Aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot (Luca 17, 32)
Pr. Iosif Trifa - Sodoma și Gomora
În istoria cu scăparea lui Lot, Biblia spune şi următoarele:
După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: Scapă-ţi viaţa la munte; să nu te uiţi înapoi, şi să nu te opreşti în vreun loc din câmpie: scapă la munte, ca să nu pieri. Lot le-a zis: O, nu, Doamne! Iată că am căpătat trecere înaintea Ta, şi ai arătat mare îndurare faţă de mine, păstrându-mi viaţa; dar nu pot să fug la munte, înainte ca să mă atingă prăpădul, şi voi pieri. Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea, şi este mică... O! de aş putea să fug acolo... e aşa de mică... şi să scap cu viaţă! Şi El i-a zis: Iată că-ţi fac şi hatârul acesta, şi nu voi nimici cetatea de care vorbeşti. Grăbeşte-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo. Pentru aceea s-a pus cetăţii aceleia numele Ţoar. Răsărea soarele pe pământ, când a intrat Lot în Ţoar. Atunci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer. A nimicit cu desăvârşire cetăţile acelea, toată câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor, şi tot ce creştea pe pământ. Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare (Geneza 19, 17-26).
Un adânc înţeles este în această istorie! Un adânc înţeles este în porunca pe care i-au dat-o îngerii lui Lot: Să nu te uiţi înapoi! În această poruncă este pusă una din tainele mântuirii sufleteşti.
Taina mântuirii sufleteşti are două puncte. Punctul cel dintâi este aflarea Domnului, aflarea scumpei Sale Jertfe cu ajutorul căreia putem să o rupem cu lumea; putem să scăpăm din Sodomele şi Gomorile pieirii sufleteşti.
Al doilea punct - tot atât de însemnat - este porunca ce i s-a dat lui Lot: Să nu te uiţi înapoi!... să stăruieşti pe calea mântuirii. După ce L-ai aflat pe Domnul şi ai scăpat în calea mântuirii, să nu te mai uiţi înapoi, să nu te mai întorci înapoi la răutăţile din care ai scăpat.
Mântuirea înseamnă o rupere statornică şi definitivă cu duhul acestei lumi (Efes. 2, 2), cu stricăciunile şi ispitele lumii.
Această rupere i se cerea şi lui Lot.
Dar femeia lui Lot va fi suspinat în inima sa, zicând: Ah, locul meu cel plăcut, ah, prietenii mei şi prietenele mele, ah, desfătările mele! Stai să mai mă uit odată îndărăt... Dar această întoarcere i-a fost spre pierzare.
Femeia lui Lot nu se putea despărţi de duhul cel păcătos în care trăise; nu se putea rupe de stricăciunea cetăţilor, n-avea putere şi plăcere pentru calea mântuirii. A pierdut mântuirea, pentru că s-a uitat înapoi, pentru că nu s-a putut rupe cu sufletul de locul stricăciunii.
Unui om i-a zis: Vino după Mine! Doamne, I-a răspuns el, lasă-mă să mă duc întâi să îngrop pe tatăl meu. Dar Isus i-a zis: Lasă morţii să-şi îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu. Un altul a zis: Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas bun de la ai mei. Isus i-a răspuns: Oricine pune mâna pe plug, şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu (Luca 9, 59-62).
Iată şi Mântuitorul ne spune ceea ce îi spuneau îngerii lui Lot: Nu vă uitaţi înapoi! A merge după Domnul înseamnă a pune mâna pe plug şi a nu te uita înapoi; înseamnă a lucra şi a lupta pentru mântuirea sufletului şi a te rupe definitiv de duhul acestei lumi.
Aţi văzut cum fac deprinderi soldaţii. Când li se comandă: La stânga priviţi!... la dreapta vă aplecaţi! - ei stau cu faţa înainte. Însă capul şi cu privirea şi cu jumătate de corp se întorc în diferite părţi, stând pe loc, adică fără să-şi schimbe poziţia. O întoarcere deplină şi adevărată fac numai pe comanda: La stânga-mprejur!
Aşa e şi cu întoarcerea în cele sufleteşti. Într-o clipă de însufleţire şi de suflare a Duhului Sfânt, poţi face un început de întoarcere la Dumnezeu; poţi să-ţi întorci capul şi privirea spre Dumnezeu, dar aceasta e o întoarcere trecătoare. În decursul mersului poţi să-ţi întorci puţin capul şi privirea în altă parte, dar cu asta încă nu eşti întors câtă vreme îţi vezi înainte de drum. În decursul mersului pe calea pierzării poţi să-ţi întorci din când în când privirea spre Dumnezeu şi spre mântuire, dar cu asta încă nu te-ai întors câtă vreme mai înaintezi mai departe pe calea pierzării.
Femeia lui Lot încă făcuse numai o astfel de jumătate de întoarcere. Era cu faţa întoarsă spre mântuire, dar capul şi inima le avea întoarse spre pierzare.
Numai o întoarcere întreagă ne poate mântui. Numai un stânga-mprejur sufletesc este o întoarcere deplină şi adevărată. Care este acest stânga-mprejur? Ruperea totală (pe de-a-ntregul) de lume; începerea şi trăirea unei vieţi noi.
- Dar voi ce fel de comandă aveţi? - întrebă odată un om, aşa cam în batjocură, pe un ostaş din Oastea Domnului.
- Când am păşit în Oaste - răspunse ostaşul - Domnul mi-a comandat: Atenţie! Drepţi! La stânga-mprejur! (adică lasă lumea); şi înainte marş!
Noi, ostaşii Domnului, avem o singură comandă: înainte marş!, după care va urma: pe loc repaus, când vom intra în Ierusalimul cel sufletesc unde ne aşteaptă cununa vieţii.
Ce bine ar fi să fie plină Oastea Domnului de astfel de ostaşi care au făcut stânga-mprejur şi înaintează cu comanda: înainte marş! Avem însă şi noi mulţi, mulţi care numai cu capul şi privirea s-au întors spre Domnul. Dumnezeu să le ajute să poată face stânga-mprejur!
Iată ce învăţături adânci cuprinde porunca dată lui Lot: să nu te întorci înapoi. Iată ce învăţătură cuprinde prefacerea femeii sale în stâlp de sare.
Însuşi Mântuitorul a întărit această învăţătură zicând: Aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot (Luca 17, 32).
Toţi cei ce credeţi că puteţi sluji la doi stăpâni - aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot! Toţi cei ce doriţi mântuirea, dar cu gândul şi cu inima voastră sunteţi la plăcerile şi patimile cele lumeşti - gândiţi-vă la femeia lui Lot.
Toţi cei ce sunteţi pe calea mântuirii, aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot: Nu vă uitaţi înapoi!
Ah, e lumea plină de creştini care numai cu privirea se întorc, din când în când, la Dumnezeu.
Duhule Sfinte! Ajută-i să facă stânga-mprejur căci fără de această întoarcere n-au dobândit nimic.