Adevăr şi imitaţie
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Pentru tot ce Hristos are adevărat, Satana are ceva contrafăcut, fals, mincinos.
Pentru fiecare monedă adevărată a lui Hristos, Satana are o monedă falsă a lui.
Pentru orice virtute adevărată a Duhului Sfânt, duhul răului are una mincinoasă a lui.
Cel rău este un imitator murdar: orice lucrează original Dumnezeu, - Satana pândeşte şi îndată imită, pentru a deruta, pentru a perverti, pentru a abate sufletele spre interpretarea lui diabolică, de la calea cea dreaptă la căile lui false.
2 - Aşa este şi cu neprihănirea.
Hristos dă adevărata neprihănire la viaţă - iar Satana dă falsa neprihănire care duce la moarte (Luca 16, 15; 20, 20; 2 Cor. 11, 14-15).
Iar sufletele care primesc pe una sau pe cealaltă sunt ale unuia,
sau ale celuilalt.
Fiecare să se cerceteze şi să se vadă singur, al cui este.
Singura lumină este în Cuvântul şi în Duhul Domnului.
Ferice de cei smeriţi, căci lor Duhul le arată adevărul.
Vai de cei trufaşi - lor Satana le arată minciuna.
3 - Toate înştiinţările Domnului făcute celor ce vor asculta Cuvintele Sale
şi vor porni pe urmele Lui
- vorbesc numai de flămânzire, de însetare, de cruce, de jug, de prigoniri, de bătăi şi de moarte...
De nedreptate şi de ură, în toate felurile din partea tuturor.
- Acestea oare nu sunt nenorociri?
- Nu sunt! Ele sunt numai mijloacele prin care Domnul Îşi curăţeşte de întinăciunile cu care sunt stropiţi ai Săi trecând prin noroiul lumii.
Ca să iasă dincolo curaţi, spre a putea intra în locurile cereşti pregătite lor.
4 - Nimeni n-a mai putut spune cuiva care era sărac, sau care plângea, sau care flămânzea, sau care era ocărât, prigonit, lepădat şi omorât: ferice de tine - ca Hristos (Matei 5; Luca 6).
Şi totuşi nimeni nu a mai fost crezut atât de mult.
Şi ascultat de atât de mulţi ca şi El.
Fiindcă numai Hristos poate da fericirea aceasta celor ce-L urmează pe El.
Dar El o şi dă cu adevărat. De aceea El este crezut şi urmat.
5 - Răul nu atinge decât pe cei răi, blestemul nu-l ajunge decât pe cel ce blestemă. Nelegiuirea nu vine decât prin cel nelegiuit.
Satana, imitatorul blestemat caută şi-n aceasta să-l imite pe Hristos. Fiindcă Domnul le-a promis la ai Săi viaţa, - le-o promite şi el. Dar cum este mincinos - el le dă moartea.
6 - Tot ce îngăduie Dumnezeu să vină peste cei buni - nu-i nenorocire spre rău, ci-i binefacere spre bine.
Nici bolile nici necazurile nu sunt nenorociri pentru cei ce lucrează cu adevărul,
- ci numai pentru cei ce lucrează cu minciuna.
Fiindcă Domnul, pe ai Lui îi scapă cu dragoste,
dar Satana pe ai lui, îi înfundă cu ură.
7 - Dumnezeu care este permanent de faţă lângă cei neprihăniţi, are o permanentă grijă ca prin lucrarea puterii Lui, sub care sunt toate, nu numai ca nenorocirea pusă la cale de cel rău pentru cel neprihănit să aibă o margine foarte apropiată,
ci Domnul Însuşi întăreşte pe neprihănitul Lui în tot timpul nenorocirii sale,
dăruindu-i totdeauna o putere mai mare decât suferinţa la care este supus.
8 - Credinciosul Domnului Isus este tot timpul deasupra valurilor năpustite asupra sa, fiindcă Domnul face ori să scadă valul, ori să crească puterea credinciosului Său, - spre a nu fi înecat.
Iar rezultatul suferinţei trecute nu este doborârea sufletului răbdător - ci este tocmai înălţarea lui, în o răsplată şi o strălucire nepieritoare.
9 - Ce minunată grijă poartă totdeauna Dumnezeu de viaţa celor neprihăniţi ai Săi!
Pe orice cale a lor grija Domnului le aşează binecuvântări şi bucurii.
Pe calea rugăciunii le dă mângâieri.
Pe calea binefacerilor le dă mulţumiri.
Pe calea postului - biruinţa.
Pe calea răbdării - neprihănirea.
Umblaţi cu Dumnezeu - şi veţi vedea.
10 - Nu-i nici o cale a credinciosului pe care să nu fie viaţa şi bucuria.
Oricât de grea ar părea pe dinafară calea Domnului, pe dinăuntrul ei este numai viaţă şi bucurie.
Acestea sunt însă descoperite numai după ce ai plecat pe ea.
11 - O, fiul meu care porneşti pe calea Domnului, nu te teme.
Nici o nenorocire nu ţi se va întâmpla pe urmele Lui.
Foamea ta, va sfârşi nu cu lipsa şi cu moartea,
- ci cu viaţă şi cu îmbelşugare.
