A fi și a nu fi...
Popa Petru (Săucani) - Strângeți fărâmiturile Vol. 3
În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
Slăvit să fie Domnul!
Cuvintele acestea ne sunt așa de bine cunoscute! Le-am auzit la toate nunțile frățești! Le-am auzit la biserică, la toate cununiile. Și de această dată la această nuntă, fiindcă ele se potrivesc, nu putem să nu vorbim despre ele. Că deși s-a vorbit atât de mult despre ele, parcă - așa cum spune poetul nostru drag despre dragoste: cât am spus despre ea, ce-a fost mai frumos parcă n-am avut cuvinte să pot spune. Căci așa este Cuvântul lui Dumnezeu... căci așa-i Lucrarea lui Dumnezeu.
Am vrea doar despre acest verset să vorbim un strop, că ne-am întâlnit și de această dată, la această nuntă, să ne sfătuim unii pe alții cu Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac.
„Mama lui Iisus era acolo”. Sunt numai două zile de când am avut o sărbătoare. Și la această sărbătoare i se spune Nașterea Maicii Domnului... Nașterea Maicii Domnului...
Când Dumnezeu vrea să facă o lucrare, atunci, de bună seamă, Își caută pe cineva cu care să lucreze împreună, să poată face acea lucrare.
Când Dumnezeu s-a gândit să trimită lumii un Mântuitor, s-o izbăvească din moarte și din pierzarea cea veșnică, a trebuit, înainte de a trimite un Mântuitor, să trimită pe cineva pentru ca, în brațele acelui „cineva”, să poată veni acel Mântuitor binecuvântat. Înainte de nașterea lui Iisus, s-a născut Sfânta Fecioară Maria.
Priviți o clipă în Nazaret. Părinții ei erau acolo niște oameni sărmani și bătrâni, dar credincioși, copii ai lui Dumnezeu cu adevărat. Ce rare sunt pe pământ astfel de suflete! Ei cereau mereu lui Dumnezeu prin rugăciunile lor: „Doamne, dăruiește-ne și nouă un copil! Dăruiește-ne și nouă un fiu, ca să Ți-l dăruim Ție, ca Tu să Te poți bucura și să Te poți folosi de acest fiu”.
Mulți ani și multă vreme a trecut și parcă rugăciunea lor n-a fost ascultată. Parcă cerul era prea departe și ei erau prea jos. Dar iată că odată, iubiților, rugăciunea lor este ascultată și Dumnezeu le dăruiește un copil. Dumnezeu le dăruiește o copilă. N-a știut Nazaretul atunci când s-a născut Sfânta Fecioară Maria cine se naște în Nazaret și cum Se va folosi Dumnezeu de această copilă, încât chiar ea să fie aceea care să-L poarte pe Dumnezeu printre oameni pe brațele ei. N-a știut.
Haideți să privim o clipă la această ființă dumnezeiască. Haideți să privim o clipă la această copilă, s-o vedem crescând, s-o vedem cum umbla sfioasă, cum umbla blândă, cum umbla smerită. Pe toate căile și drumurile ei, parcă medita mereu ceva. Gândul ei nu era niciodată pe pământ. Fața ei senină și curată, îmbrăcămintea ei curată...
O, surorilor iubite! Priviți la ea și învățați de la ea cum să umblați și cum să trăiți.
Mai târziu, când vine îngerul Gavril și-i vestește acea mare minunăție, că ea va fi aceea care să-L nască pe Acel ce vine să mântuiască o lume, o găsește singură în cameră, la rugăciune. Singură în cameră, la rugăciune!
O, [unde sunt] tinerele cărora le place să stea numai singure în camere?... Pentru că așa-i lumea: totdeauna îi place să fie cu mai mulți; să meargă în sus sau să meargă în jos, dar să stea la rugăciune numai singură, numai Sfânta Fecioară, numai Maria din Nazaretul de altă dată, ei îi plăcea să stea singură cu Dumnezeul ei, să stea la rugăciune.
O, surioarelor noastre tinere! Vreți să ajungeți în cer? Vreți să-L iubiți pe Iisus? Vreți să-I fiți Lui de folos? Învățați și meditarea. Învățați și singurătatea. Învățați-vă să stați la rugăciune numai cu Dumnezeu. Pentru că în camera aceea, când ești numai cu El, acolo e raiul, acolo se coboară cerul întreg. O, câtă pace, o, câtă fericire, o, câtă bucurie simți atunci când ești numai cu El, numai cu Dumnezeu!
Se vorbește despre nunta din Cana. Nu-i vreme și nu-i timp, frații mei - că de-abia ne-am văzut acum și imediat parcă plecăm înapoi ca să vorbim amănunțit despre toate lucrurile... Cunoașteți atât de bine fiecare dintre frățiile voastre lucrurile acestea!
