Adevăr și imitație
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Pentru tot ce Hristos are adevărat, Satana are ceva contrafăcut, fals, mincinos.
Pentru fiecare monedă adevărată a lui Hristos, Satana are o monedă falsă a lui.
Pentru orice virtute adevărată a Duhului Sfânt, duhul răului are una mincinoasă a lui.
Cel rău este un imitator murdar: orice lucrează original Dumnezeu, - Satana pândește și îndată imită, pentru a deruta, pentru a perverti, pentru a abate sufletele spre interpretarea lui diabolică, de la calea cea dreaptă la căile lui false.
2 - Așa este și cu neprihănirea.
Hristos dă adevărata neprihănire la viață - iar Satana dă falsa neprihănire care duce la moarte (Luca 16, 15; 20, 20; 2 Cor. 11, 14-15).
Iar sufletele care primesc pe una sau pe cealaltă sunt ale unuia,
sau ale celuilalt.
Fiecare să se cerceteze și să se vadă singur, al cui este.
Singura lumină este în Cuvântul și în Duhul Domnului.
Ferice de cei smeriți, căci lor Duhul le arată adevărul.
Vai de cei trufași - lor Satana le arată minciuna.
3 - Toate înștiințările Domnului făcute celor ce vor asculta Cuvintele Sale
și vor porni pe urmele Lui
- vorbesc numai de flămânzire, de însetare, de cruce, de jug, de prigoniri, de bătăi și de moarte...
De nedreptate și de ură, în toate felurile din partea tuturor.
- Acestea oare nu sunt nenorociri?
- Nu sunt! Ele sunt numai mijloacele prin care Domnul Își curățește de întinăciunile cu care sunt stropiți ai Săi trecând prin noroiul lumii.
Ca să iasă dincolo curați, spre a putea intra în locurile cerești pregătite lor.
4 - Nimeni n-a mai putut spune cuiva care era sărac, sau care plângea, sau care flămânzea, sau care era ocărât, prigonit, lepădat și omorât: ferice de tine - ca Hristos (Matei 5; Luca 6).
Și totuși nimeni nu a mai fost crezut atât de mult.
Și ascultat de atât de mulți ca și El.
Fiindcă numai Hristos poate da fericirea aceasta celor ce-L urmează pe El.
Dar El o și dă cu adevărat. De aceea El este crezut și urmat.
5 - Răul nu atinge decât pe cei răi, blestemul nu-l ajunge decât pe cel ce blestemă. Nelegiuirea nu vine decât prin cel nelegiuit.
Satana, imitatorul blestemat caută și-n aceasta să-l imite pe Hristos. Fiindcă Domnul le-a promis la ai Săi viața, - le-o promite și el. Dar cum este mincinos - el le dă moartea.
6 - Tot ce îngăduie Dumnezeu să vină peste cei buni - nu-i nenorocire spre rău, ci-i binefacere spre bine.
Nici bolile nici necazurile nu sunt nenorociri pentru cei ce lucrează cu adevărul,
- ci numai pentru cei ce lucrează cu minciuna.
Fiindcă Domnul, pe ai Lui îi scapă cu dragoste,
dar Satana pe ai lui, îi înfundă cu ură.
7 - Dumnezeu care este permanent de față lângă cei neprihăniți, are o permanentă grijă ca prin lucrarea puterii Lui, sub care sunt toate, nu numai ca nenorocirea pusă la cale de cel rău pentru cel neprihănit să aibă o margine foarte apropiată,
ci Domnul Însuși întărește pe neprihănitul Lui în tot timpul nenorocirii sale,
dăruindu-i totdeauna o putere mai mare decât suferința la care este supus.
8 - Credinciosul Domnului Isus este tot timpul deasupra valurilor năpustite asupra sa, fiindcă Domnul face ori să scadă valul, ori să crească puterea credinciosului Său, - spre a nu fi înecat.
Iar rezultatul suferinței trecute nu este doborârea sufletului răbdător - ci este tocmai înălțarea lui, în o răsplată și o strălucire nepieritoare.
9 - Ce minunată grijă poartă totdeauna Dumnezeu de viața celor neprihăniți ai Săi!
Pe orice cale a lor grija Domnului le așează binecuvântări și bucurii.
Pe calea rugăciunii le dă mângâieri.
Pe calea binefacerilor le dă mulțumiri.
Pe calea postului - biruința.
Pe calea răbdării - neprihănirea.
Umblați cu Dumnezeu - și veți vedea.
10 - Nu-i nici o cale a credinciosului pe care să nu fie viața și bucuria.
Oricât de grea ar părea pe dinafară calea Domnului, pe dinăuntrul ei este numai viață și bucurie.
Acestea sunt însă descoperite numai după ce ai plecat pe ea.
11 - O, fiul meu care pornești pe calea Domnului, nu te teme.
Nici o nenorocire nu ți se va întâmpla pe urmele Lui.
Foamea ta, va sfârși nu cu lipsa și cu moartea,
- ci cu viață și cu îmbelșugare.
