A alergat la Simon Petru și la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, și le-a zis: Au luat pe Domnul din mormânt, și nu știu unde L-au pus.
Dragostea adevărată este numai aceea care aleargă.
După cum aleargă cineva când este vorba de o bucurie sau de o durere a Domnului, se poate vedea cel mai bine câtă dragoste are el de Domnul și de frați.
După cum este de gata să lase de repede totul, se vede cine iubește mai mult ascultarea chemării lui Hristos. Despre acest lucru suntem deplin încredințați cu toții.
Ce ușor poți vedea pe oricine iubește, după graba cu care aleargă spre ținta iubirii lui.
Când vezi pe oamenii lumești cum aleargă după bani,
după plăcerile păcătoase,
după lucrurile lumii acesteia,
- cu ușurință îți poți da seama cât de mult le iubesc ei pe acestea!
Când vezi pe unii oameni cât de puțin aleargă spre adunare și spre biserică,
cât de înceți sunt spre posturi și spre rugăciune,
spre binefaceri și spre împăcare, spre unitate și spre smerenie,
- cu durere poți vedea cât de puțin le iubesc ei cu adevărat pe acestea.
Despre Dumnezeu Tatăl Cel Bun spune Evanghelia că la întoarcerea fiului pierdut, văzându-l de departe, a alergat înaintea lui, i-a căzut pe grumaz și l-a sărutat mult (Luca 15, 20).
Despre Isus Păstorul Cel Bun, este spus că aleargă să caute pe munți oaia cea pierdută, și dacă se întâmplă s-o afle, Se bucură de ea mai mult decât de cele nouă zeci și nouă care nu se rătăciseră... (Matei 18, 12-15).
Despre sfinții Domnului este scris mereu că ei au alergat în slujba Domnului, în lucrul sfânt, în osteneala Evangheliei, în lupta credinței, în ascultarea datoriei (Filip. 3, 12-14).
- și toate celelalte spuse și nespuse comori și răsplătiri, bănuite și nebănuite, făgăduite lor de către Împăratul și Domnul Isus Hristos (Apoc. 2, 17; 1 Cor. 2, 9).
Ce suflet binecuvântat a fost Maria care dis de dimineață a alergat cu durere la mormântul Domnului să-și împlinească datoria de recunoștință față de dragostea lui Dumnezeu care i-a spălat păcatele ei, cu Sângele Lui. Și i le-a iertat cu prețul Jertfei Sale. Durerea iubirii a făcut-o să alerge spre Hristos.
Iar de la Hristos grija și teama iubirii a făcut-o să alerge la frați.
Iubirea aleargă mereu spre Dumnezeu și spre oameni.
Cu ajutorul, aleargă.
Cu mângâierea, aleargă.
Cu vestea bună, aleargă,
căci iubirea știe cel mai bine totdeauna că unde este o durere acolo trebuie să alergi cât mai repede, ca s-o mângâi.
Iubirea știe cel mai bine câtă nevoie au sufletele zdrobite de o bucurie - și de aceea aleargă cu ea cât poate mai grăbit.
Poate că sunt mulți cei care merg spre Împărăția lui Dumnezeu. Dar cei care aleargă spre ea, cu siguranță că nu sunt mulți.
Sunt uneori mulți care merg la auzirea Cuvântului, sau la mărturisirea Lui, - dar cei care aleargă spre acestea, totdeauna nu sunt mulți. Sunt mulți care merg spre rugăciune, dar cei care aleargă cu grabă și cu bucurie spre ea, ca psalmistul David, sunt puțini.
Sunt mulți care merg pe calea poruncilor Domnului, - dar cei care să alerge pe calea aceasta ca el (Psalm 119, 32),
- aceștia n-au fost mulți niciodată. Și se pare că din ce în ce vor fi tot mai puțini și mai puțini.
Scump suflet de frate și de soră, oare cum alergi tu? Și spre ce alergi mai cu grabă și mai cu plăcere?
Alergi tu spre Domnul, cu mâinile deschise și întinse?
Alergi cu grabă spre a împlini datoriile tale de iubire și ajutorare a trebuințelor Domnului când Lucrarea Sa este în nevoie,
- sau nici nu-ți pasă de nevoile Lui și ale ei?
Te interesezi tu, sau nici nu te interesezi unde este suferință și lipsă? Unde așteaptă o durere sau un mormânt?
- Sau în graba alergării tale după deșertăciunile pierzătoare, nu mai ai vreme să te gândești la nimic altceva decât la gunoaiele tale?
O suflete dragă, timpul tău este atât de scump, datoria ta atât de scumpă, răsplata care o pierzi e atât de scumpă - oprește-te!
Întoarce-te și aleargă după adevăratele avuții, înainte de a le pierde pe totdeauna.
Slavă Învierii Tale Isuse Doamne, slavă Ție.
Din tot sufletul nostru slăvim Numele Tău, pentru harul pe care ni l-ai dat făcându-ne să Te cunoaștem și să Te iubim pe Tine, Comoara cea Veșnică a tuturor bucuriilor cerești și veșnice.
Te rugăm să ne ierți că și noi atât de puțin am alergat după Tine. Și atât de mult după deșertăciuni.
O, ce mare pierdere a fost și este aceasta pentru sufletul și veșnicia noastră!
Te rugăm Doamne Isuse, însuflețește-ne de o mai fierbinte iubire pentru Tine și pentru voia Ta, ca să nu mai alergăm de azi înainte după nimic altceva, decât după Tine. Și după ceea ce ne-ai poruncit Tu.
Amin.
+
De ți-a dat o casă Domnul
mila Lui cu tine-a fost
fii grăbit să dai întruna
oricui cere, adăpost...
- fericit, cu bucurie,
și gândește-te așa:
ce har e că n-am nevoie
eu să cer, și el să-mi dea!