Am vrut să vorbim despre nunta din Cana. Să vorbim doar puțin despre această nuntă, deși mult, mult ni s-a vorbit despre ea. Acolo a venit Iisus și au venit și ucenicii Săi. La nunta aceea s-a făcut o mare minune. La nunta aceea, cel dintâi semn l-a făcut Iisus și de atunci încolo a început să propovăduiască Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și să spună: „Pocăiți-vă!” așa după cum ați auzit mai înainte.
Dar la această nuntă a fost întâi Mama lui Iisus. Dacă Mama lui Iisus n-ar fi fost la acea nuntă, Iisus n-ar fi fost nici El, nici ucenicii Lui. Deci nunta din Cana Galileii și binecuvântările care s-au făcut la acea nuntă, și transformarea apei în vin, și toate lucrurile minunate despre care se vorbește de atunci și până astăzi se datorează faptului că acolo a fost întâi Mama lui Iisus.
„Mama lui Iisus era acolo.” Ce s-ar fi întâmplat, frații mei dragi, dacă Mama lui Iisus nu ar fi fost la nunta din Cana Galileii? S-ar mai fi vorbit despre această nuntă la toate nunțile noastre și în toate bisericile noastre? S-ar mai fi vorbit despre această nuntă? Ar fi fost oare binecuvântat atunci mirele din Cana Galileii, împreună cu mireasa? Ar fi fost binecuvântat atunci nunul, acela care a gustat din vin și a spus: „Niciodată așa ceva n-a fost”? Și câte din acele suflete s-au întors la Dumnezeu în Ziua Cincizecimii, când Apostolul Petru vestește Evanghelia și vorbește despre moartea și învierea Domnului Iisus! Dacă n-ar fi fost Maria, Sfânta Fecioară, Mama lui Iisus, la acea nuntă din Cana, s-ar fi pierdut multe binecuvântări. Și noi, în seara asta, am fi avut o pagubă, dacă ea n-ar fi fost acolo.
Dar ea a fost acolo. Ea a fost la datorie. Ea a fost prezentă. Ea și-a făcut slujba, ea și-a făcut misiunea, ea și-a făcut lucrarea pentru care a fost trimisă atunci la acea nuntă, ca și prin toate locurile pe unde a umblat întotdeauna; pentru ca în urma ei să poată veni Acela pe care L-a trimis Dumnezeu și să-i mântuiască pe toți acei care vor crede.
„Mama lui Iisus era acolo.” O, fii binecuvântat, suflet scump care asculți și care ești la datorie, și care ești acolo unde trebuie să fii, și-ți faci slujba pe care trebuie să ți-o faci, pentru că atunci Dumnezeu poate să vină și să-i binecuvânteze pe acei care Îl așteaptă.
Am vrut să mai amintesc un singur loc: de la Luca, capitolul 23, versetele 50 și 51. Acolo se vorbește despre un om bogat din Arimateea, numit Iosif. El era un om bogat. El era un om cu vază. El era un sfetnic al Soborului. Acest om bogat, acest om cu vază, acest sfetnic al soborului, atunci când, odată, soborul s-a strâns și a făcut sfat, și a plănuit să-L omoare pe Fiul lui Dumnezeu, el, Iosif din Arimateea, nu era acolo. Am vrut să facem o mică comparație între aceste două versete: ce înseamnă să fii acolo și ce înseamnă să nu fii acolo unde trebuie să fii.
Poate Maica Sfântă, poate Ioan, ucenicul cel iubit, se vor fi gândit în noaptea când Iisus era dus de la Ana la Caiafa să fie judecat, [căci] poate că s-a șoptit pe undeva și pe-afară: „Acuma trimite înștiințare la tot Soborul să vină și să facă sfat, și să vadă ce să facă cu El: să-L judece într-un fel sau altul sau să-I dea drumul”. Iosif din Arimateea era un om bun și evlavios. Iosif din Arimateea era un ucenic al lui Iisus, dar pe ascuns. Poate că ucenicul Ioan știa lucrul acesta. Poate că Maica Sfântă știa lucrul acesta. Poate că se gândeau: „Dacă vine și Iosif aici între ei, nu există să nu spună el o vorbă.
Și-atunci o să-l asculte tot soborul și o să-I dea drumul lui Iisus, că El n-are nici o vină. El a făcut numai bine. „Pe orbii voștri i-am vindecat, zice El, pe leproșii voștri i-am curățit...”. Da! Și totuși vin ca să-L judece pe Cel care a făcut numai bine. Așa știe lumea să-I răsplătească lui Dumnezeu. Așa știe lumea să-I răsplătească Fiului lui Dumnezeu. Așa a știut lumea să le răsplătească fiilor lui Dumnezeu mereu și mereu.
