Căile bune și căile rele
Traian Dorz - Cununile Slăvite
1 - Tot așa se învață și căile păcatului ca și căile Domnului.
Sunt atâția învățători pentru oricare din aceste căi,
mai ales pentru căile rele sunt prea destui învățători răi, duhurile, oamenii, cărțile rele.
Până când omul nu știe să-i caute, avem datoria să-i ajutăm.
După ce știe să-i caute, are datoria să se ajute singur.
2 - Câtă vreme copilul nu poate deosebi răul de bine, el fiind cu totul neînvățat,
răspunderea pentru îndrumarea lui pe căile Domnului o au părinții, îngrijitorii, educatorii lui.
Aceștia, cu toții, au datoria de conștiință, să-l îndrepte învățându-l căile Domnului, să-l îndrume în tot ce este curat, sfânt și bun, sădind și cultivând în inima și în mintea copilului încă de la început,
tot ce este sfânt, adevărat, cinstit, vrednic și bun.
3 - Odată cu graiul mamei lui, copilul trebuie să învețe rugăciunea.
Și odată cu cunoașterea, el trebuie să învețe credința în Bunul Dumnezeu - Tatăl.
4 - Aceste căi ale lui Dumnezeu, oricare copil învățându-le și păzindu-le de la început, el - viitorul om, va ajunge să fie un mădular sănătos al societății
și un fiu vrednic al Bisericii lui Hristos.
5 - Când copilul ajunge să-și poată alege singur învățătorii și învățătura, el va ști să aleagă oameni ai lui Dumnezeu,
de care să asculte,
și va ști să aleagă Cartea lui Dumnezeu și dreptarul învățăturii sănătoase și încercate,
din care să învețe.
Va ști să deosebească Duhul lui Hristos de care să se lase pătruns și stăpânit...
Astfel va învăța să umble el în căile frumoase ale lui Dumnezeu.
6 - Să învățați pe copiii voștri și pe ai altora, numai căile virtuții și ale sfințeniei.
Să vă învățați mereu și pe voi înșivă și cu toată grija, aceste căi, fiindcă numai în felul acesta voi veți crește niște fii demni și folositori nu numai lui Dumnezeu,
ci veți crește în același timp și niște fii vrednici și folositori patriei lor, poporului lor, familiei lor.
7 - Când priviți aceste drăguțe și nevinovate făpturi care se uită la voi cu acești ochișori frumoși și dulci,
pe care Dumnezeu vi i-a încredințat să-i creșteți învățându-i căile Lui, prin care ei vor putea fi fericiți,
- simțiți-vă mereu răspunderea și aveți foarte multă grijă ce le spuneți urechilor, și ce le arătați ochilor lor.
8 - Când cu ochișorii nevinovați și cu urechile atente, ei ascultă la voi, - aveți multă grijă ce le spuneți și ce-i învățați pe copiii voștri sau pe copiii altora.
Uitați-vă atenți căci pe fețele lor dornice veți citi scrisă puternic rugămintea:
- Învățați-ne căile Domnului!
9 - Pe leagănul copilașilor voștri,
și pe băncile lor de școală,
și pe tot viitorul neamului nostru, - uitați-vă bine și veți vedea scris ca o poruncă pe totdeauna,
și ca o datorie pentru noi toți, cu litere de foc:
- Învățați-ne, arătați-ne, croiți-ne căile Domnului!
10 - Ascultați bine să auziți cum toți copiii lumii vă zic: Dacă ne iubiți,
dacă ne doriți adevărata noastră fericire,
- învățați-ne căile Domnului!
11 - Dacă vreți - noi copiii voștri să avem cu adevărat un viitor luminos și fericit, învățați-ne căile Domnului!
Iar dacă doriți să ne vedeți nefericiți,
dacă vreți să ne ruinați și să ne pierdeți viața noastră și a neamului nostru,
- învățați-ne căile păcatului, căile necredinței, căile fără Dumnezeu.
