A alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: Au luat pe Domnul din mormânt, şi nu ştiu unde L-au pus.
Dragostea adevărată este numai aceea care aleargă.
După cum aleargă cineva când este vorba de o bucurie sau de o durere a Domnului, se poate vedea cel mai bine câtă dragoste are el de Domnul şi de fraţi.
După cum este de gata să lase de repede totul, se vede cine iubeşte mai mult ascultarea chemării lui Hristos. Despre acest lucru suntem deplin încredinţaţi cu toţii.
Ce uşor poţi vedea pe oricine iubeşte, după graba cu care aleargă spre ţinta iubirii lui.
Când vezi pe oamenii lumeşti cum aleargă după bani,
după plăcerile păcătoase,
după lucrurile lumii acesteia,
- cu uşurinţă îţi poţi da seama cât de mult le iubesc ei pe acestea!
Când vezi pe unii oameni cât de puţin aleargă spre adunare şi spre biserică,
cât de înceţi sunt spre posturi şi spre rugăciune,
spre binefaceri şi spre împăcare, spre unitate şi spre smerenie,
- cu durere poţi vedea cât de puţin le iubesc ei cu adevărat pe acestea.
Despre Dumnezeu Tatăl Cel Bun spune Evanghelia că la întoarcerea fiului pierdut, văzându-l de departe, a alergat înaintea lui, i-a căzut pe grumaz şi l-a sărutat mult (Luca 15, 20).
Despre Isus Păstorul Cel Bun, este spus că aleargă să caute pe munţi oaia cea pierdută, şi dacă se întâmplă s-o afle, Se bucură de ea mai mult decât de cele nouă zeci şi nouă care nu se rătăciseră... (Matei 18, 12-15).
Despre sfinţii Domnului este scris mereu că ei au alergat în slujba Domnului, în lucrul sfânt, în osteneala Evangheliei, în lupta credinţei, în ascultarea datoriei (Filip. 3, 12-14).
- şi toate celelalte spuse şi nespuse comori şi răsplătiri, bănuite şi nebănuite, făgăduite lor de către Împăratul şi Domnul Isus Hristos (Apoc. 2, 17; 1 Cor. 2, 9).
Ce suflet binecuvântat a fost Maria care dis de dimineaţă a alergat cu durere la mormântul Domnului să-şi împlinească datoria de recunoştinţă faţă de dragostea lui Dumnezeu care i-a spălat păcatele ei, cu Sângele Lui. Şi i le-a iertat cu preţul Jertfei Sale. Durerea iubirii a făcut-o să alerge spre Hristos.
Iar de la Hristos grija şi teama iubirii a făcut-o să alerge la fraţi.
Iubirea aleargă mereu spre Dumnezeu şi spre oameni.
Cu ajutorul, aleargă.
Cu mângâierea, aleargă.
Cu vestea bună, aleargă,
căci iubirea ştie cel mai bine totdeauna că unde este o durere acolo trebuie să alergi cât mai repede, ca s-o mângâi.
Iubirea ştie cel mai bine câtă nevoie au sufletele zdrobite de o bucurie - şi de aceea aleargă cu ea cât poate mai grăbit.
Poate că sunt mulţi cei care merg spre Împărăţia lui Dumnezeu. Dar cei care aleargă spre ea, cu siguranţă că nu sunt mulţi.
Sunt uneori mulţi care merg la auzirea Cuvântului, sau la mărturisirea Lui, - dar cei care aleargă spre acestea, totdeauna nu sunt mulţi. Sunt mulţi care merg spre rugăciune, dar cei care aleargă cu grabă şi cu bucurie spre ea, ca psalmistul David, sunt puţini.
Sunt mulţi care merg pe calea poruncilor Domnului, - dar cei care să alerge pe calea aceasta ca el (Psalm 119, 32),
- aceştia n-au fost mulţi niciodată. Şi se pare că din ce în ce vor fi tot mai puţini şi mai puţini.
Scump suflet de frate şi de soră, oare cum alergi tu? Şi spre ce alergi mai cu grabă şi mai cu plăcere?
Alergi tu spre Domnul, cu mâinile deschise şi întinse?
Alergi cu grabă spre a împlini datoriile tale de iubire şi ajutorare a trebuinţelor Domnului când Lucrarea Sa este în nevoie,
- sau nici nu-ţi pasă de nevoile Lui şi ale ei?
Te interesezi tu, sau nici nu te interesezi unde este suferinţă şi lipsă? Unde aşteaptă o durere sau un mormânt?
- Sau în graba alergării tale după deşertăciunile pierzătoare, nu mai ai vreme să te gândeşti la nimic altceva decât la gunoaiele tale?
O suflete dragă, timpul tău este atât de scump, datoria ta atât de scumpă, răsplata care o pierzi e atât de scumpă - opreşte-te!
Întoarce-te şi aleargă după adevăratele avuţii, înainte de a le pierde pe totdeauna.
Slavă Învierii Tale Isuse Doamne, slavă Ţie.
Din tot sufletul nostru slăvim Numele Tău, pentru harul pe care ni l-ai dat făcându-ne să Te cunoaştem şi să Te iubim pe Tine, Comoara cea Veşnică a tuturor bucuriilor cereşti şi veşnice.
Te rugăm să ne ierţi că şi noi atât de puţin am alergat după Tine. Şi atât de mult după deşertăciuni.
O, ce mare pierdere a fost şi este aceasta pentru sufletul şi veşnicia noastră!
Te rugăm Doamne Isuse, însufleţeşte-ne de o mai fierbinte iubire pentru Tine şi pentru voia Ta, ca să nu mai alergăm de azi înainte după nimic altceva, decât după Tine. Şi după ceea ce ne-ai poruncit Tu.
Amin.
+
De ţi-a dat o casă Domnul
mila Lui cu tine-a fost
fii grăbit să dai întruna
oricui cere, adăpost...
- fericit, cu bucurie,
şi gândeşte-te aşa:
ce har e că n-am nevoie
eu să cer, şi el să-mi dea!