Biruința lui David asupra lui Goliat

Chipul de mai sus arată o istorie din Biblie, pe care o cunoașteți cu toții. E istoria lui David când l-a învins pe Goliat cel trufaș. Două popoare stăteau față în față, gata de război: israeliții și filistenii. Din tabăra filistenilor s-a desprins un uriaș, Goliat. Înălțimea lui era de șase coți și o palmă și era îmbrăcat tot în fier și aramă. Acest Goliat a făcut o propunere, zicând: „Să se bată cineva cu mine, din oștirea lui Israel, și de mă va ucide, vom fi vouă robi. Iar de-l voi ucide eu, voi veți fi nouă robi”. Și s-au întristat israeliții și s-au spăimântat foarte, iar Goliat îi batjocorea mereu.

David era păstor de oi și, mergând cu merinde la frații săi în tabără, a cerut să fie lăsat să se lupte el cu Goliat. Și a zis Saul, regele, către David: „«Nu vei putea merge împotriva celui de alt neam, căci tu ești copilandru, iar el este om războinic din tinerețea sa». Și a zis David: «Când pășteam oile și venea leul și ursul și lua vreo oaie din turmă, mergeam după el și scoteam oaia din gura lui; și, de se scula asupra mea, îl omoram. Domnul Cel ce m-a scos din gura leului și a ursului, Acela mă va scoate și din mâna acestuia de alt neam». Și a luat David traista, bățul, praștia și cinci pietre netede din pârâu și a plecat spre uriaș. Și, căutând Goliat, a văzut pe David și a râs de el, pentru că era copilandru numai și cu ochii frumoși. Și a zis către David: «Au doară câine sunt eu, de vii cu băț asupra mea și cu pietre?» Și a zis David: «Tu vii la mine cu sabie, cu suliță și cu pavăză, iar eu voi merge la tine în numele Domnului Dumnezeului meu și El te va da în mâinile mele». Și a băgat David mâna sa în traistă, a pus o piatră în praștie și l-a lovit pe Goliat în frunte și i-a tăiat capul cu sabia lui. Și văzând filistenii că a murit viteazul lor, au fugit”… (Citiți pe larg la 1 Regi 17.)

Minunată este această istorie și plină de învățătură sufletească și pentru noi. Când eram prunc la școală și învățam această istorie, dascălul stăruia asupra faptului că David nu era pregătit de luptă și totuși l-a învins pe Goliat cu ajutorul lui Dumnezeu. Eu însă sunt astăzi de altă părere. Eu zic că David a fost bine pregătit de luptă și bine înarmat.

Despre David, ne spune Biblia că știa să cânte minunate cântări sufletești. Aceste cântări le făcea și le cânta ca prunc tânăr, îngrijind de oi. Stând lângă oile lui, David a învățat să cânte așa de frumos: „Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este și a pune în Domnul toată nădejdea mea” (Ps 72, 27). „Ispitește-mă, Doamne, și mă cearcă, aprinde rărunchii mei și inima mea” (Ps 25, 2). David a învățat a se rezema în Domnul. David avea o inimă aprinsă pentru Domnul. „Domnul S-a uitat în inima lui” (1 Regi 16, 7) și, văzând-o aprinsă pentru El, i-a poruncit lui Samuel să-l ungă rege (1 Regi 16).

Încă de prunc tânăr, David a prins a se înarma cu credință și râvnă pentru Domnul. Când a ajuns în fața lui Goliat, David era bine înarmat. Armele ce le avea Goliat pe dinafară le avea David în sufletul său. Din creștet până în tălpi era îmbrăcat și David cu „toate armele lui Dumnezeu”: cu „pavăza credinței”, cu „zaua dreptății”, cu „coiful mântuirii” și cu „sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu” (Efes 6, 13-17). În aceste arme s-a încrezut David și cu toate aceste arme l-a biruit pe Goliat care se încredea în înălțimea sa și în fierul și arama de pe el. Biblia ne spune că David, înainte de a se lupta cu Goliat, a mai biruit un leu și un urs (1 Regi 17, 34); adică el cunoștea puterea lui Dumnezeu.

Biruința lui David asupra lui Goliat va rămâne de-a pururi o pildă despre cum smerenia și încrederea în Domnul biruie trufia și încrederea în puterile omenești. Să învățăm că orice biruință se câștigă cu ajutor de la Dumnezeu și de la sufletul nostru. Cunoscătorii militari spun că chiar și războaiele nu le câștigă atât armele cât mai ales sufletul și însuflețirea ostașilor.

Dragă cititorule! Un Goliat avem și noi în față. Un Goliat ne cheamă zilnic la luptă. Acest Goliat sunt ispitele, patimile, poftele pe care vrăjmașul diavol le scoate în calea noastră. Acest Goliat se poate birui numai așa cum l-a biruit David pe Goliat: cu ajutor de la Dumnezeu și cu pregătire sufletească. David a avut ajutorul Domnului pentru că trăia o viață cu Domnul și trăia o viață de rugăciune, de râvnă și de inimă aprinsă pentru Domnul. Așa e și cu noi. Când trăim o viață cu Domnul, El ne duce la biruință împotriva Goliaților. Sunt mulți oameni care trăiesc în numele Domnului, dar patimile nu le pot birui, pentru că nu trăiesc cu Domnul. Aceștia sunt cei care încep lucrurile dimineața cu „Doamne, ajută”, dar seara le gată cu seceriș bogat pentru diavolul. Aceștia sunt cei ce pleacă cu „Doamne, ajută” să se pârască pe la judecătorii etc., etc.

Dragă cititorule! Biruința lui David asupra lui Goliat se întâmplă și în viața ta când trăiești o viață cu Domnul, când inima ta este cuprinsă și cârmuită de Duhul Domnului. Începe și tu o astfel de viață și te vei minuna însuți de ce dar și ce putere vei simți în viața ta și în faptele tale!

Răspunsul lui Diogene

Pe vremea lui Alexandru Macedon trăia în Grecia un filozof ciudat, cu numele Diogene. Acest Diogene predica retragerea din plăcerile lumii, disprețul bogăției, viața simplă, curată și înfrânată. El însuși își ținea predica: umbla desculț, mânca ce putea și, ca adăpost, avea un butoi. Prin traiul și înțelepciunea lui ajunsese la faimă mare în vremurile de atunci.

Iată mai jos una din pățaniile lui:

Într-o zi, Diogene, vrând să se apere de căldura soarelui, își puse pe cap o coroană de frunze. Un trecător, văzându-l, începu a striga după el în batjocură:

- Jos coroana, filozofule mândru!… Coroana se cuvine să o poarte numai eroii care s-au întors biruitori din câmpurile de luptă.

Diogene ridică capul mândru și, privind țintă în ochii înfruntătorului, răspunse:

- Taci, prostule! Află că eu am biruit dușmani cu mult mai cumpliți decât cei din câmpul de luptă; eu am biruit Trufia, Sărăcia și pe acea fiară cumplită ce se cheamă Plăcerea lumească.

Iată un minunat răspuns care ne poate fi de învățătură și nouă, creștinilor de azi.

Încrede-te în Domnul

„Domnul este luminarea mea și Mântuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este scutitorul vieții mele, de cine mă voi înfricoșa?” (Ps 26, 1-2).

„«Nu te teme, căci Eu cu tine sunt, ca să te scap și să te mântui», zice Domnul” (Ier 1, 8).

„Din toată inima ta încrede-te în Domnul și nu te bizui pe înțelepciunea și puterea ta” (Prov 3, 5).