Unii din norod, când au auzit aceste cuvinte, ziceau: Acesta este cu adevărat Prorocul.
De-acum ultimul adevăr fiind grăit, Isus a tăcut. A lăsat să lucreze mai departe Cuvântul și Adevărul Său.
A lăsat mințile sau inimile care L-au auzit să-L primească sau să-L respingă.
Să-și aleagă fiecare mântuirea sau osânda, din Cuvântul auzit.
Oamenii, mai ales unii, vorbesc necontenit.
Nu-și prețuiesc cuvântul, de aceea nu prețuiesc nici tăcerea.
Vorbesc mereu. Și pentru că nu știu să tacă, uită ce au spus, și încep din nou cu altceva.
Ei înșiși știind cât de fără valoare le este cuvântul, nu și-l respectă, nu și-l țin și nu și-l prețuiesc ei în primul rând,
iar ceea ce este prea mult se devalorizează.
Așa este și cu cuvântul omenesc.
Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu este așa. Căci Dumnezeu nu vorbește nesocotit omului și nu-i spune prea mult.
După ce îi spune fiecărui om ce-i are de spus, tace.
Și-l va lăsa apoi pe om să vorbească el, prin faptele și viața sa, să arate el, cât a înțeles și cât a auzit.
Dumnezeu tace și așteaptă liniștit până când fiecare om va spune tot ce are de spus și arată tot ce poate să facă.
Îl lasă să scrie tot ce poate scrie și așa cum vrea să scrie.
Așteaptă ca omul să arate tot ce e în stare să facă. Și cum este în stare să lucreze.
După ce i-a arătat fiecăruia ce îi cere El să facă omul, Domnul ascultă apoi pe fiecare ce-I spune
și citește ce-I scrie
și privește ce-I lucrează.
Și numai după ce omul a spus tot, după ce omul se oprește,
după ce termină cu tot ce-a avut de spus, după ce își strânge buzele și închide ochii și după ce își așează mâinile pe piept și tace pentru totdeauna, atunci Dumnezeu îi va mai vorbi iarăși încă o dată, fiecărui om
și îi va da atunci răspunsul pe care îl merită,
sau după cum I-a vorbit și omul, Lui.
Dumnezeu nu mai are de acum nimic nici de adăugat nici de scos din spusele Sale și din Cuvântul Său.
Acum El ascultă și tace, luând seama la tot ce are de spus fiecare om și toată omenirea, ca răspuns la ceea ce i-a spus El, în Biblia Sa.
Pe urmă va răsuna glasul Lui.
Și fiecare își va auzi în el răspuns veșnic la faptele sale. Acel răspuns pe care va simți că-l merită.
Doamne și Dumnezeul nostru,
Îți mulțumim pentru vorbirea Cuvântului Tău și ne smerim înaintea Tăcerii Tale.
Ajută-ne Doamne ca ascultându-le și prețuindu-le, să nu fim osândiți nici de una și nici de alta, ci din amândouă să culegem mulțumire și bucurie, lăudând Numele Tău.
Dacă va fi pentru noi bucurie Cuvântul Tău, va fi bucurie și Tăcerea Ta.
Fă ca răspunsul nostru iubitor să ne învrednicească de răsplata iubirii Tale veșnice.
Amin.