Golătatea și sărăcia ta, nu se vor sfârși în mizerie - ci în slavă.
Ocara și boala ta, închisoarea și pătimirile tale, nu se vor sfârși în rușine, în uscăciune și în nefericire...
- Ci în încununare, în cinste, în voioșie și în fericirea veșnică.
Fii mai sigur de asta decât de orice lucru de pe lume.
De aceea rabdă zilnic, privind spre acest sfârșit biruitor care este mult mai aproape,
mult mai minunat,
și mult mai sigur decât tot ce poți tu crede.
12 - Numai când vezi roadele neascultării, atunci îți dai seama ce mare binecuvântare este ascultarea.
Numai cine are un fiu rău știe să prețuiască pe fiul cel bun.
Numai unde sunt într-o familie, sau într-o adunare suflete neascultătoare,
atunci poți vedea ce fericite sunt familiile și adunările care au fii ascultători.
13 - Prin lucrarea răului a venit în lume păcatul.
Prin lucrarea păcatului s-a născut în noi firea lumească.
Și prin lucrările firii lumești stăpânește în ființa noastră totdeauna o puternică pornire spre neascultare și nesupunere.
Aceasta este firea cu care ne naștem.
Cu care trăim în trupul nostru.
Și cu care avem de luptat până la despărțirea de această lume.
Și până la ieșirea din acest trup.
Și numai Duhul Sfânt ne-o poate înnoi și păstra spre viață, în ființa noastră cea nouă.
14 - Încă din clipa convertirii noastre.
Din clipa când o rupem cu păcatul și ne unim cu Hristos.
Din clipa când prin nașterea din nou devenim printr-o tainică transformare, fii ai luminii și ai neprihănirii,
- din clipa aceasta sfântă, în noi se naște o nouă fire.
Se ivește o nouă putere,
se creează o nouă ființă: firea, puterea și ființa duhovnicească.
Pe acestea nu le au oamenii neîntorși la Hristos și nenăscuți din nou, cei neeliberați de sub puterea și de sub robia păcatului.
Ferice de cei care au duhul ascultării.
15 - Prin firea cea veche, omul cel vechi și lumesc, este neascultător de poruncile și de voia lui Dumnezeu,
pentru că firea cea lumească nu se supune și nu vrea să asculte de Dumnezeu,
ci îi place să trăiască în păcatul și în voia Satanei.
Ea este firea satanică, potrivnică și nelegiuită,
ea nu se poate subordona voii lui Dumnezeu - și nici nu vrea.
Ea nu poate asculta de Hristos, și nici nu vrea.
Ea nu poate urma pe Duhul Sfânt, și nici nu vrea.
care zice vorbe nebunești
- și care are un sfârșit nebunesc.
16 - În clipa când în viața omului intervine o altoire a firii duhovnicești,
când omul se naște din nou,
când omul devine un om duhovnicesc, supus lui Dumnezeu
și când el ajunge călăuzit de Duhul Sfânt,
- atunci omul capătă firea lui Hristos. Iar ca rod al acestei firi noi, în viața lui se naște dragostea, dorința și plăcerea ascultării de tot ce este sfânt.
Și capătă dezgust și oroare de tot ce este păcătos.
Așa este omul duhovnicesc.
17 - Ascultarea de sfințenie este cel dintâi și cel din urmă semn că un om s-a întors la Dumnezeu
și că Îl urmează pe Hristos.
Ascultarea de smerenie este dovada cea mai luminoasă și cea mai grăitoare, că un suflet este cu adevărat un înnoit al Adevărului
și un sfințit al Dragostei.
Un fiu al Cuvântului și un rob al Duhului Sfânt.
Toate celelalte lăudăroșii ale oamenilor, toate celelalte semne ale lor, sunt numai înșelare de sine.
18 - Fiul neascultării este un fiu nebun, - orice ar fi el,
numai fiul ascultării de neprihănire este un fiu înțelept
- și acesta este semnul lor.
Fiul neascultării este un fiu al diavolului, - oricine ar fi el,
numai fiul ascultării sfinte este un fiu al lui Hristos
și aceasta este deosebirea dintre ei.
19 - Pentru zidirea temeinică a unui cămin, a unei familii este nevoia cea mai mare de înțelepciune. Părinții, soții și fiii trebuie neîncetat să aibă grijă fiecare de pacea și fericirea tuturor.
Orice nebunie a unuia - îi costă fericirea pe toți.
20 - O femeie înțeleaptă poate face un înger din soțul ei și un rai din căminul lor.
Dar și o femeie nebună își poate nenoroci pe soțul ei oricât de bun ar fi.
Și își poate dărâma casa ei, orice temelii ar avea.
Dumnezeule al Înțelepciunii, Te rugăm să dai tuturor mamelor, soțiilor și surorilor noastre înțelepciunea ziditoare,
și să le ferești pe toate femeile lumii de nebunia prăbușirii.
Amin.