Ce păcat groaznic e sudalma
Pr. Iosif Trifa - Sudalma
Adevărat vă spun că toate păcatele și toate hulele, pe care le vor rosti oamenii, li se vor ierta; dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt, nu va căpăta iertare în veac: ci este vinovat de un păcat veșnic (Marcu 3, 28-29).
Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4, 16). Evanghelia este dragoste. Domnul Isus, a adus în lume dragostea și iertarea Tatălui ceresc. De sus, de pe Crucea Golgotei, Domnul Isus a umplut lumea cu dragostea și iertarea Lui.
Și totuși Mântuitorul ne-a lăsat și cuvintele grele și pline de fior că sunt unele păcate pe care Dumnezeu nu le iartă. Adevărat vă spun că toate păcatele și toate hulele, pe care le vor rosti oamenii, li se vor ierta; dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt, nu va căpăta iertare în veac: ci este vinovat de un păcat veșnic (Marcu 3, 28-29).
Groaznic trebuie să fie un astfel de păcat. Sunt pline Scripturile de datornici iertați, de Zachei mântuiți, de fii rătăciți, primiți cu ospăț și alte multe pilde de dragoste și iertare cerească. Mai mult chiar și decât atât: Isus a strigat și de pe Cruce iertare pentru cei care băteau cuiele în mâinile și picioarele Sale.
Și totuși... Evanghelia ne spune sentința fioroasă că sunt unele păcate pe care Dumnezeirea nu le iartă.
Evanghelia ne spune că aceste păcate sunt cele săvârșite împotriva Duhului Sfânt. S-a vorbit mult, care anume ar fi aceste păcate grozave. Eu aș spune pe scurt: păcatul împotriva Duhului Sfânt e păcatul model satan. E păcatul care seamănă cu păcatul căderii lui satana. Să vedem cum este acest păcat. Satana este un răsculat pe față împotriva lui Dumnezeu. El luptă pe față contra lui Dumnezeu. Satana Îl cunoaște pe Dumnezeu. Cunoaște planurile Lui, cunoaște puterea Lui; dar luptă împotriva Lui din încăpățânare, din răzvrătire, din ură.
Și pe lângă asta, păcatul model satan, mai are o latură. Mai are și batjocura, hula împotriva lui Dumnezeu. În ura lui, Satana nu numai se împotrivește lui Dumnezeu; ci Îl și batjocorește pe Dumnezeu, precum se spune și la Apocalipsa, despre fiara cea mare, care și-a deschis gura și a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu; să-I hulească Numele, locuința și pe cei ce locuiesc în cer (Apoc. 13, 6).
Așa e și păcatul împotriva Duhului Sfânt. E păcatul model satan.
E păcatul răzvrătirii și împotrivirii fățișe împotriva lui Dumnezeu.
E păcatul încăpățânării de bună voie. Și pe lângă asta, e păcatul hulelor și batjocurilor împotriva lui Dumnezeu.
Evanghelia ne arată pe niște oameni care au trăit în acest fioros păcat. Sunt fariseii și cărturarii pe care îi mustra Mântuitorul.
Fariseii și cărturarii Îl cunoșteau pe Dumnezeu. Cunoșteau și planurile Lui din Scripturi. Cunoșteau și tainele mântuirii. Dar se împotriveau cu încăpățânare contra împlinirii planurilor lui Dumnezeu. Se împietriseră de bună voie și luptau împotriva adevărului. Luptau împotriva lui Dumnezeu, din încăpățânare, din ură. Și - ca satana - Îl batjocoreau pe Fiul lui Dumnezeu.
De aceea Mântuitorul nu S-a ocupat cu mântuirea fariseilor și cărturarilor... Ei erau căzuți în păcatul care nu se iartă, în păcatul hulirii contra Duhului Sfânt. Ei erau trecuți cu totul în tabăra lui satana, în tabăra răzvrătiților pe față contra adevărului și contra lui Dumnezeu.
În păcatul hulirii contra Duhului Sfânt au trăit fariseii și cărturarii, și după ei, toți acei care au călcat pe același drum de pierzare; toți acei care s-au împotrivit și se împotrivesc fățiș lui Dumnezeu și Îl batjocoresc. Acestora li-e refuzată iertarea nu numai fiindcă Dumnezeu nu le-o dă; ci și pentru că ei înșiși se leapădă cu totul de ea.
