Căci nici frații Lui nu credeau în El.
A fost o vreme când nici cei care locuia în Capernaum cu Isus,
nici rudeniile Sale trupești cele mai apropiate,
nu credeau în El.
S-a mai spus că atunci când ești prea aproape de un mare munte sau de o mare lumină, nu le poți vedea.
Omenirea în întregimea ei - și mai ales cei care trăiau în vremea și în preajma marilor munți și marilor lumini ale lui Dumnezeu,
- nu le-au putut cuprinde și înțelege măreția, decât de mai departe.
Nu-i de mirare că în timpul trăirii lui Isus cu ei, nici acei oameni apropiați de Isus,
în familia cărora mersese să Se adăpostească o vreme, cu Mama Sa,
nu L-au cunoscut și n-au putut crede în Dumnezeirea Lui.
A crede nu e un lucru ușor, ci e un lucru foarte greu.
Dacă ar fi ușoară credința, toți oamenii ar fi credincioși și atunci n-ar fi prea mare lucru ca cineva să trăiască cu fapta o viață de slujitor devotat lui Hristos și biruitor al păcatului.
Dar prin numărul cel mic al celor care trăiesc cu putere și statornicie până la capăt credința adevărată, vie și rodnică
și prin puțina împlinire a virtuților credinței de către orișicare om, - prin astea se vede cât de rară și cât de scumpă este adevărata credință. Precum și cât de greu este ca cineva să aibă și să o trăiască deplin și neschimbat, până la sfârșitul vieții sale.
Când amândouă acestea se întâlnesc, se naște credința adevărată
și cât acestea două lucrează împreună ele întrețin viața credinței sănătoase și rodnice, curate și mereu aceeași. Această credință este mereu mai rodnică, mai smerită, mai tare, mai înflăcărată. Dar niciodată alta ci pân-la moarte aceeași.
Dumnezeu dă totdeauna această credință acolo unde este sufletul curat și o ține atâta cât sufletul se păstrează în curăție.
Așa s-a întâmplat și cu acei care treceau drept frați ai Domnului. Ei apoi au devenit mari bărbați ai Bisericii (Fap. Ap. 1, 14; Gal. 1, 19; 1 Cor. 9, 5; etc.).
O Doamne Isuse,
dăruiește-ne și nouă Te rugăm totdeauna nădejde și răbdare pentru ai noștri care n-au crezut nici ieri și nu cred încă nici astăzi,
dar pe care Tu îi vei putea face să creadă mâine,
când Cuvântul Tău auzit mereu de către ei, va fi binecuvântat și cu darul harului Tău,
rodind, chiar și mai târziu, trăirea minunată a credinței Tale.
Amin.