Dar Iosif din Arimateea n-a fost acolo. Poate că frățiile voastre, când ați citit acest verset, v-ați gândit: „Bine-a făcut că n-a fost acolo! Ca să nu zică ceva, și-apoi ceilalți să gândească cumva...”. Poate vă gândiți câteodată, când aveți prilejuri sau aveți ocazii să fiți în astfel de locuri, să nu vă duceți. Sau, și dacă v-ați dus, să tăceți. Să nu spuneți nici o vorbă. Așa a făcut și Iosif din Arimateea.
O, Iosife, noi, în noaptea aceasta, suntem la o nuntă. Dar, gândindu-ne la fapta ta din acea noapte, parcă ochii ni se umplu de lacrimi și ne gândim: „Cum ai putut dormi, Iosife, în așternutul tău atunci când știai că Fiul lui Dumnezeu este judecat? Când știai că toți ceilalți din sobor vor fi în contra Lui, iar tu puteai să fii în mijlocul lor, pentru că erai un om cu vază și cuvântul tău era prețuit”, cum a fost cuvântul lui Gamaliel prețuit altădată și toți au ascultat de Gamaliel când a pus o vorbă pentru apostolii Domnului și toți au ascultat de el și le-au dat drumul.
Dar Iosif... sărmanul Iosif n-a fost la datorie. El n-a fost acolo. A stat foarte liniștit în așternutul lui. O, ce noapte a fost aceea... O, ce sfat a fost sfatul care s-a ținut atunci împotriva lui Dumnezeu, ca să fie El judecat, ca să fie El omorât...
Versetul 1 din capitolul 2 din Ioan ne vorbește despre o nuntă. Versetele 50 și 51 din capitolul 23 de la Luca ne vorbesc despre un sfat și o judecată. Într-o parte se vorbește despre Sfânta Fecioară că era acolo și-a fost binecuvântată toată nunta din pricină că ea a fost la datorie. Celălalt verset vorbește despre un om cu vază care n-a fost acolo. Și, din pricină că el n-a fost acolo, o, câtă pierdere și câtă pagubă a rămas făcută...
Poate vă gândiți: „Da, acesta a fost planul lui Dumnezeu... Și Domnul Iisus totuși trebuia să fie judecat și dat la moarte”. Da! Se prea poate. Dar ce cinste ar fi fost pentru Iosif din Arimateea să pună o vorbă pentru El, chiar dacă nimeni nu l-ar fi ascultat! Și s-ar fi spus până la sfârșitul veacurilor: „Iosif a spus așa... Iosif a făcut așa...”.
Frații mei dragi... Este vorba despre o nuntă... este vorba despre o judecată. Ești acolo sau nu ești acolo?
Părintele Iosif era acolo, în Biserică. Era acolo, la datorie. Era acolo când treceau niște oameni bețivi pe lângă fereastra lui. Oamenii aceia care erau botezați creștini. Oamenii aceia care dimineața fuseseră la biserică.
Inima acestui părinte, inima acestui om trimis de Dumnezeu s-a umplut și s-a zdrobit de durere când a văzut starea aceasta a omenirii.
Părintele Iosif era acolo... Când se înmulțise fărădelegea atât de mult, când Biserica era aproape fără lumină și aproape înghețată, el a fost acolo. Și, fiindcă a fost acolo, el a fost ascultător. Și a luat atunci o hotărâre: „Doamne, ajută-mă, chiar dacă ar fi să-mi dau viața jertfă, să lupt, să sufăr, să asud, să muncesc... dar să opresc răul acesta din țara mea, din Biserica mea și din poporul meu”. El a fost acolo. A fost la datorie. Și, fiindcă el a fost acolo la datorie, Dumnezeu, prin el, a făcut ceea ce vedeți și auziți și-n seara aceasta. Fiindcă el a fost acolo atunci, iubiții mei, noi suntem binecuvântați și-n noaptea aceasta aici.
Am zis: ce s-ar fi ales de nunta din Cana dacă Mama lui Iisus n-ar fi fost acolo înainte de a fi Iisus? Spuneți, ce s-ar fi ales de noi, de sufletele noastre, de sufletele frățiilor voastre care sunteți la această nuntă acum, dacă Părintele Iosif n-ar fi fost atunci acolo? Dacă el nu și-ar fi făcut slujba, dacă el nu și-ar fi făcut misiunea pentru care l-a trimis Dumnezeu? El era acolo!
