Adevăr și falsitate
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Adevăratul credincios, caută întâi foloasele Domnului, apoi ale semenilor săi,
îi pasă numai de el însuși,
nici nu se gândește la voia lui Dumnezeu
și nici nu-și aduce aminte de sufletul și de bucuria de-aproapelui său.
2 - Ce crudă ființă este omul egoist, omul iubitor de sine. Omul care nu-și vede decât de foloasele lui și care mereu umblă iritat, supărat, nervos, când nu-i reușește asta, cum vrea el.
Nu există o mai mare nenorocire decât să fie cineva într-o astfel de stare.
Și să ai a face cu el.
3 - Un om egoist și fals, dacă e fiu, nu-i pasă de părinții lui. Disprețuiește sfaturile lor. Cheltuiește banii lor. Risipește averea lor. Râde de lacrimile lor. Înnegrește zilele bătrâneții lor.
4 - Sufletul fals dacă este soție, își chinuie soțul. Îl înșală. Îl disprețuiește, îl bate, îl fură, îl minte și îl părăsește.
Dacă este părinte, bea banii copiilor săi. Îi chinuie, îi poartă goi, flămânzi și murdari. Îi alungă sau îi ucide.
O, ce nenorocire este un om fals și egoist!
5 - Lingușitorul este totdeauna un fățarnic.
Tot ce vorbește cu gura lui este numai spre a avea un câștig trupesc de la cel pe care îl laudă,
- pentru sine care mereu se laudă.
Oriunde este un suflet lingușitor, el niciodată nu este vrednic de încredere.
Înțeleptul îl alungă totdeauna din preajma lui.
6 - Cel fals și egoist, dacă este negustor umblă numai să înșele,
dacă este medic caută numai banii bolnavului și nu sănătatea lui,
dacă este judecător așteaptă numai mită,
iar dacă este meseriaș, vrea numai bacșiș și plată înainte
ca să nu-și țină niciodată promisiunile.
7 - Acela care este sincer, caută totdeauna mai întâi ce-I place lui Dumnezeu.
Iar lui Dumnezeu Îi place să-L iubim pe El mai presus de orice.
Ca pe noi înșine.
Adică să-i dăm bucata care ne place nouă. Locul care ni-l place nouă. Cinstea care ne-o place nouă. Partea care ne-o place nouă.
Nu există pe pământ o mai mare fericire decât să fie cineva în felul acesta.
Și să ai a face cu el.
8 - Omul smerit niciodată nu judecă pe altul, ci totdeauna se judecă pe sine.
În fața unei datorii, el nu întreabă cum stă altul - ci se întreabă cum stă el cu împlinirea ei.
În lumina unei mustrări, el nu-l vede pe altul - ci se vede pe sine.
Numai când este vorba despre laude, atunci el vede pe alții vrednici de ele.
O, ce bine îți face când mai afli pe lumea asta și câte un astfel de om!
9 - În orânduirile nedrepte omenești, omul cel neprihănit este aproape totdeauna sărac.
Unde se află adunată avuție, acolo aproape totdeauna cineva a lucrat în chip nelegiuit pentru a strânge.
De aceea cei săraci s-au bucurat de binecuvântarea lui Dumnezeu, pe când cei bogați au fost mereu osândiți de El.
10 - Inima omului bogat aproape totdeauna este îngâmfată și necredincioasă,
pe când inima omului sărac, neavând bogățiile și mândria lumii acesteia, umblă în smerenie față de Dumnezeu
și în respect față de semenii săi.
De aceea spune Cuvântul:
Mai mult prețuiește săracul care umblă în neprihănirea lui, decât un bogat cu buze stricate și nebune.
11 - Prin aceasta se cunoaște că cineva spune Cuvântul lui Dumnezeu: Că acel om spune cel mai mult tocmai cuvântul care îi osândește păcatul în care trăiește chiar el însuși.
Spre a fi judecat chiar de propriile sale cuvinte.
12 - Dumnezeu care știe viața celui care își face o meserie din a predica Evanghelia Lui, îi trimite înaintea acelui om tocmai cuvântul potrivit stării sale, ca să se trezească și să se îndrepte.
Dar predicatorul de meserie, nu-și recunoaște niciodată propriile sale păcate. El spune totdeauna despre ale altora.
13 - Ce greu se înșală inima nelegiuită și fățarnică a celui ce nu are nici o dorință să se lepede de păcat
și nici teama să nu se pretindă credincios - dacă nu este.
Vai de cel ce nu are cinstea curajului de a se lăsa de predică, dacă nu se poate lăsa de păcat,
ci crede că poate înșela pe Dumnezeu despăgubindu-L prin vorbe de ceea ce Îl păgubește prin fapte.
14 - Tot astfel omul fals, crede că poate înșela pe ascultătorii săi care auzindu-l vorbind cu atâta pornire împotriva păcatului blestemat, n-au să-l bănuiască tocmai pe el că trăiește, chiar în acest păcat împotriva căruia tună și fulgeră.
15 - De fapt omul nu poate să înșele pe nimeni, decât pe sine însuși.
Pe Dumnezeu nu-L poate înșela căci El știe pe fiecare om tot ce face în ascuns. Și nu va socoti pe cel nelegiuit ca nevinovat (Ezechiel 18, 20; Rom. 2, 9-13).
Pe oameni la fel nu-i poate, fiindcă ei văd viața fiecărui semen al lor, ca prin pereți de sticlă.
16 - Duhul celui care vorbește strigă mai tare decât gura lui.
Și graiul duhului care stăpânește în inima omului fals este mai convingător decât cel pe care îl spune gura sa.
De aceea cu cât vorbește mai mult, este ascultat mai puțin.
17 - Ce mare lucru este ca vestitorul Evangheliei să trăiască el însuși mai înainte în chip curat și demn, Cuvântul pe care Îl vestește!
Ce plin de putere iese din gura unui trăitor al sfințeniei, fiecare Cuvânt al Adevărului Sfânt!
18 - Ce tristă condamnare veșnică este cea pe care și-o vestesc cu însăși gura lor, cei care zic, dar nu fac... (Matei 23, 3).
De aceea este mai de preț ascultătorul sărac, care umblă în neprihănirea lui, trăind cu temere de Dumnezeu, cu respect de Cuvântul Sfânt, și cu smerenie față de neprihănire,
decât vorbitorul bogat în cuvinte, care cu buze stricate de păcat și cu mintea nebună de fățărnicie, spune ce nu trebuie să facă și face ce nu trebuie să spună.
19 - Să nu se înșele nimeni în felul acesta...
Vinul - toate băuturile îmbătătoare - sunt batjocoritoare de Dumnezeu și sunt o desfrânare a trupului.
Oricine le folosește se depărtează de neprihănire și înjosește pe Dumnezeu.
20 - Nu poate fi om credincios adevărat nici un suflet care folosește băutura.
Nu poate fi decât un mincinos și un nelegiuit, oricine caută să forțeze Scriptura, pentru a afla acolo îngăduința de a bea.
Păcătuiește împotriva Cuvântului Sfânt, oricine caută să îndreptățească folosirea băuturilor îmbătătoare.
Cuvântul Sfânt spune limpede: nu puteți bea și paharul lui Dumnezeu și paharul dracilor.
Dumnezeule al Sfințeniei, nu ne lăsa să ne îngăduim ce oprești Tu.
Amin.