Capul şi mădularele
Traian Dorz - Strălucirea Biruinței
1 - Hristos Domnul are cu fiecare ucenic al Lui, cu fiecare mădular viu al Trupului Său o astfel de părtăşie şi de cunoaştere, deosebită de a celorlalţi.
Precum are capul, alte fire de nervi de legătură cu fiecare mădular viu al trupului său.
2 - Într-un fel era intimitatea dintre Isus şi Ioan.
În alt fel era cea dintre Isus şi Petru.
Şi în alt fel era cea dintre Isus şi fiecare dintre ceilalţi ucenici.
Da, cu fiecare fiu al său, mama are o altă legătură.
Intimitatea lui Isus cu noi, depinde de intimitatea noastră cu El. De dragostea tainică pe care I-o ardem în inimile noastre.
De curăţia pe care I-o păstrăm în inimile noastre.
De curăţia pe care I-o păstrăm în gânduri.
De jertfa pe care suntem în stare s-o dăm iubirii Lui.
De lupta pe care o ducem spre a ne alipi tot mai mult de El.
De grija duhului nostru ca să fie robit Duhului Său.
De curăţia cugetului în umblarea ascultării noastre de toată voia Lui,
- nu numai în ceea ce este scris, ci şi în ceea ce este doar intuit.
3 - Nu avem şi noi oare, la fel, uneori un ciudat simţământ, că cineva ne este aproape şi se uită la noi?
O, de-am putea înţelege atunci Cine este Acel Cineva a cărui Prezenţă o simţim,
dar a cărui înfăţişare n-o putem încă vedea!
4 - Poate că şi voi sunteţi acum ca după o despărţire grea şi zdrobitoare.
Poate că aţi rămas şi voi fără fiinţa scumpă, fără sprijin, fără ajutor, fără lumină sigură spre viitor, în mijlocul singurătăţii şi a lipsurilor de tot felul.
Poate că frânţi de o foame sufletească, doriţi demult după o hrană întăritoare şi n-o aflaţi.
După un îndrumător puternic, şi nu-l aveţi.
După o dimineaţă fericită
după o revedere dulce,
după un ţărm odihnitor - şi parcă nu le mai găsiţi.
Ridicaţi-vă totuşi ochii şi înălţaţi-vă totuşi capetele,
- priviţi spre Ţărm! Spre Ţărmul Celălalt. Spre Ţărmul Fericit.
Spre Ţărmul apropiat, pe care ne aşteaptă Isus, Preaiubitul nostru Scump, Domnul nostru Dorit...
5 - În curând şi vremea nopţii voastre va fi trecut pe totdeauna.
Căci fiecare lucru îşi are vremea lui. Când îi trece vremea sa, trece şi el.
Când va fi trecut vremea nopţii voastre, va trece şi ea pe totdeauna.
Atunci va veni Dimineaţa cea negrăită şi strălucită, când va răsări Soarele Neprihănirii, care nu numai că va împrăştia pe totdeauna noaptea noastră cu toată groaza din ea,
dar vă va aduce şi toată strălucirea luminii cu nebănuitele bucurii ale ei.
6 - Ascultaţi ce dulce e glasul lui Isus.
Ce duioasă este privirea Lui.
Ce iubitoare este grija Lui de voi.
Ce sigură este făgăduinţa Lui pentru voi toţi,
şi ce negrăită şi ce strălucită este răsplata Lui Acolo la Ţărmul unde vă aşteaptă El!
- Vă voi vedea iarăşi, a zis El - şi inima vi se va umplea de bucurie...
7 - Curând veţi ajunge şi voi la Ţărm, nu uitaţi!...
Curând vă veţi sătura şi voi toţi cei care aţi flămânzit după Cuvânt, după bucurie, după dragoste.
În Hristos voi veţi afla atuncea îndestularea desăvârşită la tot ce vă lipseşte acum.
Nu vă înspăimântaţi de apele morţii care vă despart de Ţărmul cu Hristos.
Priviţi la Cel ce vă aşteaptă şi atunci nici valurile, nici adâncimile şi nici o altă ameninţare, - nu va mai însemna nimic pentru voi.
8 - Priviţi, - pe Ţărmul apropiat vă aşteaptă Isus!
Mai strălucit ca orice noapte,
mai presus de orice val,
mai sigur ca orice stâncă,
- El va sfârşi fericit, tot ce a început pentru voi.
Priviţi la Ţărm! Când veţi pune piciorul acolo, vă va îmbrăţişa El, Isus Iubitul Scump şi Domnul nostru Bun.
9 - O, câtă pierdere au acei care fac o muncă fără rugăciune.
Curând vor vedea că toată truda lor a fost zadarnică - sau aproape zadarnică.
Dragul meu, dacă vrei ca osteneala ta să nu fie în zadar,
alergarea ta să nu fie fără câştig
şi aşteptarea ta să nu fie înşelată, - muncind, roagă-te!
Priveşte în Sus la Acela care este deasupra tuturor şi cheamă-L în ajutorul muncii tale.
În timpul muncii cu mâinile, roagă-te cu gura.
În timpul muncii cu trupul, roagă-te cu sufletul.
