Bețiile de „ziua numelui”

Cea mai mare batjocură ce se poate aduce sfinților

Sfântul Ioan Botezătorul şi „Ionii de azi”

Este datină între creştinii de azi să bea şi să se îmbete de „ziua numelui”. Şi cel mai sărac om ţine să bea şi să se îmbete de ziua numelui. Şi, cum oamenii poartă cu toţii nume frumoase de sfinţi: Nicolae, George, Ion, Petru etc., beţiile şi chefurile se fac în ziua sfinţilor respectivi.

Vai, ce păgânătate şi batjocură este aceasta! Eu am citit mult prin Biblie şi cărţile sfinte, dar nicăieri n-am citit că atare dintre sfinţi ar fi fost iubitor de alcool. Sfântul Nicolae a fost un sfânt al milei și milostivirii. Ultimul ban l-a împărțit săracilor. Sfântul Gheorghe, așișderea, a făcut altfel de vitejii decât cele ce se fac pe la cârciumi. Ce să mai zic apoi de Sfântul Ioan Botezătorul care încă din pântecele mamei sale a fost vestit ca unul care „nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare” (Luca 1, 15). A trait o viață întreagă aplecat în rugăciune și înfrânare, hrănindu-se cu „acride și miere sălbatică”.Sfântul Ioan împreună cu ceilalți sfinți au fost pilde mărețe de înfrânare și de sfințenie. Atunci, de ce oamenii care le poartă numele țin cu orice preț să-și petreacă și să se îmbete în ziua lor? Pentru că diavolul a scornit această datină.

Este această diavolească datină cea mai mare batjocură ce se poate aduce amintirii sfinţilor.

Eu socot că dacă sfinţii s-ar ivi în lume, ar striga după cei ce le poartă numele: „Oameni buni! Ori vă purtaţi după numele ce le aveţi, ori vă lepădaţi de aceste nume... căci altcum ne batjocoriţi amintirea!”...

O statistică despre când se întâmplă cele mai multe bătăi și omoruri

Statistica din chipul de mai jos arată când se întâmplă între oameni cele mai multe bătăi şi omoruri (crime).

Cuţitul cel mai mare şi plin de sânge e în ziua duminicii. Adică în ziua Domnului - în ziua sufletului - şi în sărbători se fac cele mai multe bătăi şi omoruri. Asta pentru că atunci merg oamenii pe la cârciumi şi, după ce se îmbată, s-apucă de bătăi şi scot cuţitele.

Lunea cuţitul e mai mic; e numai sfârşitul relelor rămase de duminica. Marţea e şi mai mic; s-au răcit cu totul beţiile de duminica.

Miercurea iară-i cuţit mare, pentru că oamenii iar au însetat de băutură şi mai trag câte o beţie şi la mijlocul săptămânii. Joia şi vinerea sunt cuţitele mici. Sâmbătă iară-i cuţit mare, pentru că atunci trag oamenii cu plata la cârciumă şi au răgaz de băutură.

Iată cum a stricat diavolul cu ajutorul băuturilor ziua Domnului şi a făcut din ea ziua morţii trupeşti şi sufleteşti.

Mintea și vinul

O veche istorioară din Orient spune:

Când omul bea primul pahar, mintea începe să se îngrijoreze, spunând: „Destul, vinule, destul... Opreşte-te, ajunge!...”.

Când omul mai bea încă un pahar, atunci mintea se supără şi se ia la ceartă cu vinul, fiindcă dacă se mai bea şi al doilea pahar, vinul începe a împinge mintea ca să-i ia locul. Şi de aici ceartă şi neînţelegere.

Când se mai bea încă un pahar - adică al treilea pahar - atunci mintea supărată zice vinului: „De-acum rămâi tu în locul meu”; iar omului: „Rămâi sănătos, omule. Nu ţi-a fost de-ajuns un pahar, ci ţi-a trebuit trei, de acum chinuieşte-te. După trei, ştiu bine că vor veni treizeci şi trei şi eu n-am ce să mai caut la tine. De acum ascultă de vin”.

Şi aşa, de la trei pahare de vin, mintea pleacă de la om.

Ce spune Fericitul Ieronim despre alcool și beție

Bagă de seamă ca respiraţia ta să nu fie niciodată mirositoare a vin. Fereşte-te, precum de vin, aşa şi de orice altceva de care omul se poate îmbăta şi de care cugetarea lui ar deveni ceva tulbure.... Dacă focul tinereţii se aprinde în mine fără vin şi fierbe sângele în mine, şi dacă corpul meu este vioi şi viguros chiar de la sine, apoi eu pot fi fără pahar în care este otravă chiar în cea mai mică măsură.