Candela Cuvântului biblic

O altă asemănare a Cuvântului lui Dumnezeu din Biblie e și cea din psalmul 118: Făclie picioarelor mele este Cuvântul Tău și lumină cărărilor mele.

Ce asemănare scumpă și potrivită! Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie cu adevărat candelă și lumină este pentru viața noastră.

În Biblie este o candelă coborâtă din cer. Este o lumină coborâtă din cer, care luminează calea și călătoria vieții noastre. Milioane și milioane de suflete au pășit spre cer, spre veșnicie, mergând pe drumul arătat de această lumină.

În întunericul acestei lumi, Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie este o lumină sfântă care ne arată neîncetat calea vieții. Nu este nici un întuneric care să poată întuneca această lumină.

Întunericul nu o poate cuprinde. Ea ne arată neîncetat calea spre cer.

Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie este apoi o lumină ce arată lămurit calea vieții. Lumina Cuvântului biblic nu cunoaște nici un compromis cu întunericul. Ea îți arată clar hotarul dintre lumină și întuneric. Lumina Cuvântului biblic nu suferă întunericul păcatelor și mustră fără cruțare pe oricine ar încerca să trăiască și cu lumina, și cu întunericul.

Este cunoscută istoria unui om de la țară care s-a apucat să citească Noul Testament. El citea, soția asculta.

- Tu nevastă - a zis soțul, oprindu-se în loc - dacă e adevărat ce scrie aici, noi suntem pierduți. Noi trebuie să ne îndreptăm cu totul viața.

Omul acesta, desigur, mai auzise el vorbindu-se despre păcat. Mai știa el ceva, desigur, despre păcat și virtute. Dar Cuvântul biblic i-a arătat păcatul într-o lumină nouă. I-a arătat viața și îndreptarea într-o lumină nouă, într-o lumină hotărâtoare, ce l-a hotărât la viață nouă.

Candela Cuvântului biblic este o lumină scumpă ce ne însoțește până la mormânt și ne trece și prin noaptea mormântului. În orice întuneric de încercări și de necazuri ai ajunge, dacă este Cuvântul lui Dumnezeu făclie picioarelor tale, n-ai de ce să te temi. Nu-i nici un vânt atât de tare și nici o noapte atât de mare să-ți stingă această lumină.

Și știința este o lumină; dar o lumină ce se stinge când ai avea mai mare lipsă de ea. Unul din cei mai mari filozofi ai omenirii, germanul Schopenhauer, fiind odată greu bolnav, fu aflat de un prieten al lui citind din Biblie.

- Cum se poate ca tu, prietene, cu cărțile tale de înaltă filozofie, să citești în cartea asta învechită?

- Pentru că - răspunse filozoful - am băgat de seamă că filozofia mea la timp de durere nu e de folos cu nimic; nu mă poate ajuta cu nimic. Ea nu-mi poate da ceea ce îmi dă cartea aceasta.

Și știința e o lumină, și cultura e o lumină, dar dacă această lumină nu purcede și ea din izvorul cel adevărat, din lumina Evangheliei, ea nu prețuiește nimic.

Sunt atâția și atâția oameni învățați care trăiesc în cel mai grozav întuneric sufletesc. O lumină ce n-are în ea și lumina credinței e o lumină ce arată calea cea largă ce duce spre iad.

Un vestit scriitor englez, Oscar Wilde, apucând pe calea fiului pierdut, ajunse în temniță. Aici a citit Biblia, i s-a luminat viața și a ieșit din temniță un om nou. Mulțumesc lui Dumnezeu, zice el, că m-a trimis în întunericul temniței, ca să aflu Lumina vieții.

Dragă cititorule, ai tu în casa ta și în viața ta candela Cuvântului biblic? Este Cuvântul lui Dumnezeu făclie picioarelor tale?

Ferice de tine dacă ai această lumină! Ferice de tine dacă la sfârșitul vieții tale vei putea zice cu Iov: Candela Lui strălucea deasupra capului meu. Lumina Lui mă călăuzea în întuneric (Iov 29, 3). Ferice de tine dacă ai candela Cuvântului biblic! Ea va străluci lângă patul tău și atunci când va sosi noaptea cea mare (moartea) și te va încredința despre făgăduințele Mântuitorului: Tot cel ce crede în Mine nu va muri, ci va trece din moarte la viață și din noapte la lumină!