Când ne-ai lăsat
Traian Dorz - Scumpele noastre surori
Când ne-ai lăsat porunca Milei
pentru de-aproapele sărman,
noi am simţit, Iisus, că Tu eşti
Acel duios Samaritean.
Căci vai, şi noi eram odată
căzuţi tâlharilor cumpliţi,
strigând zadarnic după milă,
zăceam uitaţi şi părăsiţi.
Şi n-a fost nimeni să ne-ajute,
căci cine oare-ar fi putut,
când sufletul zăcea-n pierzare
atât de-adânc şi greu căzut?
De n-ar fi fost a Ta iubire,
Preamilostiv Samaritean,
noi n-am fi-aflat nicicând odihna
din sfântul mântuirii han.
O, dă-ne dragostea de semeni,
cu-a Ta blândeţe să-i iubim,
spre mântuirea tuturora
porunca milei s-o trăim.
+
Hărnicia aduce femeii frumuseţea adevărată, o frumuseţe proprie, încercată şi ţesută cu mâinile ei.
+
Când vine ispititorul nici nu te uita,
nici nu răspunde, nici nu atinge,
iată cum a venit prima ispită:
- Omul a zis: Femeia!
- Femeia a zis: şarpele!
După ce ai căzut nu te mai învinui decât pe tine.
Şi nu căuta salvarea decât în Hristos!