Întâlnirea cu Dumnezeu

Vorbirea fratelui Vasile Câmpean (Ogruțan), la o nuntă

(...) [Sunt doar] câteva ore de când, din locul acesta [unde am petrecut cu Domnul], ne-am despărțit pentru odihnă. Dar iată că mila și îndurarea lui Dumnezeu ne-a ridicat pe fiecare din nou în capul oaselor și din nou am venit în locul acesta, să începem tot cu Domnul.

Dar fiindcă începem cu Domnul, primul text al Cuvântului lui Dumnezeu parcă este: „Pregătește-te să te întâlnești cu Dumnezeul tău”. Deci, în locul acesta, fiecare dintre noi ar trebui să ne pregătim să ne întâlnim cu Dumnezeul nostru. Pentru a ne pregăti să ne întâlnim cu Dumnezeul nostru, noi trebuie, de data aceasta, să avem un hambar gol; o inimă goală de lume, pentru ca locul acesta să se umple cu Cuvântul lui Dumnezeu - așa cum am auzit aseară de la unul dintre frații noștri care a spus: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta”. În [înțelesul] acesta, Dumnezeu parcă strigă, prin psalmistul David, care zice: „Adunați-Mi pe credincioșii Mei care au făcut un legământ prin jertfă”. Deci, Domnul Dumnezeu ne-a adunat în locul acesta la acest mare legământ care se face prin jertfă, fiind în fața noastră și acești doi tineri care ne-au prilejuit [întâlnirea] prin legământul căsătoriei lor.

Iubiții mei frați, așa cum am auzit cântarea de rugăciune: „Naintea Ta, iubit Iisus, / vin azi încrezător”, cred că și acești doi tineri astăzi au venit încrezători în fața lui Dumnezeu ca primul ostaș al nostru cu solia aceasta sfântă, ca profetul acestei țări, Părintele Iosif Trifa. El a venit încrezător înaintea lui Dumnezeu, chemând lumea la Iisus cel Răstignit. În felul acesta cheamă Dumnezeu oamenii, în felul acesta am fost chemați și noi aici, ca să luăm parte la acest legământ.

Iubiții noștri frați, chemarea aceasta este în locul acesta pentru că rodul Cuvântului lui Dumnezeu se vede aici. Acest rod al Cuvântului lui Dumnezeu este [dovedit prin faptul] că Domnul Dumnezeul nostru a mai avut în Lucrarea aceasta mame credincioase. Că au mai fost în locuri ca acestea mame care au știut să-și crească copiii pe brațe de rugăciune. Au mai fost mame care au stat în jertfă și în rugăciune, aducându-și copiii pe brațe la Dumnezeu. Uitați-vă, mame scumpe, la rodul rugăciunii voastre, la rodul jertfei voastre!

Lucrarea aceasta de la început și până astăzi a fost o lucrare de jertfă. Și Dumnezeu tuturor jertfelor a răspuns cu binecuvântare. Binecuvântați sunt copiii din tinerețe. Binecuvântat este rodul pântecelui... Așa spune Cuvântul lui Dumnezeu. Și din pricina acestei binecuvântări, noi avem de data aceasta ocazia să stăm aici, în fața acestui legământ.

Iubiții noștri frați și scumpele noastre surori, fiindcă ne-am adunat în fața lui Dumnezeu în locul acesta, să ne fie inima îndreptată în sus, așa cum zice Sfântul Apostol Pavel: „Ațintiți-vă privirile voastre la căpetenia desăvârșirii voastre, la marele preot și apostol Hristos”. Tot Apostolul Pavel spune: „Priviți la înaintașii voștri, la felul lor de viețuire și urmați-le credința”. O, Doamne Dumnezeul nostru, dacă ne-am uita noi înapoi și dacă noi am băga bine de seamă la norul mare de martori [despre care se spune] în Evrei 11 și Evrei 12... Iubiții noștri frați, avem mare mărturie din partea lui Dumnezeu că a făcut o lucrare atât de puternică pe pământul acesta, ca oricine va crede în El să nu moară, ci să fie mântuit. Slăvit să-I fie Numele! Și credința aceasta este nezguduită, este un dar de la Dumnezeu. Și dacă noi am primit darul acesta de la Dumnezeu, iubiții noștri frați, iată cât de plăcut și dulce este ca frații pururea să locuiască aici împreună. În cortul lui Dumnezeu cu oamenii, cum s-a spus și aseară. Atunci fraților, dacă noi am ajuns în locul acesta, astăzi se cade ca fiecare să stăm în fața psalmistului David, că să spunem și noi, fiecare: „Iată ce plăcut și dulce este ca frații pururea să fie împreună!” Cântarea treptelor, cântarea de ridicare, cântarea cea frumoasă pe care a adus-o marele om al lui Dumnezeu, psalmistul David, când el a început să cânte psalmii lui, cântările lui Dumnezeu, pe treptele Templului. Unii se ridicau pe trepte în sus și cântau câte un psalm, alții coborau câte o treaptă și cântau câte un psalm, iar la mijlocul treptelor se îmbrățișau, se sărutau și cântau o cântare de bucurie, de slavă lui Dumnezeu.

