Biblia și viața
Traian Dorz - Strălucirea Biruinței
1 - Nici o vârstă omenească,
nici o trebuință de nici un fel
și nici o stare în care poate ajunge vreun om, nu este ca Biblia să nu-l poată ajuta și izbăvi pe oricine se apropie de ea și o crede.
Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia este mai îndeajuns și mai necesar oamenilor chiar decât soarele și izvoarele.
Nimeni nu este ocolit de harul lui Dumnezeu prin Hristos. Și harul acesta ne este descoperit și dăruit nouă prin Biblia Sa.
2 - Biblia este ca apa mărilor, adică este a tuturor.
Nu este numai a unuia, este „internațională”.
Însă în marginile acestor ape te izbești de împotrivirea celor care spun că marea este a lor.
Marginile mărilor sunt stăpânite de țările de pe margini. La margini, nu poți pescui decât cu autorizația acelora...
Dar dacă treci de limitele teritoriale ale omului, în nemărginirea apelor adânci, poți să prinzi cât vrei, ești desăvârșit liber!
3 - Ce bine este când nu ești îngrădit și robit.
Ce bine este când nu ești obligat să pescuiești totul numai pentru interesul cuiva.
Când depășești limitele teritoriale ale unui interes de sectă, de partidă, de asociație
- și lucrezi liber pentru bucuria tuturor, de orice neam și de orice vârstă,
de orice stare și de orice rang,
- în aceeași măsură și cu aceeași dragoste, cu care lucrează Dumnezeu.
Cu care El dăruiește soarele și ploaia, vântul și apa tuturora.
Din luntrea ta să poți da tuturor, dar să nu furi din luntrea nimănui pentru luntrea ta.
4 - Umblați în cercetarea Bibliei cu un cuget drept.
Cu o judecată dreaptă,
cu o conștiință cinstită,
și cu un gând sincer.
5 - Sunt în Cuvântul lui Dumnezeu nespuse făgăduințe pentru cei drepți, cum sunt și înștiințări pentru cei nedrepți.
Cea mai mare putere a făgăduințelor Domnului din Cuvântul Lui este făcută chiar de-a dreapta Lui.
Dar este și o mare parte de înștiințări și de adevăruri privitoare și la cei care își aleg partea celor de-a stânga Sa.
6 - Cea mai luminoasă parte a Bibliei este cea plină de adevăruri mântuitoare, unificatoare, încurajatoare, înălțătoare.
Dar este și partea cealaltă a interpretărilor dezbinătoare, tulburătoare, aspre, intolerante, vrăjmașe și nedrepte.
Depinde unde îți arunci mreaja și ce vrei să pescuiești din Cuvântul Domnului.
Depinde cu ce gând cauți adevărurile și textele Bibliei.
Depinde cu ce scop pescuiești în apa Evangheliei.
Depinde în slujba cui și în limitele cui slujești.
7 - Dacă vrei ca osteneala ta să nu fie zadarnică,
dacă dorești ca rodul tău să fie binecuvântat
și munca ta să aibă o răsplată veșnică
- ascultă de porunca Domnului, - aruncă-ți mreaja de partea dreaptă:
umblă cu un cuget curat și cu un gând cinstit în cercetarea și interpretarea Bibliei și în tot ce urmărești în lumea și în viața asta.
Și caută adevărurile mântuitoare din ea, ca să fii binecuvântat. Nu pe celelalte, ca să nu fii blestemat.
8 - Când Cuvântul este propovăduit după voia lui Dumnezeu, nu este nevoie să se arunce mreaja de nenumărate ori, ci este de-ajuns o singură dată.
Nu este nevoie să se tot facă zeci de chemări și să se tot repete până la dezgust supărătoarele îndemnuri: - veniți, veniți, veniți...
E de-ajuns o singură chemare!
Și harul Domnului va umple mreaja, - dacă El lucrează cu voi.
9 - Sufletele nu trebuiesc să vină forțate dinafară, ci îndemnate dinăuntru.
Astfel, fără de îndemnul lor lăuntric, poate vor veni, - dar sigur nu vor rămâne.
Ce urât e lucrătorul ambițios care tot forțează.
10 - O, sfinți pescari, fiți foarte atenți ce predicați și ce aduceți în adunarea Domnului!
Aruncați mreaja în partea dreaptă... Faceți chemarea cutremurătoare dar puțină și după dreapta învățătură.
Nu cumva să vă faceți vinovați aducând cu grămada tot felul de ființe care vor otrăvi, vor mușca, vor strica Lucrarea lui Dumnezeu.
Nu vă faceți prin grabă, părtași păcatelor celor care vin în mreaja Domnului, fără nașterea din nou
tot cu firea lor de broască sau de șarpe, sau de lipitoare.
Toată durerea cea mai mare a Lucrării Domnului, a venit și va mai veni, din partea acestora, care au fost aduși cu graba și cu grămada, prin chemări forțate și firești
pentru ca acel ce i-a adus, să se laude cu mulțimea trupurilor prinse de el.
