Bețiile de „ziua numelui”

Cea mai mare batjocură ce se poate aduce sfinților

Sfântul Ioan Botezătorul și „Ionii de azi”

Este datină între creștinii de azi să bea și să se îmbete de „ziua numelui”. Și cel mai sărac om ține să bea și să se îmbete de ziua numelui. Și, cum oamenii poartă cu toții nume frumoase de sfinți: Nicolae, George, Ion, Petru etc., bețiile și chefurile se fac în ziua sfinților respectivi.

Vai, ce păgânătate și batjocură este aceasta! Eu am citit mult prin Biblie și cărțile sfinte, dar nicăieri n-am citit că atare dintre sfinți ar fi fost iubitor de alcool. Sfântul Nicolae a fost un sfânt al milei și milostivirii. Ultimul ban l-a împărțit săracilor. Sfântul Gheorghe, așișderea, a făcut altfel de vitejii decât cele ce se fac pe la cârciumi. Ce să mai zic apoi de Sfântul Ioan Botezătorul care încă din pântecele mamei sale a fost vestit ca unul care „nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare” (Luca 1, 15). A trait o viață întreagă aplecat în rugăciune și înfrânare, hrănindu-se cu „acride și miere sălbatică”.Sfântul Ioan împreună cu ceilalți sfinți au fost pilde mărețe de înfrânare și de sfințenie. Atunci, de ce oamenii care le poartă numele țin cu orice preț să-și petreacă și să se îmbete în ziua lor? Pentru că diavolul a scornit această datină.

Este această diavolească datină cea mai mare batjocură ce se poate aduce amintirii sfinților.

Eu socot că dacă sfinții s-ar ivi în lume, ar striga după cei ce le poartă numele: „Oameni buni! Ori vă purtați după numele ce le aveți, ori vă lepădați de aceste nume... căci altcum ne batjocoriți amintirea!”...

O statistică despre când se întâmplă cele mai multe bătăi și omoruri

Statistica din chipul de mai jos arată când se întâmplă între oameni cele mai multe bătăi și omoruri (crime).

Cuțitul cel mai mare și plin de sânge e în ziua duminicii. Adică în ziua Domnului - în ziua sufletului - și în sărbători se fac cele mai multe bătăi și omoruri. Asta pentru că atunci merg oamenii pe la cârciumi și, după ce se îmbată, s-apucă de bătăi și scot cuțitele.

Lunea cuțitul e mai mic; e numai sfârșitul relelor rămase de duminica. Marțea e și mai mic; s-au răcit cu totul bețiile de duminica.

Miercurea iară-i cuțit mare, pentru că oamenii iar au însetat de băutură și mai trag câte o beție și la mijlocul săptămânii. Joia și vinerea sunt cuțitele mici. Sâmbătă iară-i cuțit mare, pentru că atunci trag oamenii cu plata la cârciumă și au răgaz de băutură.

Iată cum a stricat diavolul cu ajutorul băuturilor ziua Domnului și a făcut din ea ziua morții trupești și sufletești.

Mintea și vinul

O veche istorioară din Orient spune:

Când omul bea primul pahar, mintea începe să se îngrijoreze, spunând: „Destul, vinule, destul... Oprește-te, ajunge!...”.

Când omul mai bea încă un pahar, atunci mintea se supără și se ia la ceartă cu vinul, fiindcă dacă se mai bea și al doilea pahar, vinul începe a împinge mintea ca să-i ia locul. Și de aici ceartă și neînțelegere.

Când se mai bea încă un pahar - adică al treilea pahar - atunci mintea supărată zice vinului: „De-acum rămâi tu în locul meu”; iar omului: „Rămâi sănătos, omule. Nu ți-a fost de-ajuns un pahar, ci ți-a trebuit trei, de acum chinuiește-te. După trei, știu bine că vor veni treizeci și trei și eu n-am ce să mai caut la tine. De acum ascultă de vin”.

Și așa, de la trei pahare de vin, mintea pleacă de la om.

Ce spune Fericitul Ieronim despre alcool și beție

Bagă de seamă ca respirația ta să nu fie niciodată mirositoare a vin. Ferește-te, precum de vin, așa și de orice altceva de care omul se poate îmbăta și de care cugetarea lui ar deveni ceva tulbure.... Dacă focul tinereții se aprinde în mine fără vin și fierbe sângele în mine, și dacă corpul meu este vioi și viguros chiar de la sine, apoi eu pot fi fără pahar în care este otravă chiar în cea mai mică măsură.