Au fost în țara noastră opt mii de preoți pe vremea aceea. Și numai prin unul singur Dumnezeu a lucrat ceea ce vedeți și auziți. S-a spus înainte: „N-a fost în Biserica noastră Ortodoxă o trezire așa de mare din vremea Sfântului Ioan Gură de Aur, ca în vremea Părintelui Iosif”. Și putem să-i spunem: „O, Părinte Iosife, sfinte au fost și urmele pe care ai umblat tu.” Și dacă-i spunem „părinte” - și putem să-i spunem „sfântul părinte” -, o, iubiților, cu câtă sfială călcăm noi aceste urme ale unor înaintași, ale unor oameni așa de sfinți?
Dacă el a fost acolo, a făcut o slujbă și o lucrare atât de mare și-atât de însemnată... Binecuvântat să fie Dumnezeu, Care Și-a ales întotdeauna și în toate vremile suflete care L-au și ascultat; care L-au și iubit mai mult pe El decât viața lor. Șapte răni în trupșorul lui slab... Când doctorii îi spun: „Părinte, nu mai vorbi, că nu mai ești în stare. Nu mai ai plămâni!” el zice: „O țară m-așteaptă. Nu pot să tac!...”.
Frate, tu poți să taci? Soră, tu poți să taci? E vremea când fărădelegea este în jurul tău. Poți să taci tu? Când te așteaptă Lucrarea, când te așteaptă Evanghelia, când te așteaptă frații, poți să taci? Poți să stai în așternutul tău liniștit? Când bolnavii întreabă: „Unde-i vindecarea?” când cei amărâți și îndurerați, și străini... când suflete pierdute întreabă: „Unde e Iisus? Care este Iisus?” (fiindcă unii spun: „La noi vino!” alții spun: „Ba, la noi este Hristos!” fiindcă unii spun: „Așa trebuie să faci!” ceilalți te cheamă: „Așa trebuie să faci”), frate drag, tu ești între ei! Ce faci? Cum Îl arăți pe Iisus? Cum îți faci slujba în mijlocul acestor oameni, în mijlocul acestei lumi în care toți caută, fiecare, ceva? Ce faci tu?
Dumnezeu poate nu ți-a dăruit bogăție ca lui Iosif din Arimateea. El a fost un om bogat. El a fost un om cu vază. El a fost un om dintr-o clasă, dintr-o societate înaltă. Cuvintele lui erau grele și de valoare. Dar ce folos, că el n-a fost acolo atunci când trebuia să fie?
Fratele meu drag, poate n-ai o bogăție prea mare. Dar ai o viață. Ai o tinerețe. Ai o minte; ai un dar pe care ți l-a dăruit Dumnezeu. Aceasta este o mare bogăție. Ce faci cu ele? Ești acolo la datorie? Ești acolo la lucru? Ești acolo la muncă? Hristos vrea să mântuiască o lume și te vrea și pe frăția ta împreună cu El, ca să mântuiască lumea aceasta. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit din cer să caute și să-i mântuiască pe cei pierduți. Ești tu acolo cu El împreună? Sau ești în așternutul tău cald și moale atunci când ar trebui să fii la lucru, când ar trebui să fii la muncă, când ar trebui să fii în sudoare, când ar trebui să fii în jertfă, când ar trebui să fii în lacrimi, când ar trebui să fii în post, când ar trebui să fii sub cruce, umăr lângă umărul Lui? Ești tu acolo sau nu ești acolo? O nuntă sau o judecată?
Dacă ești acolo, mâine ne așteaptă o nuntă în cer. Dacă nu ești acolo, mâine ne așteaptă o judecată. Nu pe Fiul lui Dumnezeu... El a fost judecat. Astăzi ne așteaptă pe noi. Pe mine, „Iosife din Arimateea”, și pe tine.
O, Domnul Iisus să ne ajute ca, dacă suntem acum aici, să fim pentru El o pricină de bucurie și pentru toți cei din jurul nostru. Pentru că, așa ca mâine, se va spune: „Petre a fost acolo când oamenii nenorociți cântau și se tăvăleau în șanțuri sau când frații se dezbinau și nu știau încotro să apuce și cum să facă”.
O, frații noștri dragi tineri, voi sunteți acolo. Nădejdea lui Hristos se pune în voi.
Iubiți frați, haideți la lucru! Iubiți frățiori și surioare, haidem la muncă!
Îi rugăm, la fel, și pe preoții noștri care înțeleg Lucrarea, care înțeleg Cuvântul lui Dumnezeu și vor cu tot sufletul și cu toată inima să-L ajute pe Domnul Iisus să-Și facă lucrarea mai departe, să fie la datorie. Să fie acolo!
Slăvit să fie Domnul!