Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naștere.
Numai cine caută, acela găsește,
numai cine se uită, acela vede
și numai cine bagă de seamă, acela cunoaște.
Hristos a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut,
Hristos a venit să vindece ceea ce era pe moarte, ba chiar ceea ce era mort,
adică pe aceia ce nu mai aveau absolut nici o cale și nici o nădejde de scăpare.
Hristos a venit să izbăvească pe cei robiți,
adică pe aceia care, prin ei înșiși sau prin alții, dinafară, nu mai puteau avea absolut nici un alt mijloc de izbăvire și nici o nădejde, cât de îndepărtată, de vreo răscumpărare (Isaia 24, 6-8; 1 Petru 3, 12-22).
Dar pentru că nici unii din aceștia nu-L cunoșteau pe Izbăvitorul trimes să-i scape, fiindcă Fața Lui era acoperită, iar ei nu știau unde să-L caute, îi căuta mereu El pe ei.
Domnul Isus trecea anume prin casele pe unde zăceau cei bolnavi și îi căuta El să-i vindece.
Umbla pe drumurile pe unde rătăceau cei pierduți ca să-i mântuiască,
și mergea prin locurile pe unde pribegeau ei fără nădejde și sufereau fără mângâiere ei cei nefericiți, pentru care venise El anume ca să-i caute și să-i ajute.
Iată că Isus trecea acum pe drumul acesta, poate întorcându-Se de la Templu.
Dar trecând, El vedea totul.
Nu ca noi care de cele mai multe ori nu vedem nimic, sau ne facem că nu vedem când trecem, pe oamenii care sufăr uneori foarte aproape de drumul și de trecătorile noastre.
Nu-i vedem, sau ne ferim ca să-i vedem de multe ori, nici chiar atunci când mergem de la rugăciune, de la biserică, de la adunare.
Ucenicii nu-l văzuseră pe bietul orb din naștere pe lângă care treceau acum. Dar Domnul l-a văzut,
și S-a dus la el, fără ca acesta măcar să-L fi chemat pe Domnul, cu strigăte, cum făcuseră alții.
Căci Acela care a văzut căința adâncă din inima femeii păcătoase, a văzut și strigătul adânc din inima unui nenorocit orb din naștere.
Și acolo unde nici măcar ucenicii Lui nu văd nimic și nu pot descoperi nimic, Hristos vede totul și descopere comori neprețuite de credință și frumusețe sufletească,
fiindcă El vede și aude toate cele ascunse.
Cineva a spus: În noaptea cea mai neagră, pe marmora cea mai neagră, pe furnica cea mai mică și neagră, Dumnezeu o vede și o aude...
Cel ce a întocmit ochiul, s-ar putea să nu vadă, Cel ce a făcut urechea s-ar putea să nu audă?
Și Cel care este Izvorul Cunoștinței, s-ar putea să nu știe oare cine este orbul acesta și ce mărturie va da el?
Suflete sărmane care suferiți adânc și în tăcere,
suflete părăsite pe care nimeni nu vă iubește și nu vă caută,
nu vă pierdeți nădejdea și nu vă lăsați doborâte de întristare, nici chiar când vi se pare că toți v-au uitat.
Nu vă pierdeți nădejdea nici atunci când veți vedea că până și ucenicii Domnului nu vă văd, nici chiar când și aleșii Lui vă uită,
nici chiar când cei ce ar trebui să vă vadă nu vă văd, sau nu vă pot vedea și auzi.
Domnul Isus totdeauna vă vede, vă aude și vă știe inima, - nădăjduiți în El!
Dacă nu puteți voi merge după El și dacă nici ucenicii Săi nu vin să vă caute și să vă ajute - voi să aveți nădejde și încredere că vine El după voi.
Vine El să vă caute și să vă mântuiască, într-o zi!
Dacă nimeni nu vă știe, El vă știe pe fiecare unde sunteți.
Chiar dacă nimeni nu vrea să vă vadă, El vă vede totdeauna.
Numai dacă în inima voastră doriți fierbinte după Isus.
O, ucenici ai lui Hristos, nu treceți niciodată nepăsători pe lângă nimeni din cei ce zac în jurul vostru, robiți de orbia sufletească.
Dacă mergeți după Hristos, faceți și voi ca Domnul:
- Căutați pe cei orbi din naștere, pe cei neîntorși la Dumnezeu, pe cei care nu L-au văzut și nu L-au cunoscut pe Hristos niciodată, pe cei care n-au primit Lumina Duhului și nu se pot bucura de ea.
Nu treceți nepăsători pe lângă ei, ci apropiați-vă lângă fiecare cu un cuvânt, cu un gest de iubire, cu o dovadă de bunătate, de înțelegere, de prietenie.
Mulți din ei tânjesc de mult și însetează după lumină, dar încă nimeni nu s-a apropiat și nu s-a oprit lângă sufletul lor, cu milă și bunătate până acum, ca să li-L vestească pe Hristos.
Ei vă așteaptă și acum, pe voi.
Pe voi vă așteaptă vecinii voștri cu care glumiți poate, vă bucurați, vă împrumutați, vă ajutați. La care v-ați dus de multe ori pe zi după de toate, dar la care nu v-ați dus poate niciodată în viață, până acum, numai pentru ca să le spuneți despre Hristos și despre mântuirea sufletului lor.
Pe voi vă așteaptă rudele voastre cu care adesea ați ospătat, cu care v-ați împărțit averea sau banii, dar cu care n-ați stat poate niciodată încă, de vorbă numai despre Dumnezeu și despre mântuirea sufletului lor.
Pe voi vă așteaptă cei cu care locuiți în același sat sau oraș,
cei cu care munciți împreună,
cei pe lângă care treceți zilnic încoace și încolo,
dar față de care nu v-ați făcut încă datoria de ucenici ai lui Hristos.
Opriți-vă lângă ei astăzi!
O Marele Dumnezeu și Mântuitor al nostru și al tuturor oamenilor,
cu câtă milă Te-ai oprit Tu lângă noi și Te oprești lângă fiecare mereu.
Te rugăm dăruiește-ne și nouă Duhul Tău plin de milă față de semenii noștri și pricepere plină de prietenie,
ca să știm cum să ne apropiem de ei,
ca să știm cum să-i apropiem de Tine,
pentru ca de la Lumina Ta, de care se bucură unii, să se poată bucura toți.
Amin.