... V-am făcut cunoscut tot...
Traian Dorz - Hristos - Vița vieții noastre
Ioan 15, 15
Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său;
ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.
Ce salt uriaş a făcut în noi şi între noi, Mântuitorul nostru Hristos!
O, ce robi şi ce orbi eram noi înainte de a-L cunoaşte şi urma pe Domnul nostru Isus.
În ce amară neştiinţă şi necunoştinţă zăceam noi toţi înainte de a ne chema Domnul Isus din întunericul păcatului, la lumina Lui cea minunată.
Înainte de a ne strămuta de sub puterea Satanei, în Împărăţia minunată şi luminoasă a lui Dumnezeu, în ce robie grea eram noi toţi!
O, înainte de a-L cunoaşte pe Domnul Hristos, eram nişte orbi şi morţi. Morţi în păcatele noastre în care trăiam după mersul lumii acesteia şi orbi, fără Soare, mergând după duhul rău care lucrează în fiii neascultării (
Efeseni 2:1 – Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre,
Efeseni 2:2 – în care trăiaţi odinioară după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.
Efeseni 2:3 – Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.
Efes. 2, 1-3). Să ne amintim mereu harul prin care am fost salvaţi de Mântuitorul nostru. Dar când Dumnezeu, care este plin de bunătate, S-a îndurat de noi, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, atunci El ne-a înviat şi ne-a înălţat în locurile cereşti în Hristos Isus.
O, ce transformare slăvită a fost aceasta! Să nu uităm niciodată!
Înainte de a-L auzi pe Mântuitorul Hristos, eram şi noi fără minte sănătoasa, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urâţi şi urându-ne unii pe alţii (
Tit 3:3 – Căci şi noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urâţi şi urându-ne unii pe alţii.
Tit 3, 3).Dar când S-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui, El ne-a scăpat prin înnoirea facută de Duhul Sfânt. O, ce salt nemaicunoscut a fost acesta pentru noi! Să nu uităm niciodata.
Înainte de a-L urma pe Hristos eram robi ai păcatului... Şi vai, ce roade amare aduceam noi atunci! - roade de care acum ne este ruşine, pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea (
Romani 6:20 – Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire.
Romani 6:21 – Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine, pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea.
Romani 6:22 – Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică.
Romani 6:23 – Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.
Rom. 6, 20-23). Dar acum, după ce Hristos ne-a izbăvit de păcat şi ne-a făcut robi ai lui Dumnezeu (şi prieteni ai Săi), - având ca rod sfinţirea iar ca sfârşit viaţa veşnică, o, ce taină fericită este aceasta pentru noi. Să nu uităm niciodată!
Înainte de a trăi cu Hristos, eram orbi, umblam cu ochii închişi şi nu ştiam unde mergem (
1 Petru 1:5 – Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu prin credinţă pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!
1 Petru 1:6 – În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme prin felurite încercări,
1 Petru 1:7 – pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,
1 Petru 1:8 – pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită,
1 Petru 1:9 – pentru că veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre.
1 Petru 1:10 – Prorocii, care au prorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare.
1 Petru 1, 5-10). Dar acum după ce am gustat viaţa trăită cu Domnul Isus, căutăm neîncetat să sfinţim chemarea şi alegerea noastră, unind şi întărind tot mai frumos şi mai rodnic lanţul virtuţilor sfinte, prin care suntem legaţi şi uniţi pe vecie cu Hristos şi în El. Să-I mulţumim neîncetat.
Când privim acum înapoi de la starea de azi în care ne-a înălţat Hristos Domnul nostru, prin lumina Adevărului pe care ni l-a făcut cunoscut, - spre starea în care zăceam înainte de a auzi Cuvântul Lui Sfânt,
inimile noastre se prăbuşesc în recunoştinţă înaintea Lui şi nici cuvintele şi nici lacrimile nu-s în stare să arate cât de mult suntem îndatoraţi pentru ceea ce a făcut dragostea Lui cea mare cu noi şi pentru noi.
Să nu uităm niciodată să-I mulţumim neîncetat.
Ce mare cinste ni s-a făcut atunci!
Ce mare îndurare ni s-a arătat!
Ce Dumnezeiesc adevăr ni s-a împărtăşit!
Ce comori veşnice am aflat!
Ce har slăvit ni s-a adus!
O, cât de mult ne-a iubit Dumnezeu pe noi!
Slavă veşnică iubirii Lui mari.
Dumnezeu Tatăl ne-a ales.
Dumnezeu Fiul ne-a făcut prietenii Săi.
Dumnezeu Duhul Sfânt ne-a înnoit, şi ne-a învăţat mereu şi mereu din nou şi din nou toate şi toate lucrurile.
Şi ne face cunoscut totul, deplin şi cu atâta bunătate.
Astfel că acum cunoaştem Cuvintele Veşnice ale lui Dumnezeu.
Cunoaştem Calea spre viaţa veşnică,
şi cunoaştem Tainele Împărăţiei lui Dumnezeu
şi cunoaştem puterea şi bucuria rugăciunii
şi cunoaştem harul împărtăşirii cu Hristos
şi cunoaştem Lucrarea Duhului Sfânt în noi şi între noi
şi cunoaştem nepreţuita bucurie a părtăşiei frăţeşti, în curăţie, în sinceritate, în toată lumina ei.
Acum cunoaştem mereu şi mereu noi cântări şi noi descoperiri cereşti, care ne înalţă, ne bucură, ne sfinţesc,
şi cunoaştem voia lui Dumnezeu care este toată bucuria şi sfinţirea noastră
şi cunoaştem starea cea mai înaltă a părtăşiei cu Hristos la suferinţele Lui, la slava Lui...
şi cunoaştem Adevărul... iar această cunoaştere este lumină, slavă, libertate, iubire, fericire negrăită şi strălucită, în Dumnezeu...
Iată ce ne-a făcut nouă cunoscut Hristos: Taina lui Dumnezeu în care sunt cuprinse toate bogăţiile vieţii acesteia şi a celei veşnice (
Filipeni 3:7 – Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos.
Filipeni 3:8 – Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos
Filipeni 3:9 – şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţă.
Filipeni 3:10 – Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
Filip. 3, 7-10; 2 Timotei 1:9 – El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii,
2 Timotei 1:10 – dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie.
2 Tim. 1, 9-10). Slavă veşnică Ţie Marele nostru Dumnezeu Mântuitor Isus Hristos, care ne-ai socotit vrednici de atâta dragoste şi de atâta cinste încât să ne numeşti prieteni ai Tăi şi să ne faci cunoscut toate lucrurile Tatălui. Slavă veşnică Ţie.
Din toată inima noastră Îţi mulţumim pentru slava stării la care ne-ai ridicat.
Şi cu toată smerenia recunoscătoarei noastre stări, dorim să ne aplecăm ascultători la picioarele Tale, până la toată smerenia unde se află tot harul Tău.
Dorim să-Ţi purtăm iubitori tot jugul Tău.
Dorim să îndurăm răbdători toată ocara Ta.
Căci dorim să ne împlinim veghetori, toată datoria noastră cea mare, de a Te iubi mai presus de orice, pe Tine care ne-ai făcut atât de mult, fiindcă ne-ai iubit şi ne iubeşti atât de mult...
Te rugăm din toată inima să ne faci să fim atât de ascultători de toată voia Ta, cât ne obligă încrederea nespus de mare şi dragostea nespus de scumpă pe care ni le-ai arătat Tu.
Amin.