Ce alegem noi?
Traian Dorz - Lupta cea Bună
1 - O, ce înşelătoare şi ce înşelată este inima oamenilor
ce uşuratică este mintea cea necredincioasă
şi ce uşor se lasă ispitită ea şi pierdută de diavolul.
Normal ar fi ca omul, - fiecare om, - să se trezească măcar odată în viaţă şi să-şi vină în adevărata fire
şi aşezându-se la răspântia acestor drumuri între cele două căi, a vieţii şi a morţii
să judece chibzuit:
ce merită să fie ales
şi ce trebuie să fie lepădat!
2 - Oricine a stat numai o clipă să gândească bine la aceste lucruri, a înţeles fără greutate
şi a ales fără întârziere, ceea ce merită să fie ales, - viaţa adevărată cu Dumnezeu, şi nu cea înşelătoare cu Satana.
Bucuriile veşnice şi nu cele trecătoare.
Slava lui Dumnezeu, nu slava lumii.
3 - Dar cel care mai aleargă şi acum după foloasele pământeşti,
după slava oamenilor
şi după fericirea vremelnică
- mai mult decât după Dumnezeu,
acela dovedeşte că este un om nechibzuit, care leapădă stânca - şi-şi alege nisipul (Matei 7, 24-27).
4 - Iubeşti tu oare acum mai mult slava oamenilor sau ocara lui Isus,
- deşi ştii că trecătoarea slavă a lumii e ocară veşnică şi că ocara trecătoare a lui Hristos e slavă veşnică?
În alegerea aceasta stă înţelepciunea ta!
5 - Alegi tu mai degrab să suferi împreună cu poporul lui Dumnezeu, acum, spre a te bucura cu El în Cer,
sau să te bucuri de bogăţiile de o clipă ale lumii şi de slava ei atât de scurtă
şi atât de vinovată,
- dar plătită atât de scump de ruşinea veşnică?
6 - Cauţi tu să-L slăveşti mereu pe Domnul prin toate cuvintele tale, purtările tale şi lucrările tale
sau cauţi să-l slăveşti pe om
ca şi cum de la om ar veni totul
şi omul ar fi totul?
7 - Ţi-ai făcut tu ca Stăpân şi Domn al tău pe Dumnezeul Cel Viu şi Atotputernic, ca să te închini numai Lui şi să-L slăveşti numai pe El,
- sau ţi-ai făcut din vreun om un idol şi te supui idolului tău?
8 - Căutat-am noi oare cu adevărat să facem cinste lui Dumnezeu, având temerea şi ascultarea de El,
sau ce facem este numai să-i aducem omului slavă ca unui dumnezeu, fiindcă de om ne temem?
Să nu fie aşa!
9 - Dacă vom umbla slăvind pe Dumnezeu,
ne vom înălţa mereu spre El, care este Desăvârşirea
şi vom ajunge tot mai desăvârşiţi...
- Dar dacă vom privi slăvind pe om,
ne vom coborî tot mai jos.
Când nivelul nostru este ţinta noastră, atunci nu ne vom înălţa ci ne vom coborî tot mai mult.
10 - În vremile când cei mai mulţi din norod nu pot crede
şi când cei mai mulţi dintre fruntaşi se tem
- atunci adevărul trebuie strigat, fiindcă numai un mare curaj mai poate trezi pe cei prăbuşiţi.
11 - În vremile când lumea este cuprinsă de necredinţă,
iar cei care trebuie să-i arate adevărul - sunt cuprinşi de frică,
- atunci trebuie cel mai mare curaj, - fiindcă atunci se va cere neapărat jertfa.
Şi vor fi făcuţi martiri.
12 - În vremile când Hristos are tot mai slabi credincioşi şi tot mai puţini mărturisitori,
- atunci cu cât unii se retrag în dos şi se cruţă mai cu teamă, cu atâta cei care nu-L pot părăsi pe Domnul Isus Hristos şi nu pot tăcea Cuvântul Său,
- trebuie să păşească mai în faţă, mai cu curaj
şi să strige mai tare, vestea mântuirii Lui.
13 - Preţul mărturisirii adevărului rămâne acelaşi, - cu cât unii îşi retrag partea lor, cu atâta ceilalţi trebuie să fie gata a da mai mult, acoperind şi lipsa celorlalţi.
Povara fiind aceeaşi, cu cât unii se retrag, cu atât cei care nu se pot retrage, trebuie să poarte mai greu, ducând şi partea acelora.
14 - Cinstea de-a sta de-a dreapta şi de-a stânga lui Hristos, în Împărăţia Lui, este mai mare şi mai dorită de atât de mulţi ucenici ai lui Isus, - după cum a fost dorită şi cerută cândva de cei doi fraţi, Iacov şi Ioan (Marcu 10, 35-40),
- dar cinstea aceasta este legată de un pahar şi de un botez...
- Puteţi să-l beţi? - i-a întrebat Isus.
- Putem - I-au răspuns ei.
Şi pentru că au putut, au şi dobândit cinstea aceasta.
Şi se vor bucura veşnic de ea,
- fiindcă au şi băut paharul Lui.
15 - Într-adevăr, ce cutremurător li s-a împlinit cererea:
16 - Totul este să poţi fi gata de orice,
adică să ai o credinţă şi o dragoste aşa de mare şi de adevărată faţă de Adevăr,
încât oricare ar fi preţul mărturisirii lui, să nu renunţi la el
şi să nu-l părăseşti.
Numai aşa se poate dobândi cununa lui.
17 - Mărturisirea lui Hristos a cerut totdeauna acelora care au fost ucenicii Lui, să fie gata oricând pentru paharul cel amar
şi pentru botezul cel greu.
Când acest pahar şi acest botez, vin pe neaşteptate - atunci de silă poate că sunt mai mulţi ucenici care îl primesc,
căci vrând-nevrând nu pot să nu-l primească...
18 - Dar când paharul şi botezul de foc al lui Isus se apropie mai încet de ucenicii Lui,
sau când pare că se apropie,
- atunci se aleg numai acei care sunt gata la orice pentru El.
Şi abia atunci se văd cât de puţini sunt acei care pot răbda de bunăvoie lângă Hristos.
19 - Atunci când vine marea încercare a credinţei - nu mai rămâne decât o singură alegere: Soarta lui Hristos.
Atunci cei fricoşi fug sau se milogesc.
Atunci tot ce fusese înainte o rezervă, este înlăturată sau tot ce mai era prevedere se pierde - şi nu mai rămâne decât o singură cale: jertfa!
20 - Tot ce mai fusese înainte de încercare pentru adevăratul ucenic al Domnului o prudenţă, o grijă, o teamă poate, - este aruncată şi sufletul nu mai vede decât pe Hristos.
Atunci ucenicul iese cu curaj în faţă, asumându-şi toată răspunderea înaintea oricărei puteri:
- şi strigă: Da, cred în Isus Hristos Domnul şi Mântuitorul meu!
Doamne Isuse, întăreşte-Ţi pe toţi ucenicii Tăi, să spună aşa.
Amin.