A fi în Hristos
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - De fapt a spune că suntem în Hristos și că Îl cunoaștem pe El - dar nu a fi una cu frații și cu Lucrarea în care ne-a chemat Dumnezeu - este o nepotrivire, sau o minciună, este o înșelare.
Credem că se înșală amar acei care trăiesc în felul acesta.
Pentru că a fi una cu Hristos în chip desăvârșit și adevărat, înseamnă tot așa de limpede a căuta cu tot sufletul de a fi una și cu frații, care sunt mădularele Lui.
Oricine este despărțit de frații între care l-a chemat Dumnezeu, acela este un orb sau un nebun dacă își închipuie că poate fi una în Hristos.
2 - Cum poate iubi cineva pe Dumnezeu pe care nu-L vede, când nu poate iubi și asculta pe frații lui, care sunt reprezentarea văzută a lui Hristos (1 Ioan 4, 20-21).
Cum poate zice unul că el stă în Hristos, când nu poate sta între frații săi, cu ascultare, cu smerenie, cu sinceritate?
Cum poate acesta să-și închipuie că are părtășie desăvârșită cu Hristos, când nu poate avea nici o părtășie, nici o apropiere și nici o iubire cu frații din familia lui?
Să nu se înșele nimeni: cine nu ascultă de frați,
cine nu are strânsă părtășie și unitate cu frații,
este un mincinos și un rău lucrător cu frații.
Oricine n-are legătură cu mădularele nu poate avea nici cu capul.
3 - Ca lumea să-L urmeze pe Hristos, arată-i că tu Îl urmezi iubindu-te și unindu-te cu frații tăi.
În această iubire și unire a ta cu frații se va vedea prin eforturile, prin răbdarea și prin concesiile pe care tu le vei face, față de frați... și unii altora în dragoste,
spre a ajunge în fața lumii desăvârșit una,
fiecare cu fiecare și toți cu toți.
Atunci lumea Îl va cunoaște pe Hristos.
Și vă va recunoaște și pe voi că sunteți cu adevărat ucenicii Lui.
4 - Domnul Isus Se roagă și vrea ca noi să fim nedespărțiți pe totdeauna nici de El, nici noi unii de alții.
Când El stă în rugăciune
și când frații tăi sunt la rugăciune,
de ce nu ești împreună cu Isus, și împreună cu ei?
Când Isus este între ai Lui în adunare și în biserică, - tu unde ești?
5 - Cum vrei tu să fii odată împreună cu Isus, dacă n-ai fost împreună cu El și cu frații tăi în ocara și în răbdarea Sa?
În unitatea și în ascultarea lor?
Cum vrei tu să fii odată împreună cu frații tăi în fericirea veșnică, dacă n-ai fost acum împreună cu ei în învățătura și în credința dintâi?
6 - O, Domnul Isus vrea cu atâta ardoare să fii și tu împreună cu El și cu ai Lui.
Nu vrei și tu să fii odată părtașul fericit al slavei și al bucuriei Sale veșnice împreună cu frații?
Condiția acelei fericiri este însă să fii acum împreună cu El și cu ai Lui, oriunde este El și unde sunt ei.
Vino la Hristos și rămâi împreună cu El.
Și cu frații.
7 - Dar lumea nu L-a cunoscut nici pe Tatăl și nu L-a recunoscut pe Isus ca Fiul Tatălui.
Lumea a respins astfel viața veșnică ce i se adusese.
De aceea nici nu putea lumea să aibă această viață.
Și oricine va urma neascultarea, va moșteni osânda.
8 - Dumnezeu a vrut de la Început, ca tot ce va face El, să aibă o durată veșnică, asemenea Lui.
Primii oameni erau făcuți să fie nemuritori.
Cunoscându-L pe Dumnezeu,
și trăind permanent în Prezența Lui,
ei erau în afară de Timp,
erau părtași firii Dumnezeiești prin neprihănire și prin ascultare.
- Dar când s-au lepădat de ascultarea lui Dumnezeu și au căzut din neprihănirea acestei ascultări,
- ei au pierdut nemurirea și au rămas fără viață veșnică.
Pământul pe care au fost alungați apoi, a devenit și el muritor din pricina păcatului celor ce stăpâneau...
De aceea a trebuit să vină Hristos pentru a aduce tuturor prima stare din care căzuseră prin Adam.
9 - Hristos venise acum, după făgăduința Tatălui, să-i aducă lumii viața veșnică, descoperindu-i-L pe Tatăl și mântuirea Voii Sale.
Cu câtă bucurie cântaseră în noaptea Primei Lui veniri, îngerașii deasupra Betleemului: „Osana în înălțime și pace pe pământ...”
Vestea cea Bună pe care v-o aducem - au zis ei - este că vi S-a Născut un Mântuitor care este Hristos Domnul.
Dar n-a fost așa...
10 - Așa a dorit Tatăl, ca Fiul să fie o bucurie pentru lume.
Așa a dorit Fiul ca El să aducă bucuria mântuirii tuturor.
Așa au crezut îngerașii, când au vestit păstorilor.
Dar lumea n-a făcut așa.
Lucrătorii viei, din clipa când L-au văzut au zis: iată vine Moștenitorul, veniți să-L omorâm (Luca 20, 14).
