Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.
Nu-i totdeauna ziuă, ca să poţi lucra oricând.
Nu-i totdeauna libertate ca să se poată propovădui Cuvântul lui Dumnezeu în orice vreme.
Nici omul nu-i totdeauna şi în stare să-L poată primi şi înţelege oricum.
Nici inima nu-i totdeauna gata să-L asculte şi să-L urmeze oriunde.
Nici vremea cercetării nu-i totdeauna, ca omul să poată amâna oricât...
Ci trebuie să lucrezi cât este ziuă, căci vine şi noaptea când nimeni nu mai poate lucra.
Trebuie să alergi cât timp este libertate, căci vine şi strâmtorarea când nimeni nu mai poate cum vrea,
şi cât îi este mintea limpede, trebuie să primeşti, fiindcă vine şi vremea când judecata se tulbură.
Şi cât este inima gata, trebuie să te predai Domnului căci vine degrab vremea când pornirea bună a inimii încetează şi când iarăşi îţi cuprinde inima îngheţului şi al nepăsării.
Şi cât este vremea cercetării, să te laşi schimbat de Duhul Domnului spre mântuire, căci şi vremea aceasta trece, şi apoi zadarnic mai vrei: nu se mai poate!
Nu uita acest lucru, fiindcă vine foarte repede vremea când ori te sfârşeşti tu, ori se sfârşeşte ziua muncii tale, a aşteptării tale,
ori se pierde libertatea, ori puterea ta,
ori încetează bătăile inimii tale, ori bătăile Domnului Isus la ea,
ori te desparţi tu de Domnul, ori El de tine.
Iar atunci, orice ai face, este prea târziu, pentru totdeauna.
Frate suflet, şi suflet de frate, pentru tine este ziuă demult... este aproape chiar de sfârşit, ziua ta.
Ba chiar aproape noaptea de tine şi tu de ea, iar tu încă tot dormi?
Tot nu vrei încă să lucrezi nimic?
Când vrei să te întorci la Dumnezeu, dacă nici acum când viaţa ta este aproape trecută, tot nu te trezeşti?
Când vrei să începi să lucrezi pentru mântuirea ta, dacă nici acum tot nu porneşti hotărât la lucru?
Când oare ai să mai seceri şi să mai strângi tu snopi, dacă iată înserează şi încă nici nu vrei să te trezeşti din somn şi din orbie?
Priveşte, atât de frumos şi-au secerat alţii partea lor de holdă şi ce mult au lucrat alţii...
iată acum cât de liniştiţi şi de harnici şi-au adunat şi frumoşii snopi, îngrijit rânduiţi, aşteptând bucuria intrării în slava Stăpânului Ceresc!...
Alţii lucrează de zor, înţelegând puternicul îndemn al vremii, că nu mai este mult.
Alţii întristaţi că nu s-au trezit mai demult, răscumpără cu hărnicie vremea, fiindcă văd holdele albe...
Toţi, şi peste tot, lucrează!
- Numai tu suflet adormit, să nu mai vrei să te trezeşti, ca să faci lucrările Celui ce te tot cheamă şi tu tot stai?
Până când nu porneşti?
Sau aştepţi momentul să furi munca altora?
Aştepţi să adune alţii, ca tu să poţi, cu înşelăciune, să le furi rodul strâns?
Iar tu, care alergi, care lucrezi, care te osteneşti, fii şi tu cu multă băgare de seamă.
Dacă spui că Domnul te-a trimis, ai grijă să lucrezi chiar lucrurile Celui ce spui că te-a trimis! Nu lucrurile vrăjmaşului Său.
Ai grijă să lucrezi călăuzit de Duhul lui Dumnezeu, să faci roadele Lui. Spre folosul Lui. După voia Lui. Spre unire, nu spre dărâmare, pentru ca să faci bucurie Domnului tău şi fraţilor tăi, iar nu întristare.
Dacă vei lucra aşa, se va vedea după ceea ce va rămâne în urma ta. Se va vedea după roadele lucrării tale. Iar tu îţi vei primi plata pentru ele.
Dacă Dumnezeu n-are folos şi dacă Lucrarea Lui n-are bucurie după tine, tu nu eşti un lucrător al Domnului, ci unul al diavolului.
Fiindcă diavolul, de la început, este hoţ, lacom, îngâmfat, dezbinător, mincinos, nestatornic, nervos, neascultător, nesupus, urâcios, obraznic, necuviincios, nesimţit, neînduplecat, nemilostiv, bârfitor, pârâş, făţarnic, egoist, îndărătnic,
şi oricine face aceste lucruri,
sau unele din ele,
sau unele ca ele,
- acela nu este în slujba lui Dumnezeu,
nici trimis de Hristos.
Ba chiar şi aceia care vor primi şi vor urma pe un astfel de trimis, se vor face şi ei părtaşi osândei lui (2 Ioan 9, 11).
O, Doamne Isuse,
Tu Cel care ai în Mâini lopata şi veghezi asupra ariei Tale,
Te rugăm vântură mereu din grâul Tău şi spulberă orice pleavă, sau sămânţă străină, a duhurilor şi a fiilor neascultării,
pentru ca învăţătura Ta şi credinţa Ta să rămână mereu curate,
spre mântuirea tuturor celor care cu un cuget curat şi cu o inimă sincer smerită, se vor apropia de Tine.
Amin.