Cel Unul și Unicul
Traian Dorz - Piatra Scumpă
1 - Hristos este Piatra din Capul Unghiului.
O, oameni de pretutindeni și de totdeauna,
- în mijlocul vostru, Temelia Veșnică, stă Unul,
El Unicul,
- și voi nu-L cunoașteți!...
În mijlocul științei și filozofiei stă El,
soluția unică și criteriul unic,
fără de care nu se poate rezolva nimic, real și convingător.
Ferice de înțelepciunea care-L descopere!
2 - Hristos este Coloana Infinită
și Punctul Unic Nemișcat
și Osia întregului Sistem,
El este Mișcarea Nordului Infinit în jurul căruia toate se mișcă,
cu o ascultare neprefăcută
din clipa când El S-a exteriorizat din Tatăl,
3 - Hristos stă în mijlocul Matematicii, El Cel Întreg,
de la care pornesc, adăugându-se toate celelalte cifre
sau din care ies
și în Plus-Infinit și în Minus-Infinit.
Căci, în mare, este El, multiplicat cu El Însuși
până când se ajunge la numărul pentru care nu mai este denumire,
cum nu mai este nici sfârșit.
4 - În mijlocul Medicinei stă Hristos, Singurul Medic Desăvârșit.
Puterea și știința lui Hristos au vindecat și vindecă încă în chip minunat,
cazuri care sunt inexplicabile chiar și pentru medicina cea modernă și pretențioasă de astăzi.
El nu va fi întrecut niciodată și de către nimeni.
5 - În mijlocul Bisericii Sale stă Hristos!
- Dar câți oare Îl cunosc?
Câți Îl văd și Îl adoră cu toată tăria sufletului lor?
În mijlocul Adunării și Lucrării Sale, stă El Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos,
în mijlocul vorbirilor noastre,
în mijlocul tuturor cântărilor și al rugăciunilor noastre ar trebui să fie numai El,
focul și puterea, vibrația și dulceața, harul și înălțarea tuturor.
Fiecare, când este așa.
6 - Cu cât cineva poartă un conținut mai de valoare, cu atât va fi mai modest și mai tăcut,
după cum cineva care poartă un gol lăuntric, va face mai mult zgomot în jurul său.
Ca butoiul gol, sau căruța goală.
Cel care duce aur, merge tăcând.
Cel cu adevărat vrednic, nu se va lăuda cu aceasta niciodată.
Cine se laudă, acela nu este,
iar cine este, nu se laudă.
7 - Lucrarea Domnului își are temelia și iubirea și vârful ei.
Și începutul și sfârșitul ei.
Prin iubire numai, le putem pricepe și descoperi toate!
Fără de ea, nimic.
În iubire este puterea și temelia adevărului.
Nimic nu lucrează dacă nu se clădește pe acest fundament solid.
Și cu acest material trainic, plăcut și scump.
8 - Începutul propovăduirii Sale, Domnul l-a făcut în Betania (Bethara),
Ca un ultim omagiu adus acestui loc al iubirii.
Sfârșind Lucrarea Lui de pe pământ, Domnul le-a lăsat dulcea nădejde și mângâiere pentru toți cei preaiubiți ai Săi, - că celor ce trăiesc în iubire, Dumnezeu le face și le păstrează cel mai mare har.
9 - Lumea a cunoscut multe locuri zidite pe forță,
sau pe bani,
sau pe glorie,
sau pe teroare,
sau pe minciuni,
dar nici una din ele n-au supraviețuit timpului.
Singură Lucrarea lui Hristos întemeiată pe iubire, a supraviețuit veacurilor și prăbușirii, fiindcă este zidită pe El!
A rămas mereu și va rămânea mereu, numai ce este întemeiat pe iubire...
Adică pe singura temelie veșnică.
10 - De ce oare noi oamenii mereu ne închipuim că trebuie să fie altfel de cum se întâmplă într-adevăr?
Oamenii așteptaseră în Isus pe un leu din sămânța lui Iuda
și pe un împărat din David,
- iar ei văd acum un Miel și un Rob...
Era un leu sub înfățișarea unui Miel.
