Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.
Nu-i totdeauna ziuă, ca să poți lucra oricând.
Nu-i totdeauna libertate ca să se poată propovădui Cuvântul lui Dumnezeu în orice vreme.
Nici omul nu-i totdeauna și în stare să-L poată primi și înțelege oricum.
Nici inima nu-i totdeauna gata să-L asculte și să-L urmeze oriunde.
Nici vremea cercetării nu-i totdeauna, ca omul să poată amâna oricât...
Ci trebuie să lucrezi cât este ziuă, căci vine și noaptea când nimeni nu mai poate lucra.
Trebuie să alergi cât timp este libertate, căci vine și strâmtorarea când nimeni nu mai poate cum vrea,
și cât îi este mintea limpede, trebuie să primești, fiindcă vine și vremea când judecata se tulbură.
Și cât este inima gata, trebuie să te predai Domnului căci vine degrab vremea când pornirea bună a inimii încetează și când iarăși îți cuprinde inima înghețului și al nepăsării.
Și cât este vremea cercetării, să te lași schimbat de Duhul Domnului spre mântuire, căci și vremea aceasta trece, și apoi zadarnic mai vrei: nu se mai poate!
Nu uita acest lucru, fiindcă vine foarte repede vremea când ori te sfârșești tu, ori se sfârșește ziua muncii tale, a așteptării tale,
ori se pierde libertatea, ori puterea ta,
ori încetează bătăile inimii tale, ori bătăile Domnului Isus la ea,
ori te desparți tu de Domnul, ori El de tine.
Iar atunci, orice ai face, este prea târziu, pentru totdeauna.
Frate suflet, și suflet de frate, pentru tine este ziuă demult... este aproape chiar de sfârșit, ziua ta.
Ba chiar aproape noaptea de tine și tu de ea, iar tu încă tot dormi?
Tot nu vrei încă să lucrezi nimic?
Când vrei să te întorci la Dumnezeu, dacă nici acum când viața ta este aproape trecută, tot nu te trezești?
Când vrei să începi să lucrezi pentru mântuirea ta, dacă nici acum tot nu pornești hotărât la lucru?
Când oare ai să mai seceri și să mai strângi tu snopi, dacă iată înserează și încă nici nu vrei să te trezești din somn și din orbie?
Privește, atât de frumos și-au secerat alții partea lor de holdă și ce mult au lucrat alții...
iată acum cât de liniștiți și de harnici și-au adunat și frumoșii snopi, îngrijit rânduiți, așteptând bucuria intrării în slava Stăpânului Ceresc!...
Alții lucrează de zor, înțelegând puternicul îndemn al vremii, că nu mai este mult.
Alții întristați că nu s-au trezit mai demult, răscumpără cu hărnicie vremea, fiindcă văd holdele albe...
Toți, și peste tot, lucrează!
- Numai tu suflet adormit, să nu mai vrei să te trezești, ca să faci lucrările Celui ce te tot cheamă și tu tot stai?
Până când nu pornești?
Sau aștepți momentul să furi munca altora?
Aștepți să adune alții, ca tu să poți, cu înșelăciune, să le furi rodul strâns?
Iar tu, care alergi, care lucrezi, care te ostenești, fii și tu cu multă băgare de seamă.
Dacă spui că Domnul te-a trimis, ai grijă să lucrezi chiar lucrurile Celui ce spui că te-a trimis! Nu lucrurile vrăjmașului Său.
Ai grijă să lucrezi călăuzit de Duhul lui Dumnezeu, să faci roadele Lui. Spre folosul Lui. După voia Lui. Spre unire, nu spre dărâmare, pentru ca să faci bucurie Domnului tău și fraților tăi, iar nu întristare.
Dacă vei lucra așa, se va vedea după ceea ce va rămâne în urma ta. Se va vedea după roadele lucrării tale. Iar tu îți vei primi plata pentru ele.
Dacă Dumnezeu n-are folos și dacă Lucrarea Lui n-are bucurie după tine, tu nu ești un lucrător al Domnului, ci unul al diavolului.
Fiindcă diavolul, de la început, este hoț, lacom, îngâmfat, dezbinător, mincinos, nestatornic, nervos, neascultător, nesupus, urâcios, obraznic, necuviincios, nesimțit, neînduplecat, nemilostiv, bârfitor, pârâș, fățarnic, egoist, îndărătnic,
și oricine face aceste lucruri,
sau unele din ele,
sau unele ca ele,
- acela nu este în slujba lui Dumnezeu,
nici trimis de Hristos.
Ba chiar și aceia care vor primi și vor urma pe un astfel de trimis, se vor face și ei părtași osândei lui (2 Ioan 9, 11).
O, Doamne Isuse,
Tu Cel care ai în Mâini lopata și veghezi asupra ariei Tale,
Te rugăm vântură mereu din grâul Tău și spulberă orice pleavă, sau sămânță străină, a duhurilor și a fiilor neascultării,
pentru ca învățătura Ta și credința Ta să rămână mereu curate,
spre mântuirea tuturor celor care cu un cuget curat și cu o inimă sincer smerită, se vor apropia de Tine.
Amin.