De el, nu de Domnul.
Fiindcă ai lui erau, ca el - și nu ai Domnului ca Domnul.
12 - Când iubești puternic pe cineva, împrumuți nu numai felul lui de a umbla - ci și felul lui de a vorbi.
Multe din persoanele care ne sunt apropiate, rămân pentru noi cu numele pe care li l-au dat odată copiii lor iubiți. Sau părinții lor în copilăria lor iubită.
13 - Ce minunat este când credinciosul Domnului deprinde felul de a vorbi al lui Isus!
Când vorbirea noastră se formează după vocabularul clar, cuviincios și dulce al Bibliei!
Este o fericire să asculți vorbirile pline de miez ale unor ucenici credincioși ai lui Isus,
care nu numai că vorbesc adevărul sănătos al mântuirii, dar îl și înfățișează în cuvintele simple, limpezi și înțelese de toți, ale vocabularului Biblic.
14 - Ce întristat îți rămâne sufletul de multe ori când auzi pe câte unii alergând anume după cuvintele cele mai neînțelese și mai străine, pentru a se arăta pe ei, nu pe Isus.
Ba încă de multe ori acești vorbăreți, în dorința lor de a se arăta prea știutori, rostesc și cuvinte ale căror înțeles adevărat nu-l cunosc,
dându-și astfel pe față nu numai trufia, ci și prostia. Pentru că cuvântul radical rostit de el cu trufie prostească, are cu totul alt înțeles și alt loc decât cel în care îl înfățișează ei.
15 - Vorbirile încâlcite și vorbitorii acestora, nu aduc niciodată nici un folos nimănui, ci numai pagubă. În primul rând lor înșiși
dovedindu-se și trufași și neștiutori
- apoi și Lucrării lui Dumnezeu.
După o astfel de vorbire care ne-a răpit un ceas din cea mai scumpă vreme a unei mari mulțimi de suflete - am auzit un glas în jurul meu spunând: n-am înțeles chiar nimic, ca și cum ar fi vorbit turcește.
Ce păcat de ceasul acela scump, pierdut fără nici un folos.
Și cât am cheltuit eu ca să ajung până aici.
Și alții la fel.
- Iată ce pagubă poate face un trufaș neștiutor.
16 - Frați vestitori ai Cuvântului Sfânt, citiți și adânciți mai mult Biblia, Cuvântul Domnului Isus.
Învățați pe dinafară cele mai însemnate din versetele ei, ca să deprindeți astfel și voi felul ei de a se exprima, de a vorbi pe înțeles.
Deprindeți-vă nu numai cu adevărurile Bibliei, ci chiar și cu expresiile ei, denumirile ei pentru aceste adevăruri.
Vocabularul Bibliei este alcătuit din cuvintele frumoase pe care le înțeleg toți oamenii, de orice stare școlară, sau neșcolară ar fi ei.
17 - Dacă veți întrebuința o vorbire simplă, vă vor înțelege și cei învățați.
Dacă aceștia sunt cu adevărat învățați, auzindu-vă, vă vor prețui ca pe niște înțelepți, chiar dacă sunteți pescari.
Dar dacă veți întrebuința o vorbire încâlcită și pretențioasă, pentru a-i uimi pe ascultători nu cu adevărul și puterea Duhului
ci cu expresiile culese de voi de prin nu știu ce dicționare, și cu citate de prin nu știu ce filozofi
- nu numai că mulțimea fraților nu vor înțelege și nu se va alege cu nimic
- ci chiar și dacă ar fi acolo un om cult, acela vă va disprețui.
Pentru că nici nu vorbiți cum vă este portul, nici nu vă purtați cum vă este vorba.
18 - Ce să mai spună cei cunoscători apoi despre expresiile voastre rău folosite,
din care ajunge chiar și numai una singură
spre a vă da de gol că sunteți doar niște proști înfumurați, niște bieți pretențioși, nu culți, ci desculți.
19 - Să ne deprindem apoi a fi evlavioși, adică a întrebuința în toată vorbirea noastră
mai ales între frați, sau în cercul prietenilor noștri,
vorbirea cuviincioasă și respectuoasă.
Este așa de neplăcut uneori să auzi pe unii credincioși strigându-se și întrebându-se tare și cu vorbe și numiri necuviincioase de „mă” și „tu”,
- sau altfel de expresii și mai dure.
20 - Evanghelia și Duhul Domnului, înnoind făptura noastră,
prin lucrarea Sa Dumnezeiască, trebuie să se vadă că a iubit pe deplin și felul nostru de a vorbi cu oamenii sau pentru oameni.
Evlavia, adică cea mai înaltă bunăvoință, este o treaptă superioară pe scara creșterii noastre duhovnicești (2 Petru 1, 5-7).
O Doamne, învață-ne cum să ne rugăm, - dar și cum să vorbim.
Amin.