Ce alegem noi?
Traian Dorz - Lupta cea Bună
1 - O, ce înșelătoare și ce înșelată este inima oamenilor
ce ușuratică este mintea cea necredincioasă
și ce ușor se lasă ispitită ea și pierdută de diavolul.
Normal ar fi ca omul, - fiecare om, - să se trezească măcar odată în viață și să-și vină în adevărata fire
și așezându-se la răspântia acestor drumuri între cele două căi, a vieții și a morții
să judece chibzuit:
ce merită să fie ales
și ce trebuie să fie lepădat!
2 - Oricine a stat numai o clipă să gândească bine la aceste lucruri, a înțeles fără greutate
și a ales fără întârziere, ceea ce merită să fie ales, - viața adevărată cu Dumnezeu, și nu cea înșelătoare cu Satana.
Bucuriile veșnice și nu cele trecătoare.
Slava lui Dumnezeu, nu slava lumii.
3 - Dar cel care mai aleargă și acum după foloasele pământești,
după slava oamenilor
și după fericirea vremelnică
- mai mult decât după Dumnezeu,
acela dovedește că este un om nechibzuit, care leapădă stânca - și-și alege nisipul (Matei 7, 24-27).
4 - Iubești tu oare acum mai mult slava oamenilor sau ocara lui Isus,
- deși știi că trecătoarea slavă a lumii e ocară veșnică și că ocara trecătoare a lui Hristos e slavă veșnică?
În alegerea aceasta stă înțelepciunea ta!
5 - Alegi tu mai degrab să suferi împreună cu poporul lui Dumnezeu, acum, spre a te bucura cu El în Cer,
sau să te bucuri de bogățiile de o clipă ale lumii și de slava ei atât de scurtă
și atât de vinovată,
- dar plătită atât de scump de rușinea veșnică?
6 - Cauți tu să-L slăvești mereu pe Domnul prin toate cuvintele tale, purtările tale și lucrările tale
sau cauți să-l slăvești pe om
ca și cum de la om ar veni totul
și omul ar fi totul?
7 - Ți-ai făcut tu ca Stăpân și Domn al tău pe Dumnezeul Cel Viu și Atotputernic, ca să te închini numai Lui și să-L slăvești numai pe El,
- sau ți-ai făcut din vreun om un idol și te supui idolului tău?
8 - Căutat-am noi oare cu adevărat să facem cinste lui Dumnezeu, având temerea și ascultarea de El,
sau ce facem este numai să-i aducem omului slavă ca unui dumnezeu, fiindcă de om ne temem?
Să nu fie așa!
9 - Dacă vom umbla slăvind pe Dumnezeu,
ne vom înălța mereu spre El, care este Desăvârșirea
și vom ajunge tot mai desăvârșiți...
- Dar dacă vom privi slăvind pe om,
ne vom coborî tot mai jos.
Când nivelul nostru este ținta noastră, atunci nu ne vom înălța ci ne vom coborî tot mai mult.
10 - În vremile când cei mai mulți din norod nu pot crede
și când cei mai mulți dintre fruntași se tem
- atunci adevărul trebuie strigat, fiindcă numai un mare curaj mai poate trezi pe cei prăbușiți.
11 - În vremile când lumea este cuprinsă de necredință,
iar cei care trebuie să-i arate adevărul - sunt cuprinși de frică,
- atunci trebuie cel mai mare curaj, - fiindcă atunci se va cere neapărat jertfa.
Și vor fi făcuți martiri.
12 - În vremile când Hristos are tot mai slabi credincioși și tot mai puțini mărturisitori,
- atunci cu cât unii se retrag în dos și se cruță mai cu teamă, cu atâta cei care nu-L pot părăsi pe Domnul Isus Hristos și nu pot tăcea Cuvântul Său,
- trebuie să pășească mai în față, mai cu curaj
și să strige mai tare, vestea mântuirii Lui.
13 - Prețul mărturisirii adevărului rămâne același, - cu cât unii își retrag partea lor, cu atâta ceilalți trebuie să fie gata a da mai mult, acoperind și lipsa celorlalți.
Povara fiind aceeași, cu cât unii se retrag, cu atât cei care nu se pot retrage, trebuie să poarte mai greu, ducând și partea acelora.
14 - Cinstea de-a sta de-a dreapta și de-a stânga lui Hristos, în Împărăția Lui, este mai mare și mai dorită de atât de mulți ucenici ai lui Isus, - după cum a fost dorită și cerută cândva de cei doi frați, Iacov și Ioan (Marcu 10, 35-40),
- dar cinstea aceasta este legată de un pahar și de un botez...
- Puteți să-l beți? - i-a întrebat Isus.
- Putem - I-au răspuns ei.
Și pentru că au putut, au și dobândit cinstea aceasta.
Și se vor bucura veșnic de ea,
- fiindcă au și băut paharul Lui.
15 - Într-adevăr, ce cutremurător li s-a împlinit cererea:
16 - Totul este să poți fi gata de orice,
adică să ai o credință și o dragoste așa de mare și de adevărată față de Adevăr,
încât oricare ar fi prețul mărturisirii lui, să nu renunți la el
și să nu-l părăsești.
Numai așa se poate dobândi cununa lui.
17 - Mărturisirea lui Hristos a cerut totdeauna acelora care au fost ucenicii Lui, să fie gata oricând pentru paharul cel amar
și pentru botezul cel greu.
Când acest pahar și acest botez, vin pe neașteptate - atunci de silă poate că sunt mai mulți ucenici care îl primesc,
căci vrând-nevrând nu pot să nu-l primească...
18 - Dar când paharul și botezul de foc al lui Isus se apropie mai încet de ucenicii Lui,
sau când pare că se apropie,
- atunci se aleg numai acei care sunt gata la orice pentru El.
Și abia atunci se văd cât de puțini sunt acei care pot răbda de bunăvoie lângă Hristos.
19 - Atunci când vine marea încercare a credinței - nu mai rămâne decât o singură alegere: Soarta lui Hristos.
Atunci cei fricoși fug sau se milogesc.
Atunci tot ce fusese înainte o rezervă, este înlăturată sau tot ce mai era prevedere se pierde - și nu mai rămâne decât o singură cale: jertfa!
20 - Tot ce mai fusese înainte de încercare pentru adevăratul ucenic al Domnului o prudență, o grijă, o teamă poate, - este aruncată și sufletul nu mai vede decât pe Hristos.
Atunci ucenicul iese cu curaj în față, asumându-și toată răspunderea înaintea oricărei puteri:
- și strigă: Da, cred în Isus Hristos Domnul și Mântuitorul meu!
Doamne Isuse, întărește-Ți pe toți ucenicii Tăi, să spună așa.
Amin.