Foto Pr. Iosif Trifa

Al doilea atac: în turnul bisericii din Ierusalim

Pr. Iosif Trifa - Intrați în Oastea Domnului

În primul atac Satana încercase să răzbească prin foamea ce o suferea Mântuitorul. El lasă acum această ușă și încearcă să intre prin alta. Isus Acesta este un om foarte religios - își va fi zis Satana - de pofta mâncării nici nu vrea să știe... El trebuie atacat cu o ispită sufletească... S-a lăudat cu încrederea ce o are în Dumnezeu, hai să-L ispitesc tocmai cu această încredere. M-a izbit cu o vorbă din Sfânta Scriptură, hai să-L izbesc și eu cu alta.
Atunci diavolul L-a dus pe El în sfânta cetate și l-a pus pe aripa bisericii. Și I-a zis lui Isus: De ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris: El va porunci îngerilor Săi și ei Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră (Psalm 90, 11-12).
Vorbele satanei mergeau cam așa: Văd că ești un om foarte credincios. Te încrezi din tot sufletul Tău în Dumnezeu. Ce minunat! Arată acum întregului Ierusalim cât de mare este încrederea Ta în Dumnezeu. Sari jos ca să se împlinească vorbele Scripturii și să cunoască lumea că ești Mesia...
Ah, câtă viclenie este în această ispitire! Auzi tu, dragă cititorule: din turnul bisericii din Ierusalim, diavolul predică din Scriptură despre încrederea în Dumnezeu. Nemaipomenit! Ah, de ar fi măcar acest lucru de învățătură despre câtă viclenie pune Satana în ispitele și atacurile lui!
Atacul acesta era mai greu pentru Mântuitorul decât cel dintâi, mai ales că Satana folosise și el Scriptura. Însă Mântuitorul îndată respinse atacul vicleanului cu un alt citat din Scriptură: De asemenea este scris, să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău (Numeri 6, 16). Prin acest răspuns Isus zicea: Da! Eu Mă încred din tot sufletul meu în Tatăl ceresc, dar tocmai această încredere Mă oprește să nu pun la încercare dragostea ce o are Dumnezeu față de Mine. Dacă M-aș arunca jos, aș ispiti dragostea lui Dumnezeu. Eu Mă încred în El și n-am să ispitesc dragostea Lui. Dragostea nu cercetează, ci se încrede...
Satana fu din nou biruit. El se retrase rușinat și iadul se cutremură din nou. El însă nu se lasă numai cu atâta. Mai încearcă încă un atac, al treilea.
Înainte de a trece la acesta, țin să spun că Satana folosește și azi foarte adeseori ispita religioasă. El vorbește de multe ori în Numele lui Dumnezeu; se preface a fi un trimis de la Dumnezeu. În acest înțeles zicea ap. Pavel că: Satana se preface în înger de lumină (2 Cor. 11, 14).
Astă vară într-un sat am văzut un sectar, așa numit milenist (student în Biblie). Predica oamenilor. Și știți ce predica? Spunea că nu este iad iar cu toate că Mântuitorul și Evangheliile spun apriat că este iad, este o răsplată a celor buni și o pedeapsă a celor răi. Însă predicatorul spunea că iubirea lui Dumnezeu nu poate suferi chinurile iadului. Este o blasfemie, o hulă pentru Dumnezeu, învățătura despre iad - zicea el.
Auzindu-l mi-am adus aminte de ispita din pustie, când din turnul bisericii din Ierusalim diavolul predica despre încrederea în Dumnezeu. În dosul studentului era diavolul, care în numele iubirii lui Dumnezeu, încerca să dărâme una din învățătura de temelie a creștinismului. Prin predicatorul milenist, diavolul striga pe ulița satului: Nu este rai, nu este iad, nu este înviere, nu este o altă viață... prin urmare: beți, mâncați, chefuiți, păcătuiți și trăiți-vă viața!...
Una din temeliile creștinismului e tocmai învățătura despre o răsplată a faptelor bune și o pedeapsă a celor rele, în lumea cealaltă. Scripturile sunt pline cu locuri care spun apriat acest lucru. L-a spus și Mântuitorul în Evanghelia cu Lazăr cel sărac și bogatul nemilostiv.
Acest lucru îl spune apriat Evanghelia. Îl cere și dreptatea lui Dumnezeu. Dacă n-ar fi nici în cealaltă lume o răsplată a faptelor bune și o pedeapsă a celor rele, ar suferi atotdreptatea lui Dumnezeu. Chinurile iadului nu sunt o vătămare pentru iubirea lui Dumnezeu. Ar fi numai atunci dacă în fața păcătoșilor n-ar sta veșnic Crucea și Jertfa Mântuitorului, adică darul iertării păcatelor noastre prin Sângele Domnului.
Ah, ce viclean mare e diavolul! Să priveghem și să ne rugăm neîncetat!
Articol 12 din 174
Folosește săgețile ← → pentru navigare