Golătatea şi sărăcia ta, nu se vor sfârşi în mizerie - ci în slavă.
Ocara şi boala ta, închisoarea şi pătimirile tale, nu se vor sfârşi în ruşine, în uscăciune şi în nefericire...
- Ci în încununare, în cinste, în voioşie şi în fericirea veşnică.
Fii mai sigur de asta decât de orice lucru de pe lume.
De aceea rabdă zilnic, privind spre acest sfârşit biruitor care este mult mai aproape,
mult mai minunat,
şi mult mai sigur decât tot ce poţi tu crede.
12 - Numai când vezi roadele neascultării, atunci îţi dai seama ce mare binecuvântare este ascultarea.
Numai cine are un fiu rău ştie să preţuiască pe fiul cel bun.
Numai unde sunt într-o familie, sau într-o adunare suflete neascultătoare,
atunci poţi vedea ce fericite sunt familiile şi adunările care au fii ascultători.
13 - Prin lucrarea răului a venit în lume păcatul.
Prin lucrarea păcatului s-a născut în noi firea lumească.
Şi prin lucrările firii lumeşti stăpâneşte în fiinţa noastră totdeauna o puternică pornire spre neascultare şi nesupunere.
Aceasta este firea cu care ne naştem.
Cu care trăim în trupul nostru.
Şi cu care avem de luptat până la despărţirea de această lume.
Şi până la ieşirea din acest trup.
Şi numai Duhul Sfânt ne-o poate înnoi şi păstra spre viaţă, în fiinţa noastră cea nouă.
14 - Încă din clipa convertirii noastre.
Din clipa când o rupem cu păcatul şi ne unim cu Hristos.
Din clipa când prin naşterea din nou devenim printr-o tainică transformare, fii ai luminii şi ai neprihănirii,
- din clipa aceasta sfântă, în noi se naşte o nouă fire.
Se iveşte o nouă putere,
se creează o nouă fiinţă: firea, puterea şi fiinţa duhovnicească.
Pe acestea nu le au oamenii neîntorşi la Hristos şi nenăscuţi din nou, cei neeliberaţi de sub puterea şi de sub robia păcatului.
Ferice de cei care au duhul ascultării.
15 - Prin firea cea veche, omul cel vechi şi lumesc, este neascultător de poruncile şi de voia lui Dumnezeu,
pentru că firea cea lumească nu se supune şi nu vrea să asculte de Dumnezeu,
ci îi place să trăiască în păcatul şi în voia Satanei.
Ea este firea satanică, potrivnică şi nelegiuită,
ea nu se poate subordona voii lui Dumnezeu - şi nici nu vrea.
Ea nu poate asculta de Hristos, şi nici nu vrea.
Ea nu poate urma pe Duhul Sfânt, şi nici nu vrea.
care zice vorbe nebuneşti
- şi care are un sfârşit nebunesc.
16 - În clipa când în viaţa omului intervine o altoire a firii duhovniceşti,
când omul se naşte din nou,
când omul devine un om duhovnicesc, supus lui Dumnezeu
şi când el ajunge călăuzit de Duhul Sfânt,
- atunci omul capătă firea lui Hristos. Iar ca rod al acestei firi noi, în viaţa lui se naşte dragostea, dorinţa şi plăcerea ascultării de tot ce este sfânt.
Şi capătă dezgust şi oroare de tot ce este păcătos.
Aşa este omul duhovnicesc.
17 - Ascultarea de sfinţenie este cel dintâi şi cel din urmă semn că un om s-a întors la Dumnezeu
şi că Îl urmează pe Hristos.
Ascultarea de smerenie este dovada cea mai luminoasă şi cea mai grăitoare, că un suflet este cu adevărat un înnoit al Adevărului
şi un sfinţit al Dragostei.
Un fiu al Cuvântului şi un rob al Duhului Sfânt.
Toate celelalte lăudăroşii ale oamenilor, toate celelalte semne ale lor, sunt numai înşelare de sine.
18 - Fiul neascultării este un fiu nebun, - orice ar fi el,
numai fiul ascultării de neprihănire este un fiu înţelept
- şi acesta este semnul lor.
Fiul neascultării este un fiu al diavolului, - oricine ar fi el,
numai fiul ascultării sfinte este un fiu al lui Hristos
şi aceasta este deosebirea dintre ei.
19 - Pentru zidirea temeinică a unui cămin, a unei familii este nevoia cea mai mare de înţelepciune. Părinţii, soţii şi fiii trebuie neîncetat să aibă grijă fiecare de pacea şi fericirea tuturor.
Orice nebunie a unuia - îi costă fericirea pe toţi.
20 - O femeie înţeleaptă poate face un înger din soţul ei şi un rai din căminul lor.
Dar şi o femeie nebună îşi poate nenoroci pe soţul ei oricât de bun ar fi.
Şi îşi poate dărâma casa ei, orice temelii ar avea.
Dumnezeule al Înţelepciunii, Te rugăm să dai tuturor mamelor, soţiilor şi surorilor noastre înţelepciunea ziditoare,
şi să le fereşti pe toate femeile lumii de nebunia prăbuşirii.
Amin.