Câtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii. Isus le-a spus aceste lucruri: apoi a plecat şi S-a ascuns de ei.
Dacă ar fi totdeauna lumină, poate că nici un lucru nu s-ar mai face la vremea sa, - s-ar amâna totul, fiecare spunând sau gândind că mai are timp.
Dar aşa, dacă nu totdeauna este lumină şi ziuă şi vreme, fiecare se sileşte să-şi facă lucrul său pe lumină, căci dacă vine noaptea nimeni nu mai poate lucra (Ioan 9, 4).
Aşa au făcut totdeauna şi aşa vor face mereu, oamenii chibzuiţi şi ordonaţi.
Căci numai acela care cunoaşte valoarea timpului, ştie să-l răscumpere bine şi să-l folosească rodnic,
ştim acum, adică de pe când îl are,
nu abia atunci când s-a sfârşit.
Omul chibzuit ştie preţul timpului său încă de la începutul zilei,
dar cel nechibzuit îl află numai la sfârşitul ei.
Omul chibzuit învaţă să ştie cum va trăi viaţa sa încă de pe când o are înainte,
dar cel nechibzuit vede cum ar fi trebuit s-o trăiască, numai când şi-o are înapoi.
La moarte fiecare om îşi dă seama cum ar fi fost bine să-şi fi trăit viaţa lui,
seara fiecare om vede cum ar fi trebuit să se scoale şi să lucreze peste ziua lui care a trecut.
O, dacă ar crede sufletul omului, Cuvântul lui Dumnezeu înainte, când Îl poate împlini - cum Îl crede în urmă când nu-L mai poate!
Dragă suflete care doreşti să te mântuieşti şi să fii fericit şi acum şi în veşnicie, ascultă-mă bine şi înţelege şi mai bine.
Şi se înşală singur.
Numai atâta vreme dovedim că avem lumina în noi câtă vreme umblăm şi prin lumină,
îndată ce umbletele noastre nu mai sunt o dovadă luminoasă (Matei 5, 16) - noi nu mai suntem fiii luminii (Ezec. 18, 24).
O, câte nenorociri se întâmplă din cauza prefăcătoriei
şi câtă ocară este aruncată asupra Lucrării Domnului din pricina acelora care, şi după ce au căzut din lumină, şi trăiesc în faptele blestemate ale întunericului (Gal. 5, 19-21),
- totuşi umblă şi caută să pară, că sunt ceea ce ei nu mai sunt. Se prefac tot credincioşi deşi ei au căzut demult.
După o faimă bună pe care o căpătaseră pe când erau ceva, - ei caută acuma să-şi ascundă păcatele lor de acum.
Mulţi oameni şi fraţi până ce nu-i cunosc încă, sunt înşelaţi de ei.
Iar după ce îi cunosc, în loc să-i osândească pe aceia, ei Îl batjocoresc pe Hristos.
Câtă vreme ai libertate, umblă pentru Dumnezeu!
- Căci vine curând vremea când ai merge, şi nu vei mai putea fi liber.
Câtă vreme ai sănătate şi putere şi prilejuri şi fraţi - umblă, în tot şi pentru tot ce-i bun.
Umblă şi la biserică,
- umblă la adunare,
- umblă pe la cei săraci,
- umblă pe la cei din temniţă,
- umblă pe la cei bolnavi,
- umblă făcând bine, propovăduind, ajutând, mângâind şi îndemnând,
- umblă cu dragoste, cu lacrimi, cu pâine, cu daruri, cu rugăciune,
- umblă căci vine grabnic ziua când vei vedea că toate acestea ţie ţi le-ai făcut.
Iar când nu vei mai putea umbla - vei putea odihni liniştit.
Slavă veşnică Ţie Luminătorul nostru, Izvorul Luminii şi al vieţii noastre, slavă Ţie Isuse Doamne.
Din tot sufletul meu Îţi mulţumesc că Tu Te-ai îndurat şi de mine, ca să-mi araţi Lumina Ta
şi să mă ridici, ca să umblu în lumina aceasta a vieţii.
Te rog să-mi ierţi umbletele, adesea şchiopătând, îndoielnic şi neputincios.
Iartă-mi toate căderile şi abaterile pe care în lumină, le-am făcut.
Şi ajută-mă Doamne ca să-mi dau toate silinţele să nu mai umblu nepotrivit,
ci umbletul meu să fie tot mai sigur şi mai chibzuit.
Tot mai frumos şi mai rodnic,
pentru ca Numele Tău să fie preamărit prin viaţa mea Doamne,
iar eu să fiu în toate umbletele mele un vrednic urmaş al Tău.
Te rog Doamne Isuse şi pentru ca toţi urmaşii mei, ca ei călcând pe urmele mele - să ajungă la Tine (1 Cor. 11, 1).
Şi astfel în Ziua Veşniciei să mă pot bucura că n-am alergat şi nu m-am ostenit în zadar.
Şi pentru toţi fraţii mei mă rog Doamne şi doresc acelaşi lucru ca şi pentru mine însumi.
Amin.