Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.
Ce salt uriaș a făcut în noi și între noi, Mântuitorul nostru Hristos!
O, ce robi și ce orbi eram noi înainte de a-L cunoaște și urma pe Domnul nostru Isus.
În ce amară neștiință și necunoștință zăceam noi toți înainte de a ne chema Domnul Isus din întunericul păcatului, la lumina Lui cea minunată.
Înainte de a ne strămuta de sub puterea Satanei, în Împărăția minunată și luminoasă a lui Dumnezeu, în ce robie grea eram noi toți!
O, înainte de a-L cunoaște pe Domnul Hristos, eram niște orbi și morți. Morți în păcatele noastre în care trăiam după mersul lumii acesteia și orbi, fără Soare, mergând după duhul rău care lucrează în fiii neascultării (Efes. 2, 1-3). Să ne amintim mereu harul prin care am fost salvați de Mântuitorul nostru.
Dar când Dumnezeu, care este plin de bunătate, S-a îndurat de noi, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, atunci El ne-a înviat și ne-a înălțat în locurile cerești în Hristos Isus.
O, ce transformare slăvită a fost aceasta! Să nu uităm niciodată!
Înainte de a-L auzi pe Mântuitorul Hristos, eram și noi fără minte sănătoasa, neascultători, rătăciți, robiți de tot felul de pofte, trăind în răutate și în pizmă, vrednici să fim urâți și urându-ne unii pe alții (Tit 3, 3).
Dar când S-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și dragostea Lui, El ne-a scăpat prin înnoirea facută de Duhul Sfânt. O, ce salt nemaicunoscut a fost acesta pentru noi! Să nu uităm niciodata.
Înainte de a-L urma pe Hristos eram robi ai păcatului... Și vai, ce roade amare aduceam noi atunci! - roade de care acum ne este rușine, pentru că sfârșitul acestor lucruri este moartea (Rom. 6, 20-23).
Dar acum, după ce Hristos ne-a izbăvit de păcat și ne-a făcut robi ai lui Dumnezeu (și prieteni ai Săi), - având ca rod sfințirea iar ca sfârșit viața veșnică, o, ce taină fericită este aceasta pentru noi. Să nu uităm niciodată!
Înainte de a trăi cu Hristos, eram orbi, umblam cu ochii închiși și nu știam unde mergem (1 Petru 1, 5-10).
Dar acum după ce am gustat viața trăită cu Domnul Isus, căutăm neîncetat să sfințim chemarea și alegerea noastră, unind și întărind tot mai frumos și mai rodnic lanțul virtuților sfinte, prin care suntem legați și uniți pe vecie cu Hristos și în El. Să-I mulțumim neîncetat.
Când privim acum înapoi de la starea de azi în care ne-a înălțat Hristos Domnul nostru, prin lumina Adevărului pe care ni l-a făcut cunoscut, - spre starea în care zăceam înainte de a auzi Cuvântul Lui Sfânt,
inimile noastre se prăbușesc în recunoștință înaintea Lui și nici cuvintele și nici lacrimile nu-s în stare să arate cât de mult suntem îndatorați pentru ceea ce a făcut dragostea Lui cea mare cu noi și pentru noi.
Să nu uităm niciodată să-I mulțumim neîncetat.
Ce mare cinste ni s-a făcut atunci!
Ce mare îndurare ni s-a arătat!
Ce Dumnezeiesc adevăr ni s-a împărtășit!
Ce comori veșnice am aflat!
Ce har slăvit ni s-a adus!
O, cât de mult ne-a iubit Dumnezeu pe noi!
Slavă veșnică iubirii Lui mari.
Dumnezeu Tatăl ne-a ales.
Dumnezeu Fiul ne-a făcut prietenii Săi.
Dumnezeu Duhul Sfânt ne-a înnoit, și ne-a învățat mereu și mereu din nou și din nou toate și toate lucrurile.
Și ne face cunoscut totul, deplin și cu atâta bunătate.
Astfel că acum cunoaștem Cuvintele Veșnice ale lui Dumnezeu.
Cunoaștem Calea spre viața veșnică,
și cunoaștem Tainele Împărăției lui Dumnezeu
și cunoaștem puterea și bucuria rugăciunii
și cunoaștem harul împărtășirii cu Hristos
și cunoaștem Lucrarea Duhului Sfânt în noi și între noi
și cunoaștem neprețuita bucurie a părtășiei frățești, în curăție, în sinceritate, în toată lumina ei.
Acum cunoaștem mereu și mereu noi cântări și noi descoperiri cerești, care ne înalță, ne bucură, ne sfințesc,
și cunoaștem voia lui Dumnezeu care este toată bucuria și sfințirea noastră
și cunoaștem starea cea mai înaltă a părtășiei cu Hristos la suferințele Lui, la slava Lui...
și cunoaștem Adevărul... iar această cunoaștere este lumină, slavă, libertate, iubire, fericire negrăită și strălucită, în Dumnezeu...
Iată ce ne-a făcut nouă cunoscut Hristos: Taina lui Dumnezeu în care sunt cuprinse toate bogățiile vieții acesteia și a celei veșnice (Filip. 3, 7-10; 2 Tim. 1, 9-10).
Slavă veșnică Ție Marele nostru Dumnezeu Mântuitor Isus Hristos, care ne-ai socotit vrednici de atâta dragoste și de atâta cinste încât să ne numești prieteni ai Tăi și să ne faci cunoscut toate lucrurile Tatălui. Slavă veșnică Ție.
Din toată inima noastră Îți mulțumim pentru slava stării la care ne-ai ridicat.
Și cu toată smerenia recunoscătoarei noastre stări, dorim să ne aplecăm ascultători la picioarele Tale, până la toată smerenia unde se află tot harul Tău.
Dorim să-Ți purtăm iubitori tot jugul Tău.
Dorim să îndurăm răbdători toată ocara Ta.
Căci dorim să ne împlinim veghetori, toată datoria noastră cea mare, de a Te iubi mai presus de orice, pe Tine care ne-ai făcut atât de mult, fiindcă ne-ai iubit și ne iubești atât de mult...
Te rugăm din toată inima să ne faci să fim atât de ascultători de toată voia Ta, cât ne obligă încrederea nespus de mare și dragostea nespus de scumpă pe care ni le-ai arătat Tu.
Amin.