Capul și mădularele
Traian Dorz - Strălucirea Biruinței
1 - Hristos Domnul are cu fiecare ucenic al Lui, cu fiecare mădular viu al Trupului Său o astfel de părtășie și de cunoaștere, deosebită de a celorlalți.
Precum are capul, alte fire de nervi de legătură cu fiecare mădular viu al trupului său.
2 - Într-un fel era intimitatea dintre Isus și Ioan.
În alt fel era cea dintre Isus și Petru.
Și în alt fel era cea dintre Isus și fiecare dintre ceilalți ucenici.
Da, cu fiecare fiu al său, mama are o altă legătură.
Intimitatea lui Isus cu noi, depinde de intimitatea noastră cu El. De dragostea tainică pe care I-o ardem în inimile noastre.
De curăția pe care I-o păstrăm în inimile noastre.
De curăția pe care I-o păstrăm în gânduri.
De jertfa pe care suntem în stare s-o dăm iubirii Lui.
De lupta pe care o ducem spre a ne alipi tot mai mult de El.
De grija duhului nostru ca să fie robit Duhului Său.
De curăția cugetului în umblarea ascultării noastre de toată voia Lui,
- nu numai în ceea ce este scris, ci și în ceea ce este doar intuit.
3 - Nu avem și noi oare, la fel, uneori un ciudat simțământ, că cineva ne este aproape și se uită la noi?
O, de-am putea înțelege atunci Cine este Acel Cineva a cărui Prezență o simțim,
dar a cărui înfățișare n-o putem încă vedea!
4 - Poate că și voi sunteți acum ca după o despărțire grea și zdrobitoare.
Poate că ați rămas și voi fără ființa scumpă, fără sprijin, fără ajutor, fără lumină sigură spre viitor, în mijlocul singurătății și a lipsurilor de tot felul.
Poate că frânți de o foame sufletească, doriți demult după o hrană întăritoare și n-o aflați.
După un îndrumător puternic, și nu-l aveți.
După o dimineață fericită
după o revedere dulce,
după un țărm odihnitor - și parcă nu le mai găsiți.
Ridicați-vă totuși ochii și înălțați-vă totuși capetele,
- priviți spre Țărm! Spre Țărmul Celălalt. Spre Țărmul Fericit.
Spre Țărmul apropiat, pe care ne așteaptă Isus, Preaiubitul nostru Scump, Domnul nostru Dorit...
5 - În curând și vremea nopții voastre va fi trecut pe totdeauna.
Căci fiecare lucru își are vremea lui. Când îi trece vremea sa, trece și el.
Când va fi trecut vremea nopții voastre, va trece și ea pe totdeauna.
Atunci va veni Dimineața cea negrăită și strălucită, când va răsări Soarele Neprihănirii, care nu numai că va împrăștia pe totdeauna noaptea noastră cu toată groaza din ea,
dar vă va aduce și toată strălucirea luminii cu nebănuitele bucurii ale ei.
6 - Ascultați ce dulce e glasul lui Isus.
Ce duioasă este privirea Lui.
Ce iubitoare este grija Lui de voi.
Ce sigură este făgăduința Lui pentru voi toți,
și ce negrăită și ce strălucită este răsplata Lui Acolo la Țărmul unde vă așteaptă El!
- Vă voi vedea iarăși, a zis El - și inima vi se va umplea de bucurie...
7 - Curând veți ajunge și voi la Țărm, nu uitați!...
Curând vă veți sătura și voi toți cei care ați flămânzit după Cuvânt, după bucurie, după dragoste.
În Hristos voi veți afla atuncea îndestularea desăvârșită la tot ce vă lipsește acum.
Nu vă înspăimântați de apele morții care vă despart de Țărmul cu Hristos.
Priviți la Cel ce vă așteaptă și atunci nici valurile, nici adâncimile și nici o altă amenințare, - nu va mai însemna nimic pentru voi.
8 - Priviți, - pe Țărmul apropiat vă așteaptă Isus!
Mai strălucit ca orice noapte,
mai presus de orice val,
mai sigur ca orice stâncă,
- El va sfârși fericit, tot ce a început pentru voi.
Priviți la Țărm! Când veți pune piciorul acolo, vă va îmbrățișa El, Isus Iubitul Scump și Domnul nostru Bun.
9 - O, câtă pierdere au acei care fac o muncă fără rugăciune.
Curând vor vedea că toată truda lor a fost zadarnică - sau aproape zadarnică.
Dragul meu, dacă vrei ca osteneala ta să nu fie în zadar,
alergarea ta să nu fie fără câștig
și așteptarea ta să nu fie înșelată, - muncind, roagă-te!
Privește în Sus la Acela care este deasupra tuturor și cheamă-L în ajutorul muncii tale.
În timpul muncii cu mâinile, roagă-te cu gura.
În timpul muncii cu trupul, roagă-te cu sufletul.
