Ce păcat groaznic e sudalma
Pr. Iosif Trifa - Sudalma
Adevărat vă spun că toate păcatele şi toate hulele, pe care le vor rosti oamenii, li se vor ierta; dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt, nu va căpăta iertare în veac: ci este vinovat de un păcat veşnic (Marcu 3, 28-29).
Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4, 16). Evanghelia este dragoste. Domnul Isus, a adus în lume dragostea şi iertarea Tatălui ceresc. De sus, de pe Crucea Golgotei, Domnul Isus a umplut lumea cu dragostea şi iertarea Lui.
Şi totuşi Mântuitorul ne-a lăsat şi cuvintele grele şi pline de fior că sunt unele păcate pe care Dumnezeu nu le iartă. Adevărat vă spun că toate păcatele şi toate hulele, pe care le vor rosti oamenii, li se vor ierta; dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt, nu va căpăta iertare în veac: ci este vinovat de un păcat veşnic (Marcu 3, 28-29).
Groaznic trebuie să fie un astfel de păcat. Sunt pline Scripturile de datornici iertaţi, de Zachei mântuiţi, de fii rătăciţi, primiţi cu ospăţ şi alte multe pilde de dragoste şi iertare cerească. Mai mult chiar şi decât atât: Isus a strigat şi de pe Cruce iertare pentru cei care băteau cuiele în mâinile şi picioarele Sale.
Şi totuşi... Evanghelia ne spune sentinţa fioroasă că sunt unele păcate pe care Dumnezeirea nu le iartă.
Evanghelia ne spune că aceste păcate sunt cele săvârşite împotriva Duhului Sfânt. S-a vorbit mult, care anume ar fi aceste păcate grozave. Eu aş spune pe scurt: păcatul împotriva Duhului Sfânt e păcatul model satan. E păcatul care seamănă cu păcatul căderii lui satana. Să vedem cum este acest păcat. Satana este un răsculat pe faţă împotriva lui Dumnezeu. El luptă pe faţă contra lui Dumnezeu. Satana Îl cunoaşte pe Dumnezeu. Cunoaşte planurile Lui, cunoaşte puterea Lui; dar luptă împotriva Lui din încăpăţânare, din răzvrătire, din ură.
Şi pe lângă asta, păcatul model satan, mai are o latură. Mai are şi batjocura, hula împotriva lui Dumnezeu. În ura lui, Satana nu numai se împotriveşte lui Dumnezeu; ci Îl şi batjocoreşte pe Dumnezeu, precum se spune şi la Apocalipsa, despre fiara cea mare, care şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu; să-I hulească Numele, locuinţa şi pe cei ce locuiesc în cer (Apoc. 13, 6).
Aşa e şi păcatul împotriva Duhului Sfânt. E păcatul model satan.
E păcatul răzvrătirii şi împotrivirii făţişe împotriva lui Dumnezeu.
E păcatul încăpăţânării de bună voie. Şi pe lângă asta, e păcatul hulelor şi batjocurilor împotriva lui Dumnezeu.
Evanghelia ne arată pe nişte oameni care au trăit în acest fioros păcat. Sunt fariseii şi cărturarii pe care îi mustra Mântuitorul.
Fariseii şi cărturarii Îl cunoşteau pe Dumnezeu. Cunoşteau şi planurile Lui din Scripturi. Cunoşteau şi tainele mântuirii. Dar se împotriveau cu încăpăţânare contra împlinirii planurilor lui Dumnezeu. Se împietriseră de bună voie şi luptau împotriva adevărului. Luptau împotriva lui Dumnezeu, din încăpăţânare, din ură. Şi - ca satana - Îl batjocoreau pe Fiul lui Dumnezeu.
De aceea Mântuitorul nu S-a ocupat cu mântuirea fariseilor şi cărturarilor... Ei erau căzuţi în păcatul care nu se iartă, în păcatul hulirii contra Duhului Sfânt. Ei erau trecuţi cu totul în tabăra lui satana, în tabăra răzvrătiţilor pe faţă contra adevărului şi contra lui Dumnezeu.
În păcatul hulirii contra Duhului Sfânt au trăit fariseii şi cărturarii, şi după ei, toţi acei care au călcat pe acelaşi drum de pierzare; toţi acei care s-au împotrivit şi se împotrivesc făţiş lui Dumnezeu şi Îl batjocoresc. Acestora li-e refuzată iertarea nu numai fiindcă Dumnezeu nu le-o dă; ci şi pentru că ei înşişi se leapădă cu totul de ea.