Și un împărat sub înfățișarea unui Rob.
De aceea oamenii nu L-au cunoscut.
11 - Puterea prin smerenie.
Și măreția prin ascultare
și simplitatea prin iubire
- aceasta este calea Lucrării lui Dumnezeu cea tainică și sfântă.
În felul acesta au apărut toți trimișii lui Dumnezeu și așa vor fi până la sfârșit:
Tatăl a trimis un Miel și un Rob...
12 - Cine are între oamenii și între frații săi colți, gheare și copite, - acela nu este un miel, ci o fiară.
Cine este dezbinat, nesupus și neascultător în Lucrarea lui Dumnezeu,
acela nu este un rob ci un vrăjmaș și un potrivnic.
- Aceștia nu sunt ai lui Hristos, ci ai lui mamona.
13 - Fiecare trimis al Domnului are un duh al său
și fiecare lucrare are un duh al său.
Datoria noastră este să cercetăm duhurile dacă sunt de la Dumnezeu sau nu.
14 - Duhul lui Dumnezeu are ca semne smerenia, răbdarea și roadele dulci ale trăirii înfrânate, neprefăcute,
seriozitatea fără mândrie,
bunătatea fără laudă,
iubirea fără necurăție,
modestia fără zgârcenie,
căldura fără dogoare.
15 - Fiul adevărat al lui Dumnezeu este numai acela peste care vezi Duhul nu numai pogorându-Se asupra lui.
Adică acela care dacă s-a născut din nou - apoi și trăiește ca un om nou.
Dacă a venit la Dumnezeu, - apoi și rămâne în Dumnezeu.
Dacă a început o viață nouă duhovnicească, - apoi o și duce cu statornicie rodnică, până la sfârșit.
16 - Botezul cu Duhul Sfânt este numai revărsarea darului ceresc cu care Domnul Isus îi împărtășește pe cei ce împlinesc față de El, cele trei condiții pe care El le-a împlinit față de Tatăl Ceresc, și anume:
- biruința în contra păcatului și a diavolului,
- Jertfa și Jertfirea în Lucrarea mântuirii Sale
- și sfințirea în lucrarea ascultării de toată Voia Sa.
Fără aceste trei condiții nimeni n-a primit niciodată botezul cu Duhul Sfânt.
17 - Oricine nu-și dă toate silințele să unească cu credința sa fapta,
apoi cunoștința și înfrânarea,
răbdarea și evlavia,
dragostea de frați și iubirea de oameni,
- acela oricâte stăruințe ar depune a primi botezul Duhului Sfânt, în zadar.
Cine nu le are pe acestea din belșug în el, este un orb, umblă cu ochii închiși și a uitat că a fost curățat de vechile lui păcate (2 Petru 1, 5-11).
De acest om plinătatea Duhului Sfânt va fi totdeauna departe.
Iar dacă totuși el are un duh, - nu este Cel Sfânt.
18 - Să nu se înșele nimeni în privința aceasta, fiindcă duhul mincinos, mai ales aici, lucrează cu foarte mare vicleșug făcându-i pe mulți să creadă că harul Botezului cu Duhul Sfânt se poate dobândi și fără biruința asupra păcatului, fără jertfa vieții și fără sfințirea ascultării depline.
Acesta este cu neputință astfel.
19 - Mulți stăruiesc pentru dobândirea Botezului cu Duhul Sfânt, nu pentru a-L sluji și slăvi pe Dumnezeu cu o viață mai predată Lui,
cu o jertfă mai deplină
și cu o ascultare mai sfântă,
- ci pentru a se mai mândri și cu aceasta pe ei înșiși față de alții.
Unor astfel de îngâmfați, duhul mincinos le dă falsul botez al său, prefăcut și amăgitor spre pierzarea lor (2 Tes. 2, 9-12).
20 - Fraților și surorilor, rugați-vă Domnului să vă ajute să umblați în smerenie, după virtuțile Mântuitorului,
Și să vă ferească de umblarea îngâmfării, ca să nu cădeți în mrejele duhului mincinos,
fiindcă cei ce cad în ele adesea nu mai scapă niciodată.