Căci nici fraţii Lui nu credeau în El.
A fost o vreme când nici cei care locuia în Capernaum cu Isus,
nici rudeniile Sale trupeşti cele mai apropiate,
nu credeau în El.
S-a mai spus că atunci când eşti prea aproape de un mare munte sau de o mare lumină, nu le poţi vedea.
Omenirea în întregimea ei - şi mai ales cei care trăiau în vremea şi în preajma marilor munţi şi marilor lumini ale lui Dumnezeu,
- nu le-au putut cuprinde şi înţelege măreţia, decât de mai departe.
Nu-i de mirare că în timpul trăirii lui Isus cu ei, nici acei oameni apropiaţi de Isus,
în familia cărora mersese să Se adăpostească o vreme, cu Mama Sa,
nu L-au cunoscut şi n-au putut crede în Dumnezeirea Lui.
A crede nu e un lucru uşor, ci e un lucru foarte greu.
Dacă ar fi uşoară credinţa, toţi oamenii ar fi credincioşi şi atunci n-ar fi prea mare lucru ca cineva să trăiască cu fapta o viaţă de slujitor devotat lui Hristos şi biruitor al păcatului.
Dar prin numărul cel mic al celor care trăiesc cu putere şi statornicie până la capăt credinţa adevărată, vie şi rodnică
şi prin puţina împlinire a virtuţilor credinţei de către orişicare om, - prin astea se vede cât de rară şi cât de scumpă este adevărata credinţă. Precum şi cât de greu este ca cineva să aibă şi să o trăiască deplin şi neschimbat, până la sfârşitul vieţii sale.
Când amândouă acestea se întâlnesc, se naşte credinţa adevărată
şi cât acestea două lucrează împreună ele întreţin viaţa credinţei sănătoase şi rodnice, curate şi mereu aceeaşi. Această credinţă este mereu mai rodnică, mai smerită, mai tare, mai înflăcărată. Dar niciodată alta ci pân-la moarte aceeaşi.
Dumnezeu dă totdeauna această credinţă acolo unde este sufletul curat şi o ţine atâta cât sufletul se păstrează în curăţie.
Aşa s-a întâmplat şi cu acei care treceau drept fraţi ai Domnului. Ei apoi au devenit mari bărbaţi ai Bisericii (Fap. Ap. 1, 14; Gal. 1, 19; 1 Cor. 9, 5; etc.).
O Doamne Isuse,
dăruieşte-ne şi nouă Te rugăm totdeauna nădejde şi răbdare pentru ai noştri care n-au crezut nici ieri şi nu cred încă nici astăzi,
dar pe care Tu îi vei putea face să creadă mâine,
când Cuvântul Tău auzit mereu de către ei, va fi binecuvântat şi cu darul harului Tău,
rodind, chiar şi mai târziu, trăirea minunată a credinţei Tale.
Amin.