În acest grozav păcat intră şi sudalma, hula de cele sfinte. Suduitorul este şi el un trecut în tabăra lui satana.
Sudalma are şi ea pecetea păcatului cel neiertat: hula, batjocura împotriva lui Dumnezeu. Suduitorul este şi el - alături de satana - un hulitor pe faţă împotriva lui Dumnezeu. Văzuta-ţi pe suduitorul de cele sfinte, cum în decursul fioroaselor sudălmi, parcă îşi ridică mâinile şi privirea spre cer, ca şi când ar ameninţa pe cineva de acolo. El este, ca şi satana, un răsculat pe faţă, un hulitor pe faţă împotriva lui Dumnezeu.
Ah, ce lucru groaznic şi fioros este sudalma! Gândiţi-vă numai de aproape, la spurcăciunile ce le scoate suduitorul din gura lui şi veţi înţelege de ce nu se iartă acest păcat!
Suduitorii de cele sfinte sunt în chipul oamenilor din Sodoma şi Gomora care - la uşa lui Lot - umblau să desfrâneze cu doi îngeri (dar Dumnezeu i-a orbit).
În înjurăturile lor cele spurcate, suduitorii târăsc Numele Domnului Dumnezeu, Numele Domnului Hristos, Numele Preacuratei Fecioare, sfintele Taine şi tot ce-i curat şi sfânt. Şi încă ceva mai este care îngreuiază păcatul sudălmii.
Multe alte păcate le face omul silit de anumite împrejurări. Fură omul din lipsă; minte ca să scape de ceva; lucră strâmb ca să câştige ceva. Dar sudalma o face omul de bună voie, nesilit de nimic, decât de duhul cel satanic al trufiei. Suduie omul de prea îngâmfat, de prea sănătos.
Dumnezeu i-a dat de toate, dar suduitorul a trecut cu aceste toate în tabăra lui satana şi de acolo Îl înjură pe Tatăl lui, pe Dumnezeul lui, pe Binefăcătorul lui. Şi de aceea păcatul lui nu se iartă.
Suflete dragă care citeşti aceste rânduri! De cumva eşti şi tu cuprins de duhul cel rău al sudălmilor - eu te rog, cu lacrimi în ochi, trezeşte-te, cutremură-te şi te înfricoşează. Ai făcut un păcat neiertat. Dar printr-o zguduire de căinţă şi de lacrimi, tu mai poţi fi încă iertat şi mântuit.
Tu n-ai ştiut încă anume ce păcat grozav este sudalma. Şi nimeni nu ţi-a spus lămurit acest lucru. Această nepricepere e ceasul al 12-lea, e ceasul tâlharului, care-ţi îmbie încă o scăpare, o ultimă scăpare.
Foloseşte iubitul meu, foloseşte această ultimă scăpare. Aflând acum ce păcat înfricoşat ai săvârşit, prăbuşeşte-te la pământ, cu lacrimi amare de căinţă. Plânge-ţi cu amar nebunia pe care ai făcut-o. Plânge-ţi o viaţă întreagă grozavul păcat şi te lasă îndată de el - şi pentru totdeauna.
Nu mai întârzia nici o clipă, iubitul meu, ci părăseşte îndată tabăra lui satana, tabăra hulitorilor de Dumnezeu. Şi apucă iar dragostea lui Dumnezeu, pe care ai batjocorit-o. Apucă cu putere şi strânge cu putere Crucea lui Isus Cel Răstignit, care te va împăca iarăşi cu Tatăl Cel ceresc. Şi te va trece iarăşi în tabăra copiilor lui Dumnezeu.
Vino, iubitul nostru, vino în tabăra noastră, în tabăra Oastei ca să scapi de acest păcat îngrozitor.
Ce zice Biblia despre sudalmă? (1)
A înjura nu-ţi învăţa gura ta - zice înţeleptul Sirah - şi a numi pe Cel Sfânt, nu te obişnui. Căci precum sluga care deseori se cercetează, multe bătăi ia, aşa şi cel ce jură şi pururea numeşte pe Cel Sfânt, de păcat nu se va curăţi.
... Şi nu se va depărta de casa lui biciul... se va umplea de rele casa lui (Sirah 23, 8-12). Omul care se obişnuieşte cu cuvinte de sudalmă, în toate zilele vieţii sale, nu se va înţelepţi (Sirah 23, 19).
Din gura omului iese îndreptarea sau osânda (Matei 12, 37), binecuvântarea sau blestemul (Deut. 11, 26), dulceaţa sau otrava