Domnul Isus îţi va răspunde îndată căci doar El pentru asta aşteaptă privind la tine cu milă şi bunătate.
Ca să-L chemi şi să vină să-ţi ajute.
10 - Domnul nu dă sfaturi înainte de a da pâine.
Un suflet flămând şi obosit, greu poate primi altceva înainte de hrană şi de odihnă.
De aceea cel dintâi lucru pe care îl promite Domnul celor care vin la El este odihna deplină (Matei 11, 29).
Fericiţi cei care au ascultat chemarea Domnului Isus. Ei au aflat cu adevărat la El o odihnă necurmată, şi o îndestulare desăvârşită.
11 - Când vin la uşa noastră oameni lipsiţi şi săraci
- vin suflete lipsite de hrană duhovnicească, dar şi de cea trupească,
sau vine o trebuinţă a Lucrării lui Dumnezeu şi aşteaptă şi partea voastră de ajutorare,
- să auziţi atunci în inimile voastre glasul Domnului ca o poruncă: aveţi voi ceva de mâncare?
Aveţi voi un loc de odihnă?
Aveţi voi un cuvânt ziditor,
un mijloc de a ajuta,
un bănuţ, o pâine sau un pat ca să odihnească şi să se împrospăteze puterea celui care cercetează?
Aveţi voi ceva care să-I uşureze călătoria,
să-I răsplătească munca şi să-I înlesnească misiunea - Domnului Isus şi alor Lui?
12 - Să nu vă gândiţi atunci nici un moment că Domnul va cere ceva să-I daţi în paguba voastră,
ci să ştiţi că Domnul numai vă dă.
- Vă dă mai întâi prilejul fericit de a da ceva puţin, - ca să primiţi ceva nespus mai mult.
Vă cere numai vasul darului în care să vă pună răsplătirea.
Vă cere numai bunăvoinţa de a primi ceea ce vă dă El.
Vă cere numai dragostea de a vrea să daţi puţin, pentru ca să v-o răsplătească apoi nebănuit mai mult, cu adevăratele Sale bogăţii, cu veşnicele Sale răsplătiri.
13 - Fiţi gata să daţi!
Fiţi gata să daţi cu bucurie aşa cum aţi fi gata să primiţi dacă aţi vedea aievea ceea ce ar vrea prin aceasta să vă îmbie Hristos.
14 - Există o vreme de foame,
există o vreme de sete.
Dacă nu mănânci atunci când ţi-e foame, pofta de mâncare piere.
Dacă nu bei atunci când ţi-e sete, trupul îşi pierde pofta de apă şi se stinge, se topeşte, se usucă, se pierde.
Aşa este şi cu foamea şi setea cea sufletească.
Sunt momente când sufletul tău nu se poate mulţumi cu nimic din ceea ce îi dă lumea.
E scârbit de toate lucrurile de pe pământ şi tânjeşte după altceva.
Atunci el flămânzeşte şi însetează după Dumnezeu.
Caută-L atunci pe Hristos şi cere-I Lui pâinea şi apa vieţii veşnice, cu care să-ţi îndestuleze sufletul.
15 - Când treci pe lângă o ospătărie îţi vine foamea.
Când treci pe lângă un izvor, simţi dorinţa de a bea.
Dacă nu mănânci sau nu bei atunci, în zadar vei căuta când vei fi departe.
Nici Domnul Isus nu te îmbie la nesfârşit.
Vine şi vremea când Duhul Lui Se depărtează, ori tu te depărtezi.
Fericit vei fi dacă tu înţelegi că vremea mântuirii tale este astăzi.
- Şi dacă primeşti acum iubirea Lui.
16 - Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia este o mare plină. Oriunde ai arunca mreaja credinţei, cu foame duhovnicească, vei găsi din belşug adevăruri cu care să te hrăneşti.
Sfânta Scriptură are hrană pentru orice vârstă şi pentru orice gust duhovnicesc.
17 - Pentru cei mici Sfânta Scriptură are lapte duhovnicesc şi dulciuri gustoase. Adevăruri începătoare (Evrei 6, 1).
Pentru cei mari, este nespus de mare şi cuprinde atâtea adevăruri desăvârşite atât de înalte şi atât de adânci, încât nu este şi nu va fi niciodată pe pământ o minte omenească să poată spune că le-a cuprins pe toate.
18 - Pentru cei înfometaţi Biblia are hrană din belşug.
Pentru cei pretenţioşi are nespus de felurite bunătăţi în aşa fel încât niciodată să nu li se piardă dorinţa şi foamea după el.
Pentru cei vârstnici, pentru cei trecuţi prin greutăţile şi încercările vieţii, are hrana înţelepciunii celei mai mari.
19 - Pentru cei bolnavi, Biblia, are totdeauna balsamul vindecător şi hrană întăritoare.
Pentru inimile zdrobite, are leacul înnoitor şi înviorător.
Pentru cei slăbiţi are întărire.
Chiar mort să fie cineva, şi dacă se apropie de puterea ei, este înviat, căci în Cuvântul lui Dumnezeu este Viaţă şi Înviere.
Amin.