Daniel în groapa leilor
Pr. Iosif Trifa - Citiri și tâlcuiri din Biblie
Chipul de mai sus arată minunata întâmplare când a scăpat Daniel proorocul din groapa leilor. Daniel era slujbaș la curtea împăratului Dariu și, „duh înalt fiind într-însul”, împăratul l-a pus pe el mai-mare peste toți slujbașii. Dar asta supără pe slujbași și aceștia căutau să-i afle vină. Dar neaflând, se folosiră de o apucătură vicleană. Prin înșelăciune, făcură pe împăratul să subscrie un ordin în puterea căruia să fie pedepsiți cu moartea toți cei ce se vor afla închinându-se altcuiva decât împăratului, timp de treizeci de zile. Daniel se ruga ca de obicei, „de trei ori pe zi plecând genunchii săi”. Pârâtorii îl pândiră și, aflând că se roagă lui Dumnezeu, îl pârâră împăratului, care, vrând, nevrând, trebui să se țină de lege; și Daniel fu aruncat în groapa leilor. „Dumnezeul tău să te scape”, îi zise împăratul lui Daniel. Dimineața, împăratul cu grăbire a venit la groapa leilor și de departe a strigat: „Daniele, oare Dumnezeul tău Cel viu a putut să te scape din gura leilor?” „Dumnezeul meu m-a scăpat”, răspunse Daniel. „El l-a trimis pe îngerul Său care a închis gura leilor și nu m-au sfâșiat pe mine.” Atunci împăratul s-a bucurat foarte și, scoțându-l pe Daniel, i-a aruncat pe pârâtorii lui în groapa leilor care într-o clipă i-au sfâșiat…
Citiți și cartea „Sfârșitul cărții lui Daniel” (în edițiile britanice ale Bibliei nu se află), unde se spune cum a fost hrănit Daniel în groapa leilor. Proorocul Avacum mergea cu merinde la secerători. „Și a zis îngerul Domnului către el: «Du prânzul la Daniel, în groapa leilor». Și a zis Avacum: «Nu știu unde e Babilonul și groapa leilor». Și l-a luat îngerul pe el de creștetul lui și l-a dus, întru repejunea duhului. Și a strigat Avacum, zicând: «Daniele, Daniele, ia prânzul pe care l-a trimis ție Dumnezeu»”.
Minunata scăpare a lui Daniel din groapa leilor este plină de învățătură pentru noi. Daniel avea o credință vie, avea o legătură vie cu Dumnezeu și această credință l-a scăpat din toate pârele și încercările. Așa e și azi. Când ai o credință tare și trăiești o viață cu Domnul, atunci orice primejdii și minciuni s-ar ridica împotriva ta, tu nu te temi, ci cânți cu Psalmistul: „Domnul este luminarea mea și Mântuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este scutitorul vieții mele, de cine mă voi înfricoșa? (Ps 26, 1-2). „Spre Domnul am nădăjduit, nu mă voi teme, ce-mi va face mie omul?” (Ps 55, 11). Când trăiești o viață cu Domnul, atunci glasul Lui îl auzi zicându-ți în fața oricărei primejdii: „Nu te teme, căci Eu cu tine sunt” (Ier 1, 8). „Se vor lupta cu tine, dar nu te vor birui, căci Eu cu tine sunt, să te scap și să te mântui” (Ier 15, 19). Pârâtorii lui Daniel au căzut, pe urmă, ei în groapa săpată lui. Așa pățesc și azi, de multe ori, cei ce se ridică cu minciuni împotriva drepților și a dreptății (citiți Ps 7).
Și încă ceva să învățăm din minunata scăpare a lui Daniel din groapa leilor. Să învățăm că, pentru sufletul nostru, lumea aceasta este o groapă plină cu leii ispitelor și ai patimilor. Într-o groapă a leilor trăim și noi în această lume. „Privegheați, zice Apostolul Petru, pentru că potrivnicul vostru, diavolul, ca un leu răcnind umblă, căutând pe cine să înghită” (1 Petru 5, 8). Dar tocmai ca la Daniel, leii ispitelor și ai patimilor n-au nici o putere asupra noastră până când avem legătură cu cerul, cu Dumnezeu, printr-o credință vie și o viață trăită cu El.
Minunea din chipul de mai sus se întâmplă și azi în viața celui credincios, precum zice psalmistul: Când Domnul va fi nădejdea ta, „nu vor veni către tine rele, căci îngerilor Săi va porunci pentru tine, ca să te păzească întru toate căile tale. Pe mâini te vor ridica îngerii, ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău. Peste aspidă și vasilisc vei păși și vei călca peste leu și peste balaur… Striga-va către Mine și-l voi auzi; cu dânsul sunt în necaz” (Ps 90, 11-15). „Știe Domnul să-i scape din ispită pe cei binecredincioși” (2 Petru 2, 9).
Știi tu, cititorule, când se întâmplă minunea de mai sus în viața ta cea sufletească? Se întâmplă atunci când ispita te cheamă la crâșmă, și tu nu mergi, când ispita te îndeamnă să furi, să înșeli, să desfrânezi, să minți, dar tu n-asculți de glasul ei, care este glasul diavolului. Dar, ca să poți face acest lucru, îți trebuie tărie și putere sufletească, iar această putere o capeți numai printr-o credință vie, printr-o legătură vie cu cerul, cu Dumnezeu, prin Jertfa lui Iisus Hristos. Despre Daniel spune Biblia că „îngenunchea și se ruga de trei ori pe zi”. Așa faci și tu? „Cu duh mult”, zice Biblia că era Daniel. Duh mult ne trebuie și nouă. Numai când trăiești o viață aprinsă și cârmuită de darul și harul Duhului Sfânt poți să stai nevătămat, ca Daniel, în groapa cu leii ispitelor și înșelăciunilor acestei lumi.
Daniel era înconjurat de șapte lei. Așa și noi suntem înconjurați de șapte lei, care sunt cele șapte ispite și păcate de moarte: trufia, desfrânarea, mânia, pizma lăcomia, lenea, zgârcenia. Satana e potrivnicul credincioșilor și umblă tot mereu încoace și încolo, ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită (1 Petru 5, 8-9). Daniel a stat nevătămat în mijlocul celor șapte lei pentru că trăia o viață de rugăciune și după voia lui Dumnezeu. Așa și noi, când trăim o viață de rugăciune, de alipire și de supunere lui Dumnezeu, leii vrăjmași, ai patimilor și ispitelor, nu ne pot vătăma.
Peștii mărilor
Apele mării sunt sărate, grozav de sărate, și, cu toate acestea, peștii din ele nu sunt sărați. Trăiesc o viață întreagă într-o apă sărată și totuși n-au un gust sărat.
Așa e și creștinul cel adevărat. Trăiește în lume, dar nu se dă după „duhul acestei lumi”, ci, cum zicea Mântuitorul: „Voi în lume sunteți, dar nu sunteți din lume” (In 17, 11). În duhul care stăpânește această lume, un creștin adevărat își păstrează firea lui cea deosebită, firea lui „cea duhovnicească”. O viață întreagă trăiește în lume, dar nu se dă după modele lumii, ci își trăiește viața lui cea duhovnicească.
Așa faci tu, cititorule?