Cele 3 atacuri din pustie
Pr. Iosif Trifa - Intrați în Oastea Domnului
Atacul prim: ispita cu pâinile
Cea dintâi luptă dintre Isus și Satana s-a dat în pustie.
Mersul acestei lupte se află istorisit în Evangheliile de la Matei cap. 4, 1-11 și Luca 4, 1-15. Să cercetăm cu de-amănuntul această luptă. Iată-l pe Satana apropiindu-se de Mântuitorul. El pipăie terenul de luptă, să afle unde ar fi mai slab.
El știe că Isus postește de 40 de zile și Îi este foame. El încearcă să răzbească prin această foame, prin această poftă a corpului. El folosește și aici apucătura din Grădina Edenului: cea dintâi lovitură o dă în corp, știind bine că trupul este mai slab ca duhul. Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini - zise Satana apropiindu-se de Isus - fă-Ți pâine și mănâncă, căci iată Te stingi de foame aici în pustie...
Nu din milă față de Mântuitorul zicea așa vicleanul diavol, ci ținta lui era și aici ca în Eden: să rupă ascultarea Mântuitorului de Dumnezeu. Ca odinioară în fața lui Adam și Eva, el pune și aici lăcomia, pofta mâncării, voind prin aceasta să rupă legătura ascultării de Dumnezeu. Însă Isus respinse acest atac. El izbi atacul vicleanului cu cuvintele Scripturii: Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt ce iese din gura lui Dumnezeu (Numeri 8, 3). Față de pâinile satanei, Domnul puse încrederea în Dumnezeu și ascultarea de Dumnezeu. Da, sunt flămând - va fi zis Mântuitorul - de 40 de zile n-am gustat pâinea, mi-aș face pâine din piatră, dar asta ar însemna să ascult de sfatul tău. Eu însă pentru aceasta am venit în lume ca să fac voia Tatălui Meu și să ascult numai de El... El are să hotărască asupra Mea. Eu Mă las în grija Lui. Poate că am să mor de foame, dar Eu sunt gata să și mor... O, Preabunule Tată - va fi zis Isus, ridicându-Și privirea blândă spre cer - o ispită vrea să-mi rupă ascultarea de Tine. Eu însă sunt hotărât să rămân în ascultare de Tine, până chiar și la moarte...
Cel dintâi atac al ispititorului a căzut. Diavolul e biruit și silit să se retragă cu rușine. Cerurile se bucură, diavoleștile gloate se îngrozesc. Dar Satana nu se lasă bătut numai cu atât. Însușirea lui e, că iese pe o ușă și intră pe cealaltă. El începe un al doilea atac.
Înainte de a trece la acest atac, țin încă odată să apăs asupra faptului că Satana a încercat să-și deschidă ușă prin pofta mâncării. Mâncarea în sine nu e rea, dar trebuie să băgăm de seamă căci diavolul poate face din ea o pierzare de suflet. Cu îmbuibarea în mâncări și băuturi, trezește Satana poftele și ispitele și multe suflete câștigă. În privința asta să ne fie regulă cuvintele ap. Pavel: Și purtarea de grijă a trupului să nu o faceți spre pofte (Rom. 13, 14). Ceea ce face boala și foamea - zice sf. Ioan Gură de Aur - e nimic pe lângă ceea ce face îmbuibarea în mâncări și băuturi. Precum pământul care este prea umed naște viermi, așa și îmbuibarea este cuib cald pentru viermii ispitelor și poftelor rele. Aici încape și învățătura despre folosul postului.
Și iarăși să ne aducem aminte că nu numai cu pâine va trăi omul; noi avem lipsă și de hrană sufletească. Rugăciunea, citirea Bibliei, grija de cele sufletești, etc, trebuie să ne fie pâinea cea de toate zilele a sufletului nostru. Trebuie să simțim o foame după Cuvântul lui Dumnezeu (Amos 8, 11). Câți însă umblă flămânzi după pâine sufletească?