V-am spus aceste lucruri cât mai sunt cu voi.
Ce dulce și întăritoare erau pentru ucenicii tulburați și amărâți aceste Dumnezeiești și mângâietoare cuvinte, pe care Domnul Isus în seara aceea grea li le lasă ca pe o hrană pentru drumul greu pe care îi pregătea să-i trimită, chiar din această seară, spre vestirea Evangheliei Sale.
V-am spus aceste lucruri, le-a zis Domnul, câtă vreme mai sunt cu voi...
Iar ucenicii au înțeles că va veni o vreme când nu vor mai avea nici pe Isus și nici Cuvântul Lui cu ei.
Atunci au înțeles ei că de nimic nu vor avea ei o mai mare nevoie în viața lor ca de Cuvintele lui Dumnezeu, de lumina, de căldura și de puterea lor.
De aceea au căutat să și le întipărească atât de bine în inimă și în memorie, încât nimeni niciodată să nu le mai poată lua de acolo. Și nimic să nu-i mai poată despărți de acest Cuvânt Sfânt, orice ar veni și ori unde s-ar duce. Și iată cât de minunat le-au reținut ei toate Cuvintele Domnului, că niciodată nu le-au mai uitat.
O, ce mare lucru putem învăța și noi din aceasta.
Fiul meu, nu totdeauna vom avea nici noi din belșug Cuvântul lui Hristos pe masa noastră.
Dar dacă acum când Îl avem, noi ni-L însușim în memoria noastră și El va locui din belșug în mintea noastră (2 Petru 1, 8) - atunci când va veni vremea să ne fie luat de pe masă, sau din buzunar, el nu ne va putea fi luat nici din capul și nici din inima noastră,
decât odată cu capul sau cu inima
- dar atunci nu vom mai avea nevoie de nimic - căci vom trece deplin la Domnul, Acolo unde este totul.
Nu totdeauna vom avea poate nici pâine îndeajuns, nici căldură și nici apă,
dar dacă ne-am deprins cu postul și cu înfrânarea din vreme, nu vom fi ispitiți atunci nici să furăm pâinea altuia, nici să ne-o cumpărăm cu prețul conștiinței noastre. Sau cu sângele ori cu libertatea semenului nostru.
Dacă ne-am obișnuit cu suferința din timp, cu răbdarea, cu nedreptatea, cu lipsa, cu renunțarea,
dacă din timp ne obișnuim să răbdăm și să îndurăm cu tăcere, batjocurile nedrepte,
- cu renunțarea, cu răpirea bunurilor și a dreptății noastre,
- cu smerenia, cu judecățile aspre și grele,
atunci când va trebui să le cunoaștem, nu ne va fi cu neputință să le suportăm, ca Domnul nostru Isus.
Căci în lume pot veni peste noi tot felul de lovituri și de prigoniri de acestea din pricina Numelui Său.
Iar dacă nu ne-am deprins cu gândul răbdării din vreme, nu vom putea trece prin ele decât poate cu mari pagube.
Sau s-ar putea să rămânem prăbușiți în prăpastia lor.
Fiul meu, omul înțelept își strânge provizii din timp:
- nu este totdeauna vară,
și nici totdeauna belșug
și nici totdeauna sănătate
și nici totdeauna libertate
și nici totdeauna har...
ci mai lungi sunt iernile
și mai dese sunt lipsurile
și mai mulți sunt anii slăbiciunilor, strâmtorărilor și singurătății, în viața omului pe pământ...
- De aceea fiul meu, fii înțelept și ia bine seama:
Când sunt anii cei grași, fă ca Iosif: - strânge în hambarele memoriei tale și în pungile inimii tale, tot Cuvântul lui Hristos.
Strânge-ți amintiri sfinte,
și strânge-ți iubiri și prietenii frățești
și strânge-ți comorile binefacerilor tale către alții,
și strânge-ți recunoștința săracilor către tine
și strânge-ți mulțimea rugăciunilor către Domnul
și strânge-ți binecuvântările părinților tăi
și strânge-ți admirația copiilor tăi
și strânge-ți prețuirea semenilor tăi...
și strânge-ți tot ce este nobil, frumos și bun,
căci toate acestea îți vor fi comoara ta care-ți va rămâne, când toate celelalte vor fi luate de la tine, sau vei fi luat tu de la ele.
Îți spun și eu aceste sfaturi iubitoare câtă vreme mai sunt cu tine fiul meu. Căci nu multă vreme voi mai fi și eu lângă tine ca să-ți tot spun. Vine vremea să plec și eu...
Dacă le vei asculta vei fi mântuit prin ele și tu precum au fost mântuiți și înaintașii tăi, precum nădăjduiesc să fiu și eu, căci m-am străduit cu tot sufletul, să le țin eu întâi, apoi să ți le spun ție. Tu știi aceasta.
Altfel vei fi rupt și de ei și de noi.
Domnul să nu te lase, ci să te ajute să fii una cu toți părinții tăi cinstiți și drepți, ca să ai și urmași la fel.
Preabunule Doamne Isuse,
Îți mulțumim că ne-ai spus tot Adevărul Vieții și Mântuirii și că nu ne-ai ascuns nimic din ceea ce ne era și nouă de folos, pentru mântuirea sufletelor noastre, și ale altora pe pământ.
Și Îți mulțumim Ție pentru marii și sfinții părinți, care tot așa au fost față de noi (Fap. Ap. 20, 20).
Te rugăm ajută-ne să strângem Cuvintele Tale în inima noastră. Nu numai spre a nu mai păcătui niciodată împotriva Ta (Psalm 119, 11), ci și pentru a le avea, pe aceste Sfinte Cuvinte ale Tale, atât pentru noi cât și pentru alții în vremea lipsei, spre a nu pieri fără ele.
Te rugăm Doamne Isuse dăruiește și urmașilor noștri înțelepciunea aceasta.
Amin.