Astfel lumea și-a ales moartea.
11 - Ce îngrozitoare și ce cumplită alegere!
Cât har i se îmbie
și câtă osândă și-a ales!
Câtă lumină i se aducea
- și în ce întuneric s-a aruncat!
Ce veșnică i-ar fi fost viața primind cunoașterea lui Dumnezeu,
- dar ce veșnică îi va fi moartea în care s-a aruncat prin lepădarea de El!
12 - Scumpe suflete, zidite de iubirea Tatălui
și cercetate de dragostea Fiului Sfânt,
- și vouă vi s-a vestit Adevărul prin care puteți moșteni viața veșnică.
El vă mai vorbește încă chiar și acum,
dar nu vreți voi oare să-L cunoașteți pe Dumnezeu și să aveți viața?
13 - În clipa ultimei rugăciuni, Mântuitorul stătea înaintea Tatălui între ucenicii Săi și între lume.
Ucenicii Săi erau la dreapta, iar lumea era la stânga Lui.
În bucuria privind la ei, simțea durerea privind la lume...
La lumea, între care și în care eram atunci și noi, dar din care,
prin cunoașterea lui Hristos, slavă Tatălui,
- am ieșit, care am ieșit.
La lumea în care mai sunt încă atât de multe suflete chemate la mântuire
și din care aceste suflete ies, - care mai ies...
și din care trebuie să mai scoatem la Hristos,
pe cei care doresc să mai iasă.
- Alege și tu viața veșnică,
vino la Isus,
cunoaște pe Tatăl,
ca să fii între cei de-a dreapta Lui, în curând
Vino astăzi, cât încă poți să intri în ea, căci poate în zadar ai vrea să mai vii mâine.
15 - Cunoașterea lui Dumnezeu este ca o nesfârșită mină de aur și diamante.
Cu cât te adâncești în ea și descoperi mai prețioase comori, - o sete mai puternică te cuprinde, pentru a pătrunde tot mai adânc și mai înalt în ea,
și cu o lacomă bucurie te-ai cufunda tot mai adânc și te-ai sui tot mai înalt.
De fiecare dată fericit,
- dar neîndestulat niciodată.
16 - Fericita și strălucita cunoaștere a lui Hristos, este ca beția înălțimilor: cu cât te sui ai vrea tot mai repede și ai vrea tot mai sus.
Este ca încântarea în fața Minunii,
ca examenul în fața Desăvârșirii,
și ca transfigurarea de pe vârful Taborului:
- nu știi ce spui, dar simți că e atât de bine că n-ai mai pleca niciodată,
că e atât de frumos, că nu te-ai mai sătura niciodată,
și că e atât de minunat, că nu mai dorești altceva decât să nu se mai sfârșească niciodată.
17 - Dragostea față de Hristos, trebuie să fie în noi asemenea aceleia cu care L-a iubit Tatăl pe Fiul Său Isus...
Dragostea cu care L-a iubit Tatăl pe Isus, a fost o dragoste adânc cunoscătoare a Fiului,
a fost o dragoste neschimbată,
a fost o dragoste plină de încredere,
a fost o dragoste care I-a dăruit totul,
a fost o dragoste care L-a făcut una cu Hristos,
Desăvârșită
și pe totdeauna.
18 - Pentru ca să fie în voi dragostea cu care L-a iubit pe Hristos Tatăl
- pentru aceasta S-a rugat Isus!
Căci numai în Isus, Dumnezeu Se putea întâlni și uni cu noi.
Numai în Fiul, Tatăl putea să ne ierte marele rău făcut împotriva Sa.
Numai în Isus Mijlocitorul, puteam fi aduși la această stare.
Numai în Isus Împăciuitorul puteam fi împăcați...
și numai Jertfa Sa ne-a împăcat pe noi cu Dumnezeu.
19 - Atâtea nopți pe care le-a petrecut Domnul Isus retras în rugăciune, le-au știut și ucenicii Săi,
dar ceea ce a spus El în noaptea singurătății Sale, în fața Tatălui, au rămas neștiute de nimeni.
Căci ei, în loc să-L însoțească în rugăciune, erau altundeva și nu acolo cu El, unde ar fi fost cel mai bine să fie.
Isus S-a rugat neîncetat pentru ei cu toate acestea.
O, ce-ar fi fost de ei, dacă nu S-ar fi rugat!...
20 - Cine știe unde erau și ce făceau ucenicii atunci când trebuiau să fie în rugăciune alături de Domnul și Mântuitorul lor!
Când trebuia să se roage și ei împreună cu El, ca să nu li se piardă credința lor.
Ce ar fi fost de ei în cernerea cea grozavă și cumplită, care urma îndată după Ghețimani, dacă nu S-ar fi rugat Domnul pentru ei?
Și ce ar fi fost și pentru noi - și pentru toți ai Lui de după vremea apostolilor Săi, dacă Mântuitorul nu ne-ar fi cuprins pe toți în rugăciunea Lui de atunci
sau în rugăciunile Lui mijlocitoare, de azi și de până la Venirea Lui pentru mântuirea tuturor alor Săi?
O Doamne Isuse, roagă-Te mereu și mijlocește pentru noi, până la deplina noastră izbăvire, a tuturor.
Amin.