Tot așa, un gând, o inimă și un cuget avea și prima Biserică creștină [despre care scrie în] Faptele Apostolilor, capitolul 2. Un gând, o inimă și un cuget ne vrea Domnul Dumnezeul nostru în această zi. Un gând, o inimă și un cuget ne vrea Domnul Dumnezeul nostru în toate vremurile și în toate clipele vieții noastre. Pentru că unul este Hristos, unul este și Dumnezeu Tatăl, unul este... și din pricina aceasta, noi toți să fim una în El, slăvit să fie numele Lui !

Dar a fi una înseamnă să-ți fi ațintit ochii la Căpetenia desăvârșirii, la Marele Preot și Apostol și să nu-ți iei ochii de-acolo.

O, dragii mei frați și scumpele noastre surori, cât de minunat era în grădina Edenului atunci când Dumnezeu stătea de vorbă, în răcoarea zilei, cu omul făcut de mâna Lui, cu Adam! Cât de fericite clipe avea în acele momente omul, când stătea de vorbă cu făcătorul lui, cu Dumnezeu !

Dar într-una din zile, iubiții noștri frați, n-a mai fost tocmai așa. Într-una din zile, Dumnezeu a venit să stea de vorbă cu Adam ca în fiecare zi, dar Adam nu mai era. Dumnezeu a început să strige prin grădina Edenului: „Adame, unde ești, Adame?” Dar Adam nu mai răspundea. Acum Adam nu mai stătea în fața lui Dumnezeu. Din ce cauză, iubiții noștri frați? Păcatul a rupt legătura cu Dumnezeu. Păcatul acesta l-a făcut pe Adam să fugă din fața lui Dumnezeu, să se ascundă din fața lui Dumnezeu.

Iubiții noștri frați, în toate vremurile acestea pe care le mai avem de trăit, noi putem să învățăm multe, căci numai cu El în noi („Hristos în voi, nădejdea slavei”), numai cu El în noi putem ajunge să stăm de vorbă cu Dumnezeu în zilele acestea, să stăm în fața lui Dumnezeu. Numai în clipele când Hristos este în noi putem sta de vorbă cu Dumnezeu, cu Tatăl.

Acum să spunem fiecare cum a spus omul lui Dumnezeu: „Vorbește, Doamne, căci robul Tău ascultă”. Haideți să avem, fraților, niște inimi deschise, ca să putem asculta Cuvântul lui Dumnezeu în această zi. Și acest Cuvânt al lui Dumnezeu să-l socotim și să-l luăm ca hrană pentru sufletele noastre. Avem nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu. Avem nevoie de mântuire. Avem nevoie, de data aceasta, de binecuvântare din partea lui Dumnezeu mai mult ca oricând. Mulți s-au oprit și mulți ne oprim la multe obstacole și la multe poduri și am spune poate: „Pe aici este prea greu”. Priviți la Lucrare... priviți pe unde a venit, priviți prin ce strâmtorări a venit și-n locuri ca acelea s-a spus: „Pe aici nu se mai poate trece”.

O, iubiții noștri frați, am uitat Cuvântul care a spus: „În toate zilele vieții voastre, Eu voi fi cu voi. Eu voi fi cu voi și, în locurile acelea unde voi nu puteți, acolo sunt Eu”. Iată, Domnul Dumnezeu ne-a adus până aici - slăvit să-I fie Numele! -, având în fața noastră Cuvântul lui Dumnezeu în plină putere. Haideți să zicem din nou ceea ce s-a spus aseară: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta”.

În fața noastră se găsesc acești tineri care se pregătesc pentru a face acest legământ, așa cum am amintit: „Pregătește-te să te întâlnești cu Dumnezeul tău”. Și ei se pregătesc să se întâlnească cu Dumnezeu lor, de data aceasta pentru încheierea acestui legământ al căsătoriei. Căci căsătoria este din Eden și ea se va duce până la Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu ne cheamă în felul acesta încă de la începuturi, spre veșnicii: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți împărăția făgăduită”. „Veniți”... Această chemare: „veniți”, este ca aceea din psalmi: „Adunați-Mi pe credincioșii Mei, pe cei ce au făcut legământ prin jertfă cu Mine”.

Adunați suntem [și noi] aici. Acum, iubiții noștri frați, fiindcă astăzi am ajuns în locul acesta, se cade să dăm ascultare Cuvântului lui Dumnezeu. Se cade să dăm tot respectul Cuvântului lui Dumnezeu. Și cine vorbește să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Pentru că noi avem nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu.

Nu voi fi lung în vorbire - sunt mulți frați care să vorbească aici. Nu era locul meu să iau cuvântul astăzi în locul acesta, erau alți frați de la care să pot și eu să strâng Cuvântul lui Dumnezeu.

Eu voi rămânea la atâta, dorind ca bunul Dumnezeu, în această zi, să-Și reverse binecuvântările Sale împreună cu Duhul Său cel Sfânt peste fiecare din noi în locul acesta. Domnul Dumnezeu să ne îmbrace cu putere pe fiecare, ca să putem să vestim Cuvântul lui Dumnezeu, să putem să strângem Cuvântul lui Dumnezeu, ca apoi să putem să trăim Cuvântul lui Dumnezeu.

Domnul Dumnezeu să ne ajute ca în această zi să putem avea inima deschisă în prezența Cuvântului Său. Slăvit să fie Domnul!