Domnul Isus îți va răspunde îndată căci doar El pentru asta așteaptă privind la tine cu milă și bunătate.
Ca să-L chemi și să vină să-ți ajute.
10 - Domnul nu dă sfaturi înainte de a da pâine.
Un suflet flămând și obosit, greu poate primi altceva înainte de hrană și de odihnă.
De aceea cel dintâi lucru pe care îl promite Domnul celor care vin la El este odihna deplină (Matei 11, 29).
Fericiți cei care au ascultat chemarea Domnului Isus. Ei au aflat cu adevărat la El o odihnă necurmată, și o îndestulare desăvârșită.
11 - Când vin la ușa noastră oameni lipsiți și săraci
- vin suflete lipsite de hrană duhovnicească, dar și de cea trupească,
sau vine o trebuință a Lucrării lui Dumnezeu și așteaptă și partea voastră de ajutorare,
- să auziți atunci în inimile voastre glasul Domnului ca o poruncă: aveți voi ceva de mâncare?
Aveți voi un loc de odihnă?
Aveți voi un cuvânt ziditor,
un mijloc de a ajuta,
un bănuț, o pâine sau un pat ca să odihnească și să se împrospăteze puterea celui care cercetează?
Aveți voi ceva care să-I ușureze călătoria,
să-I răsplătească munca și să-I înlesnească misiunea - Domnului Isus și alor Lui?
12 - Să nu vă gândiți atunci nici un moment că Domnul va cere ceva să-I dați în paguba voastră,
ci să știți că Domnul numai vă dă.
- Vă dă mai întâi prilejul fericit de a da ceva puțin, - ca să primiți ceva nespus mai mult.
Vă cere numai vasul darului în care să vă pună răsplătirea.
Vă cere numai bunăvoința de a primi ceea ce vă dă El.
Vă cere numai dragostea de a vrea să dați puțin, pentru ca să v-o răsplătească apoi nebănuit mai mult, cu adevăratele Sale bogății, cu veșnicele Sale răsplătiri.
13 - Fiți gata să dați!
Fiți gata să dați cu bucurie așa cum ați fi gata să primiți dacă ați vedea aievea ceea ce ar vrea prin aceasta să vă îmbie Hristos.
14 - Există o vreme de foame,
există o vreme de sete.
Dacă nu mănânci atunci când ți-e foame, pofta de mâncare piere.
Dacă nu bei atunci când ți-e sete, trupul își pierde pofta de apă și se stinge, se topește, se usucă, se pierde.
Așa este și cu foamea și setea cea sufletească.
Sunt momente când sufletul tău nu se poate mulțumi cu nimic din ceea ce îi dă lumea.
E scârbit de toate lucrurile de pe pământ și tânjește după altceva.
Atunci el flămânzește și însetează după Dumnezeu.
Caută-L atunci pe Hristos și cere-I Lui pâinea și apa vieții veșnice, cu care să-ți îndestuleze sufletul.
15 - Când treci pe lângă o ospătărie îți vine foamea.
Când treci pe lângă un izvor, simți dorința de a bea.
Dacă nu mănânci sau nu bei atunci, în zadar vei căuta când vei fi departe.
Nici Domnul Isus nu te îmbie la nesfârșit.
Vine și vremea când Duhul Lui Se depărtează, ori tu te depărtezi.
Fericit vei fi dacă tu înțelegi că vremea mântuirii tale este astăzi.
- Și dacă primești acum iubirea Lui.
16 - Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia este o mare plină. Oriunde ai arunca mreaja credinței, cu foame duhovnicească, vei găsi din belșug adevăruri cu care să te hrănești.
Sfânta Scriptură are hrană pentru orice vârstă și pentru orice gust duhovnicesc.
17 - Pentru cei mici Sfânta Scriptură are lapte duhovnicesc și dulciuri gustoase. Adevăruri începătoare (Evrei 6, 1).
Pentru cei mari, este nespus de mare și cuprinde atâtea adevăruri desăvârșite atât de înalte și atât de adânci, încât nu este și nu va fi niciodată pe pământ o minte omenească să poată spune că le-a cuprins pe toate.
18 - Pentru cei înfometați Biblia are hrană din belșug.
Pentru cei pretențioși are nespus de felurite bunătăți în așa fel încât niciodată să nu li se piardă dorința și foamea după el.
Pentru cei vârstnici, pentru cei trecuți prin greutățile și încercările vieții, are hrana înțelepciunii celei mai mari.
19 - Pentru cei bolnavi, Biblia, are totdeauna balsamul vindecător și hrană întăritoare.
Pentru inimile zdrobite, are leacul înnoitor și înviorător.
Pentru cei slăbiți are întărire.
Chiar mort să fie cineva, și dacă se apropie de puterea ei, este înviat, căci în Cuvântul lui Dumnezeu este Viață și Înviere.
Amin.