Unii din norod, când au auzit aceste cuvinte, ziceau: Acesta este cu adevărat Prorocul.
De-acum ultimul adevăr fiind grăit, Isus a tăcut. A lăsat să lucreze mai departe Cuvântul şi Adevărul Său.
A lăsat minţile sau inimile care L-au auzit să-L primească sau să-L respingă.
Să-şi aleagă fiecare mântuirea sau osânda, din Cuvântul auzit.
Oamenii, mai ales unii, vorbesc necontenit.
Nu-şi preţuiesc cuvântul, de aceea nu preţuiesc nici tăcerea.
Vorbesc mereu. Şi pentru că nu ştiu să tacă, uită ce au spus, şi încep din nou cu altceva.
Ei înşişi ştiind cât de fără valoare le este cuvântul, nu şi-l respectă, nu şi-l ţin şi nu şi-l preţuiesc ei în primul rând,
iar ceea ce este prea mult se devalorizează.
Aşa este şi cu cuvântul omenesc.
Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu este aşa. Căci Dumnezeu nu vorbeşte nesocotit omului şi nu-i spune prea mult.
După ce îi spune fiecărui om ce-i are de spus, tace.
Şi-l va lăsa apoi pe om să vorbească el, prin faptele şi viaţa sa, să arate el, cât a înţeles şi cât a auzit.
Dumnezeu tace şi aşteaptă liniştit până când fiecare om va spune tot ce are de spus şi arată tot ce poate să facă.
Îl lasă să scrie tot ce poate scrie şi aşa cum vrea să scrie.
Aşteaptă ca omul să arate tot ce e în stare să facă. Şi cum este în stare să lucreze.
După ce i-a arătat fiecăruia ce îi cere El să facă omul, Domnul ascultă apoi pe fiecare ce-I spune
şi citeşte ce-I scrie
şi priveşte ce-I lucrează.
Şi numai după ce omul a spus tot, după ce omul se opreşte,
după ce termină cu tot ce-a avut de spus, după ce îşi strânge buzele şi închide ochii şi după ce îşi aşează mâinile pe piept şi tace pentru totdeauna, atunci Dumnezeu îi va mai vorbi iarăşi încă o dată, fiecărui om
şi îi va da atunci răspunsul pe care îl merită,
sau după cum I-a vorbit şi omul, Lui.
Dumnezeu nu mai are de acum nimic nici de adăugat nici de scos din spusele Sale şi din Cuvântul Său.
Acum El ascultă şi tace, luând seama la tot ce are de spus fiecare om şi toată omenirea, ca răspuns la ceea ce i-a spus El, în Biblia Sa.
Pe urmă va răsuna glasul Lui.
Şi fiecare îşi va auzi în el răspuns veşnic la faptele sale. Acel răspuns pe care va simţi că-l merită.
Doamne şi Dumnezeul nostru,
Îţi mulţumim pentru vorbirea Cuvântului Tău şi ne smerim înaintea Tăcerii Tale.
Ajută-ne Doamne ca ascultându-le şi preţuindu-le, să nu fim osândiţi nici de una şi nici de alta, ci din amândouă să culegem mulţumire şi bucurie, lăudând Numele Tău.
Dacă va fi pentru noi bucurie Cuvântul Tău, va fi bucurie şi Tăcerea Ta.
Fă ca răspunsul nostru iubitor să ne învrednicească de răsplata iubirii Tale veşnice.
Amin.