Aici este mirarea, le-a răspuns omul acela, că voi nu știți de unde este, și totuși El mi-a deschis ochii.
Cel mai simplu credincios știe mai mult despre Dumnezeu, decât orice învățat nenăscut din nou.
Căci credinciosul înțelege cum este un om care nu-L cunoaște pe Dumnezeu fiindcă a fost o vreme când nici el nu-L cunoștea.
Dar celălalt nu înțelege cum este omul născut din nou, fiindcă el n-a trecut prin această naștere minunată niciodată. Și cine n-a trecut prin ea n-o poate nici înțelege nici explica.
De aceea este uimitor cât de simple și de limpezi apar lucrurile Evangheliei pentru cei smeriți și curați cu inima, și cât de complicate pentru învățații răutăcioși.
Ce ușor le poate înțelege un credincios simplu dar adevărat, ce are sufletul neprefăcut și mintea neotrăvită,
dar cât de mulți din cei care se pretind a fi cineva, nu le pot înțelege și nu le pot primi.
E mirare cât de clar este Cuvântul lui Dumnezeu pentru unele suflete, cât de limpede și de drept Îl mărturisesc aceștia,
dar cât de greșit poate Același Cuvânt fi interpretat și răstălmăcit de atâția înțelepți și îngâmfați.
Explicația poate fi numai una singură: aceștia nu văd.
Pentru că ori nu li s-au deschis încă ochii,
Dacă însă nu le-au fost deschiși ochii, e rău desigur, dar nu cel mai mare, oamenii aceștia sunt nenorociți într-adevăr, dar nu cei mai nenorociți, căci Dumnezeu Se poate îndura și de ei să le dăruiască vederea, numai dacă se vor pocăi cu smerenie și vor veni cu credință la Isus.
Dar sunt alții mult mai nenorociți ca aceștia. Sunt acei care prin înșelăciunea păcatului, au ajuns orbi a doua oară! Ei sunt de o mie de ori mai nenorociți. Pentru că ei au fost vindecați odată, au avut odată lumina, au gustat odată bucuria nașterii din nou, harul părtășiei cu Hristos, starea de înfiere și răscumpărare prin Sângele și harul Crucii Mântuitorului Scump, care îi izbăvise de sub puterea diavolului și din pierzarea păcatului. Dar n-au rămas statornici ci au căzut iarăși nu numai în vechile lor păcate ci încă și în altele mai mari. Aceștia sunt orbii cei mai nefericiți de o mie de ori,
O, farisei nefericiți și orbi, ce fericiți ați putea fi și voi dacă orbia mândriei nu v-ar împiedica
și dacă deșertăciunea talentelor, sau a trufiei voastre, nu v-ar întuneca judecata sănătoasă,
și ați putea vedea și voi ce clar și adânc L-au putut pătrunde pe Hristos sufletele simple, dar credincioase.
Atunci v-ați prăbuși și voi îngenunchind în admirație pentru Dumnezeu
și în dezgust pentru voi înșivă.
N-ați mai avea argumente, când trebuie să aveți pocăință și nici insulte când trebuie să aveți lacrimi,
o, ce ușor v-ați mântui și voi atunci.
De ce nu vă mirați voi oare de îngustimea voastră?
De ce vă mirați că opincarii, că dulgherii, sau plugarii simpli, mărturisesc cu putere și cu multă lumină pe Hristos în lume?
De ce vă mirați că oamenii fără nici o pregătire, sau cu altă pregătire decât a voastră, propovăduiesc plini de înflăcărare și cu atâta rod sfânt Evanghelia Domnului,
în timp ce voi sunteți reci?
De ce vă mirați că sufletele merg mai cu plăcere după ei,
ascultând cu sete și cu bucurie mărturisirea lor, și se întorc la Dumnezeu,
lucru pe care nu-l face nimeni la predicuțele voastre slabe și goale?
De ce nu vă îngroziți mai degrabă de netrebnicia voastră, căci nu ei, ci harul lui Hristos, este Cel ce lucrează aceste minuni, la care voi priviți cu gelozie și ură? (1 Cor. 15, 10).
Harul acesta vă era făgăduit vouă, dar dacă voi nu vreți să vă nașteți din nou,
și să trăiți în sfințenie,
Hristos nu poate fi făcut un slujitor al păcatului, nici un colaborator al lui Satana, nici un om al compromisurilor, cum sunteți voi.
Tocmai ca să vă trezească pe voi, să vă veniți în fire cum se cuvine.
Să vi se lumineze ochii și să vă dați seama, că vă făliți cu un nume frumos, dar rămas gol pentru voi.
Că Evanghelia v-a depășit și că Hristos Și-a ales alte vase...
Spre a vă face pe voi geloși iar gelozia aceasta să vă prefacă sfinți, așa cum trebuia demult să luptați să ajungeți.
Mirați-vă deci și de ei cei atât de minunați, dar și mai mult vă mirați că voi nu înțelegeți lucrul acesta.
Mirați-vă că totul se schimbă în jurul vostru și numai voi nu vă mai schimbați.
Atunci poate ar fi o nădejde și pentru voi.
Doamne și Dumnezeul Milei,
dacă Tu ai milă de cei orbi trupește,
îndură-Te cu și mai multă milă de cei care după ce Te-au cunoscut pe Tine, Lumina și Dragostea, s-au abătut de la ascultarea și smerenia în care trebuiau să umble în învățătura și Frățietatea lor
și păcatul mândriei le-a orbit vederea sănătoasă, făcându-i și mai orbi.
Ai milă de aceștia căci prin faptul că își închipuie că văd mai bine ca toți, ei au ajuns nu numai cei mai înșelați și mai nenorociți dintre oameni,
Amin.
+
Ambiția și-nțelepciunea nu pot fi-n cineva la fel
căci oricând se mărește una, va scade cealaltă-n el.