Aduceți-vă aminte de femeia lui Lot (Luca 17, 32)
Pr. Iosif Trifa - Sodoma și Gomora
În istoria cu scăparea lui Lot, Biblia spune și următoarele:
După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: Scapă-ți viața la munte; să nu te uiți înapoi, și să nu te oprești în vreun loc din câmpie: scapă la munte, ca să nu pieri. Lot le-a zis: O, nu, Doamne! Iată că am căpătat trecere înaintea Ta, și ai arătat mare îndurare față de mine, păstrându-mi viața; dar nu pot să fug la munte, înainte ca să mă atingă prăpădul, și voi pieri. Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea, și este mică... O! de aș putea să fug acolo... e așa de mică... și să scap cu viață! Și El i-a zis: Iată că-ți fac și hatârul acesta, și nu voi nimici cetatea de care vorbești. Grăbește-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo. Pentru aceea s-a pus cetății aceleia numele Țoar. Răsărea soarele pe pământ, când a intrat Lot în Țoar. Atunci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma și peste Gomora pucioasă și foc de la Domnul din cer. A nimicit cu desăvârșire cetățile acelea, toată câmpia și pe toți locuitorii cetăților, și tot ce creștea pe pământ. Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi și s-a prefăcut într-un stâlp de sare (Geneza 19, 17-26).
Un adânc înțeles este în această istorie! Un adânc înțeles este în porunca pe care i-au dat-o îngerii lui Lot: Să nu te uiți înapoi! În această poruncă este pusă una din tainele mântuirii sufletești.
Taina mântuirii sufletești are două puncte. Punctul cel dintâi este aflarea Domnului, aflarea scumpei Sale Jertfe cu ajutorul căreia putem să o rupem cu lumea; putem să scăpăm din Sodomele și Gomorile pieirii sufletești.
Al doilea punct - tot atât de însemnat - este porunca ce i s-a dat lui Lot: Să nu te uiți înapoi!... să stăruiești pe calea mântuirii. După ce L-ai aflat pe Domnul și ai scăpat în calea mântuirii, să nu te mai uiți înapoi, să nu te mai întorci înapoi la răutățile din care ai scăpat.
Mântuirea înseamnă o rupere statornică și definitivă cu duhul acestei lumi (Efes. 2, 2), cu stricăciunile și ispitele lumii.
Această rupere i se cerea și lui Lot.
Dar femeia lui Lot va fi suspinat în inima sa, zicând: Ah, locul meu cel plăcut, ah, prietenii mei și prietenele mele, ah, desfătările mele! Stai să mai mă uit odată îndărăt... Dar această întoarcere i-a fost spre pierzare.
Femeia lui Lot nu se putea despărți de duhul cel păcătos în care trăise; nu se putea rupe de stricăciunea cetăților, n-avea putere și plăcere pentru calea mântuirii. A pierdut mântuirea, pentru că s-a uitat înapoi, pentru că nu s-a putut rupe cu sufletul de locul stricăciunii.
Unui om i-a zis: Vino după Mine! Doamne, I-a răspuns el, lasă-mă să mă duc întâi să îngrop pe tatăl meu. Dar Isus i-a zis: Lasă morții să-și îngroape morții, și tu du-te de vestește Împărăția lui Dumnezeu. Un altul a zis: Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas bun de la ai mei. Isus i-a răspuns: Oricine pune mâna pe plug, și se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăția lui Dumnezeu (Luca 9, 59-62).
Iată și Mântuitorul ne spune ceea ce îi spuneau îngerii lui Lot: Nu vă uitați înapoi! A merge după Domnul înseamnă a pune mâna pe plug și a nu te uita înapoi; înseamnă a lucra și a lupta pentru mântuirea sufletului și a te rupe definitiv de duhul acestei lumi.
Ați văzut cum fac deprinderi soldații. Când li se comandă: La stânga priviți!... la dreapta vă aplecați! - ei stau cu fața înainte. Însă capul și cu privirea și cu jumătate de corp se întorc în diferite părți, stând pe loc, adică fără să-și schimbe poziția. O întoarcere deplină și adevărată fac numai pe comanda: La stânga-mprejur!
Așa e și cu întoarcerea în cele sufletești. Într-o clipă de însuflețire și de suflare a Duhului Sfânt, poți face un început de întoarcere la Dumnezeu; poți să-ți întorci capul și privirea spre Dumnezeu, dar aceasta e o întoarcere trecătoare. În decursul mersului poți să-ți întorci puțin capul și privirea în altă parte, dar cu asta încă nu ești întors câtă vreme îți vezi înainte de drum. În decursul mersului pe calea pierzării poți să-ți întorci din când în când privirea spre Dumnezeu și spre mântuire, dar cu asta încă nu te-ai întors câtă vreme mai înaintezi mai departe pe calea pierzării.
Femeia lui Lot încă făcuse numai o astfel de jumătate de întoarcere. Era cu fața întoarsă spre mântuire, dar capul și inima le avea întoarse spre pierzare.
Numai o întoarcere întreagă ne poate mântui. Numai un stânga-mprejur sufletesc este o întoarcere deplină și adevărată. Care este acest stânga-mprejur? Ruperea totală (pe de-a-ntregul) de lume; începerea și trăirea unei vieți noi.
- Dar voi ce fel de comandă aveți? - întrebă odată un om, așa cam în batjocură, pe un ostaș din Oastea Domnului.
- Când am pășit în Oaste - răspunse ostașul - Domnul mi-a comandat: Atenție! Drepți! La stânga-mprejur! (adică lasă lumea); și înainte marș!
Noi, ostașii Domnului, avem o singură comandă: înainte marș!, după care va urma: pe loc repaus, când vom intra în Ierusalimul cel sufletesc unde ne așteaptă cununa vieții.
Ce bine ar fi să fie plină Oastea Domnului de astfel de ostași care au făcut stânga-mprejur și înaintează cu comanda: înainte marș! Avem însă și noi mulți, mulți care numai cu capul și privirea s-au întors spre Domnul. Dumnezeu să le ajute să poată face stânga-mprejur!
Iată ce învățături adânci cuprinde porunca dată lui Lot: să nu te întorci înapoi. Iată ce învățătură cuprinde prefacerea femeii sale în stâlp de sare.
Însuși Mântuitorul a întărit această învățătură zicând: Aduceți-vă aminte de femeia lui Lot (Luca 17, 32).
Toți cei ce credeți că puteți sluji la doi stăpâni - aduceți-vă aminte de femeia lui Lot! Toți cei ce doriți mântuirea, dar cu gândul și cu inima voastră sunteți la plăcerile și patimile cele lumești - gândiți-vă la femeia lui Lot.
Toți cei ce sunteți pe calea mântuirii, aduceți-vă aminte de femeia lui Lot: Nu vă uitați înapoi!
Ah, e lumea plină de creștini care numai cu privirea se întorc, din când în când, la Dumnezeu.
Duhule Sfinte! Ajută-i să facă stânga-mprejur căci fără de această întoarcere n-au dobândit nimic.