Căci Tatăl iubeşte pe Fiul, şi-I arată tot ce face, şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi.
Măreţia şi frumuseţea lucrărilor Domnului umple sufletul nostru totdeauna de mirare, de uimire, de acel simţământ care ne copleşeşte şi ne face să ne închinăm cu respect şi cu teamă înaintea lui Dumnezeu!
Când sufletul nostru se opreşte sau este oprit în faţa unei lucrări a Domnului, el trebuie să se deschidă cu toată puterea ca să poată vedea înţelepciunea, mila, dragostea sau puterea nemărginită a lui Dumnezeu în toată lucrarea care ne stă în faţă.
şi copleşiţi de uimire slăvim pe Domnul cu toată evlavia sau teama cuvenită Numelui Său Celui Sfânt.
Privind munţii sau privind marea,
privind furtuna sau privind seninul liniştit,
privind stelele cerului sau câmpul încărcat de minuni,
numai din puţinul pe care îl putem vedea şi cuprinde din toate, toată fiinţa noastră se umple de uimire şi de admiraţie,
de respect şi evlavie,
faţă de Acela care le-a gândit atât de desăvârşit
şi le-a creat atât de frumos.
Iar credinţa se preface în noi încredere liniştită şi tare,
ascultare fericită şi caldă,
laudă şi recunoştinţă plină de bucurie.
O Marele nostru Dumnezeu şi Creator,
fii binecuvântat pentru toate lucrările Tale care sunt pentru noi din ce în ce mai pline de uimire.
Din pricina tuturor celor ce le-ai făcut şi le faci Tu, noi Te slăvim şi ne închinăm înaintea Ta cu toată fiinţa noastră,
predându-Ţi toată inima şi jertfindu-Ţi totul,
căci toate căile şi lucrările Tale sunt bunătate şi credincioşie pentru noi.
Amin.
+
În Cuvântul Sfânt e totul limpede şi-ntreg aşa
că nu-i nimeni să mai poată pune sau lua ceva,
nu-i nimic să mai lipsească, nu-i nimic de scos din El
tot e spus aşa cum este, nu-i nimic să fie-altfel
Cel Desăvârşit Şi-arată (ca în toate câte sunt)
marea Lui desăvârşire şi-n Slăvitul Său Cuvânt.
+
Domnul este-atât de Mare
că nu-ncape-n lumea toată
şi atât de Mic că-ncape
într-o inimă curată.