Căci să știți că pentru tot ce ne învățați astăzi, voi veți răspunde în fața lui Dumnezeu,
în fața viitorului nostru,
în fața conștiinței voastre
și a judecății lui Dumnezeu
- și vă veți lua sigur răsplata meritată.
12 - În înțeles duhovnicesc, Sionul este starea cea înaltă și sfântă în care locuiește și stăpânește cu mare bucurie și binecuvântare totdeauna, Dumnezeu.
Este acel înalt nivel duhovnicesc pe care îl pot atinge în trăire numai sufletele care,
stăruind printr-o necurmată luptă de rugăciune și de înfrânare, de osteneli și de jertfe,
- ajung într-o așa părtășie de ascultare cu Hristos, încât inima lor devine o sfântă și plăcută locuință pentru El. Un Sion ceresc.
O, ce înaltă și Dumnezeiască stare este aceasta!
13 - Într-o inimă stăpânită total de Hristos strălucește înțelepciunea și dragostea,
răbdarea și bunătatea,
curăția și toate roadele Duhului Sfânt,
tot mai frumoase, tot mai dulci și tot mai multe.
Într-o astfel de viață - și prin ea peste alții - se revarsă izvoarele nesecate și fericite ale învățăturii sănătoase,
ale binefacerilor mângâietoare,
și ale rugăciunii fierbinți.
Iar peste viața și inima aceasta - odihnește fericit și liniștit, totdeauna cu plăcere Duhul lui Dumnezeu (1 Petru 4, 14).
14 - Înțelepciunea cuprinde nu numai învățătura adevărului, ci și limpezimea înțelegerii,
prin care omul duhovnicesc se poate orienta în toate cu bucurie, fără greutate și fără greș.
15 - Puterea este nu numai biruința pe care i-o dă credinciosului Duhul Sfânt prin darurile Sale,
ci și credința din inima curajoasă, cu care se pot primi și se pot păstra toate binefacerile și cuceririle, pe care le-a dobândit cu osteneli și cu jertfe, sufletul credincios.
16 - Dreptatea înseamnă nu numai măsura după care Dumnezeu judecă și răsplătește fiecare gând și faptă, potrivit cu desăvârșita Sa sfințenie,
ci și curăția de conștiință de care este călăuzit în toate, ascultătorul lui Dumnezeu, față de toți semenii săi.
Și chiar față de orice ființă sau lucru din jurul său.
17 - Iubirea este Lumina fericită și dulce, care le îmbracă pe toate celelalte virtuți în toate manifestările lor.
Iubirea este căldura tuturor virtuților,
este gustul lor plăcut,
este îmbrăcămintea lor frumoasă,
este miezul dulce și fiorul vieții lor,
și este prețul lor mare și statornic.
O inimă care își are temeliile pe acești munți înalți și sfinți nu poate rămânea ascunsă (Matei 5, 14).
Nu numai frumusețea ei, ci mai ales revărsările roadelor ei, vor face pe mulți să slăvească pe Dumnezeu văzând-o astfel (Matei 5, 16).
18 - Din muntele cel mai înalt, izvorăsc nu numai cele mai puternice, dar și cele mai limpezi ape.
Cei ce locuiesc lângă munte nu duc niciodată lipsă de ape proaspete și răcoroase, de ape dulci și curate.
Având izvoare nesecate, muntele revarsă ape din belșug, tuturor celor care vin la el și rămân acolo.
Învățăturile Sale dulci și limpezi,
nemuritoare și rodnice, -
sunt apele cele vii care înviorează și întăresc sufletele neîncetat,
de mii de ani renăscând și primenind mereu viața tuturor.
20 - O, ce izvoare binecuvântate sunt izvoarele lui Hristos!
Credința lui Hristos, care se naște din Cuvântul și din Duhul Său în sufletele noastre,
Dumnezeul Vieții și Prospețimii - înviorează mereu Biserica Ta cea vie și mădularele Tale vii cu aceste izvoare îmbelșugate și puternice.
Amin.