aceasta și pentru prilejul minunat al tinerilor noștri dragi, noi întrebăm dacă este cineva totuși... Poate este vreun suflet care vrea, din seara aceasta, și el să intre în ceata celor care vor să se mântuiască. Dacă este vreun suflet, îndrăzniți, nu vă sfiiți, fraților și surorilor.

Vom încheia bucuriile noastre, ca să continue iarăși mâine, dacă va fi voia lui Dumnezeu, dar întâlnirea aceasta vrem s-o încheiem în felul acesta, ca întotdeauna, așa cum este îngăduit, cum este plăcut și cum este frumos. Belșugul atâtor revărsări de har din seara aceasta poate că a mișcat vreun suflet; și dacă este, să răspundă. Este cineva care vrea, în seara aceasta, să se hotărască pentru Domnul? Este vreun fiu risipitor care și-a venit în fire?

Slăvit să fie Domnul! Noi ne bucurăm. Căci Cuvântul lui Dumnezeu - slăvit să-I fie Numele! - a fost mărturisit cu toată căldura, cu toată puterea. Poate că toate sufletele câte sunt aici Îl au pe Domnul și aceasta-i cea mai mare bucurie pentru noi. Și nu numai pentru noi; cerul întreg se bucură.

Fraților și surorilor, noi rămânem la atâta. Bucuriile noastre se vor încheia și vor continua mâine. Dorim din tot sufletul și din toată inima ca Domnul să nu lase fără rod Cuvântul Lui, ci să-l facă rodnic în toate inimile care l-au primit, spre sfințirea noastră și spre mântuirea sufletului nostru și ale celor care ne înconjoară. Amin.