Câtă vreme aveți lumina printre voi, credeți în lumină, ca să fiți fii ai luminii. Isus le-a spus aceste lucruri: apoi a plecat și S-a ascuns de ei.
Dacă ar fi totdeauna lumină, poate că nici un lucru nu s-ar mai face la vremea sa, - s-ar amâna totul, fiecare spunând sau gândind că mai are timp.
Dar așa, dacă nu totdeauna este lumină și ziuă și vreme, fiecare se silește să-și facă lucrul său pe lumină, căci dacă vine noaptea nimeni nu mai poate lucra (Ioan 9, 4).
Așa au făcut totdeauna și așa vor face mereu, oamenii chibzuiți și ordonați.
Căci numai acela care cunoaște valoarea timpului, știe să-l răscumpere bine și să-l folosească rodnic,
știm acum, adică de pe când îl are,
nu abia atunci când s-a sfârșit.
Omul chibzuit știe prețul timpului său încă de la începutul zilei,
dar cel nechibzuit îl află numai la sfârșitul ei.
Omul chibzuit învață să știe cum va trăi viața sa încă de pe când o are înainte,
dar cel nechibzuit vede cum ar fi trebuit s-o trăiască, numai când și-o are înapoi.
La moarte fiecare om își dă seama cum ar fi fost bine să-și fi trăit viața lui,
seara fiecare om vede cum ar fi trebuit să se scoale și să lucreze peste ziua lui care a trecut.
O, dacă ar crede sufletul omului, Cuvântul lui Dumnezeu înainte, când Îl poate împlini - cum Îl crede în urmă când nu-L mai poate!
Dragă suflete care dorești să te mântuiești și să fii fericit și acum și în veșnicie, ascultă-mă bine și înțelege și mai bine.
Și se înșală singur.
Numai atâta vreme dovedim că avem lumina în noi câtă vreme umblăm și prin lumină,
îndată ce umbletele noastre nu mai sunt o dovadă luminoasă (Matei 5, 16) - noi nu mai suntem fiii luminii (Ezec. 18, 24).
O, câte nenorociri se întâmplă din cauza prefăcătoriei
și câtă ocară este aruncată asupra Lucrării Domnului din pricina acelora care, și după ce au căzut din lumină, și trăiesc în faptele blestemate ale întunericului (Gal. 5, 19-21),
- totuși umblă și caută să pară, că sunt ceea ce ei nu mai sunt. Se prefac tot credincioși deși ei au căzut demult.
După o faimă bună pe care o căpătaseră pe când erau ceva, - ei caută acuma să-și ascundă păcatele lor de acum.
Mulți oameni și frați până ce nu-i cunosc încă, sunt înșelați de ei.
Iar după ce îi cunosc, în loc să-i osândească pe aceia, ei Îl batjocoresc pe Hristos.
Câtă vreme ai libertate, umblă pentru Dumnezeu!
- Căci vine curând vremea când ai merge, și nu vei mai putea fi liber.
Câtă vreme ai sănătate și putere și prilejuri și frați - umblă, în tot și pentru tot ce-i bun.
Umblă și la biserică,
- umblă la adunare,
- umblă pe la cei săraci,
- umblă pe la cei din temniță,
- umblă pe la cei bolnavi,
- umblă făcând bine, propovăduind, ajutând, mângâind și îndemnând,
- umblă cu dragoste, cu lacrimi, cu pâine, cu daruri, cu rugăciune,
- umblă căci vine grabnic ziua când vei vedea că toate acestea ție ți le-ai făcut.
Iar când nu vei mai putea umbla - vei putea odihni liniștit.
Slavă veșnică Ție Luminătorul nostru, Izvorul Luminii și al vieții noastre, slavă Ție Isuse Doamne.
Din tot sufletul meu Îți mulțumesc că Tu Te-ai îndurat și de mine, ca să-mi arați Lumina Ta
și să mă ridici, ca să umblu în lumina aceasta a vieții.
Te rog să-mi ierți umbletele, adesea șchiopătând, îndoielnic și neputincios.
Iartă-mi toate căderile și abaterile pe care în lumină, le-am făcut.
Și ajută-mă Doamne ca să-mi dau toate silințele să nu mai umblu nepotrivit,
ci umbletul meu să fie tot mai sigur și mai chibzuit.
Tot mai frumos și mai rodnic,
pentru ca Numele Tău să fie preamărit prin viața mea Doamne,
iar eu să fiu în toate umbletele mele un vrednic urmaș al Tău.
Te rog Doamne Isuse și pentru ca toți urmașii mei, ca ei călcând pe urmele mele - să ajungă la Tine (1 Cor. 11, 1).
Și astfel în Ziua Veșniciei să mă pot bucura că n-am alergat și nu m-am ostenit în zadar.
Și pentru toți frații mei mă rog Doamne și doresc același lucru ca și pentru mine însumi.
Amin.