În acest grozav păcat intră și sudalma, hula de cele sfinte. Suduitorul este și el un trecut în tabăra lui satana.
Sudalma are și ea pecetea păcatului cel neiertat: hula, batjocura împotriva lui Dumnezeu. Suduitorul este și el - alături de satana - un hulitor pe față împotriva lui Dumnezeu. Văzuta-ți pe suduitorul de cele sfinte, cum în decursul fioroaselor sudălmi, parcă își ridică mâinile și privirea spre cer, ca și când ar amenința pe cineva de acolo. El este, ca și satana, un răsculat pe față, un hulitor pe față împotriva lui Dumnezeu.
Ah, ce lucru groaznic și fioros este sudalma! Gândiți-vă numai de aproape, la spurcăciunile ce le scoate suduitorul din gura lui și veți înțelege de ce nu se iartă acest păcat!
Suduitorii de cele sfinte sunt în chipul oamenilor din Sodoma și Gomora care - la ușa lui Lot - umblau să desfrâneze cu doi îngeri (dar Dumnezeu i-a orbit).
În înjurăturile lor cele spurcate, suduitorii târăsc Numele Domnului Dumnezeu, Numele Domnului Hristos, Numele Preacuratei Fecioare, sfintele Taine și tot ce-i curat și sfânt. Și încă ceva mai este care îngreuiază păcatul sudălmii.
Multe alte păcate le face omul silit de anumite împrejurări. Fură omul din lipsă; minte ca să scape de ceva; lucră strâmb ca să câștige ceva. Dar sudalma o face omul de bună voie, nesilit de nimic, decât de duhul cel satanic al trufiei. Suduie omul de prea îngâmfat, de prea sănătos.
Dumnezeu i-a dat de toate, dar suduitorul a trecut cu aceste toate în tabăra lui satana și de acolo Îl înjură pe Tatăl lui, pe Dumnezeul lui, pe Binefăcătorul lui. Și de aceea păcatul lui nu se iartă.
Suflete dragă care citești aceste rânduri! De cumva ești și tu cuprins de duhul cel rău al sudălmilor - eu te rog, cu lacrimi în ochi, trezește-te, cutremură-te și te înfricoșează. Ai făcut un păcat neiertat. Dar printr-o zguduire de căință și de lacrimi, tu mai poți fi încă iertat și mântuit.
Tu n-ai știut încă anume ce păcat grozav este sudalma. Și nimeni nu ți-a spus lămurit acest lucru. Această nepricepere e ceasul al 12-lea, e ceasul tâlharului, care-ți îmbie încă o scăpare, o ultimă scăpare.
Folosește iubitul meu, folosește această ultimă scăpare. Aflând acum ce păcat înfricoșat ai săvârșit, prăbușește-te la pământ, cu lacrimi amare de căință. Plânge-ți cu amar nebunia pe care ai făcut-o. Plânge-ți o viață întreagă grozavul păcat și te lasă îndată de el - și pentru totdeauna.
Nu mai întârzia nici o clipă, iubitul meu, ci părăsește îndată tabăra lui satana, tabăra hulitorilor de Dumnezeu. Și apucă iar dragostea lui Dumnezeu, pe care ai batjocorit-o. Apucă cu putere și strânge cu putere Crucea lui Isus Cel Răstignit, care te va împăca iarăși cu Tatăl Cel ceresc. Și te va trece iarăși în tabăra copiilor lui Dumnezeu.
Vino, iubitul nostru, vino în tabăra noastră, în tabăra Oastei ca să scapi de acest păcat îngrozitor.
Ce zice Biblia despre sudalmă? (1)
A înjura nu-ți învăța gura ta - zice înțeleptul Sirah - și a numi pe Cel Sfânt, nu te obișnui. Căci precum sluga care deseori se cercetează, multe bătăi ia, așa și cel ce jură și pururea numește pe Cel Sfânt, de păcat nu se va curăți.
... Și nu se va depărta de casa lui biciul... se va umplea de rele casa lui (Sirah 23, 8-12). Omul care se obișnuiește cu cuvinte de sudalmă, în toate zilele vieții sale, nu se va înțelepți (Sirah 23, 19).
Din gura omului iese îndreptarea sau osânda (Matei 12, 37), binecuvântarea sau blestemul (Deut. 11, 26), dulceața sau otrava