Cel Unul şi Unicul
Traian Dorz - Piatra Scumpă
1 - Hristos este Piatra din Capul Unghiului.
O, oameni de pretutindeni şi de totdeauna,
- în mijlocul vostru, Temelia Veşnică, stă Unul,
El Unicul,
- şi voi nu-L cunoaşteţi!...
În mijlocul ştiinţei şi filozofiei stă El,
soluţia unică şi criteriul unic,
fără de care nu se poate rezolva nimic, real şi convingător.
Ferice de înţelepciunea care-L descopere!
2 - Hristos este Coloana Infinită
şi Punctul Unic Nemişcat
şi Osia întregului Sistem,
El este Mişcarea Nordului Infinit în jurul căruia toate se mişcă,
cu o ascultare neprefăcută
din clipa când El S-a exteriorizat din Tatăl,
3 - Hristos stă în mijlocul Matematicii, El Cel Întreg,
de la care pornesc, adăugându-se toate celelalte cifre
sau din care ies
şi în Plus-Infinit şi în Minus-Infinit.
Căci, în mare, este El, multiplicat cu El Însuşi
până când se ajunge la numărul pentru care nu mai este denumire,
cum nu mai este nici sfârşit.
4 - În mijlocul Medicinei stă Hristos, Singurul Medic Desăvârşit.
Puterea şi ştiinţa lui Hristos au vindecat şi vindecă încă în chip minunat,
cazuri care sunt inexplicabile chiar şi pentru medicina cea modernă şi pretenţioasă de astăzi.
El nu va fi întrecut niciodată şi de către nimeni.
5 - În mijlocul Bisericii Sale stă Hristos!
- Dar câţi oare Îl cunosc?
Câţi Îl văd şi Îl adoră cu toată tăria sufletului lor?
În mijlocul Adunării şi Lucrării Sale, stă El Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos,
în mijlocul vorbirilor noastre,
în mijlocul tuturor cântărilor şi al rugăciunilor noastre ar trebui să fie numai El,
focul şi puterea, vibraţia şi dulceaţa, harul şi înălţarea tuturor.
Fiecare, când este aşa.
6 - Cu cât cineva poartă un conţinut mai de valoare, cu atât va fi mai modest şi mai tăcut,
după cum cineva care poartă un gol lăuntric, va face mai mult zgomot în jurul său.
Ca butoiul gol, sau căruţa goală.
Cel care duce aur, merge tăcând.
Cel cu adevărat vrednic, nu se va lăuda cu aceasta niciodată.
Cine se laudă, acela nu este,
iar cine este, nu se laudă.
7 - Lucrarea Domnului îşi are temelia şi iubirea şi vârful ei.
Şi începutul şi sfârşitul ei.
Prin iubire numai, le putem pricepe şi descoperi toate!
Fără de ea, nimic.
În iubire este puterea şi temelia adevărului.
Nimic nu lucrează dacă nu se clădeşte pe acest fundament solid.
Şi cu acest material trainic, plăcut şi scump.
8 - Începutul propovăduirii Sale, Domnul l-a făcut în Betania (Bethara),
Ca un ultim omagiu adus acestui loc al iubirii.
Sfârşind Lucrarea Lui de pe pământ, Domnul le-a lăsat dulcea nădejde şi mângâiere pentru toţi cei preaiubiţi ai Săi, - că celor ce trăiesc în iubire, Dumnezeu le face şi le păstrează cel mai mare har.
9 - Lumea a cunoscut multe locuri zidite pe forţă,
sau pe bani,
sau pe glorie,
sau pe teroare,
sau pe minciuni,
dar nici una din ele n-au supravieţuit timpului.
Singură Lucrarea lui Hristos întemeiată pe iubire, a supravieţuit veacurilor şi prăbuşirii, fiindcă este zidită pe El!
A rămas mereu şi va rămânea mereu, numai ce este întemeiat pe iubire...
Adică pe singura temelie veşnică.
10 - De ce oare noi oamenii mereu ne închipuim că trebuie să fie altfel de cum se întâmplă într-adevăr?
Oamenii aşteptaseră în Isus pe un leu din sămânţa lui Iuda
şi pe un împărat din David,
- iar ei văd acum un Miel şi un Rob...
Era un leu sub înfăţişarea unui Miel.
Şi un împărat sub înfăţişarea unui Rob.
De aceea oamenii nu L-au cunoscut.
11 - Puterea prin smerenie.
Şi măreţia prin ascultare
şi simplitatea prin iubire
- aceasta este calea Lucrării lui Dumnezeu cea tainică şi sfântă.
În felul acesta au apărut toţi trimişii lui Dumnezeu şi aşa vor fi până la sfârşit:
Tatăl a trimis un Miel şi un Rob...
12 - Cine are între oamenii şi între fraţii săi colţi, gheare şi copite, - acela nu este un miel, ci o fiară.
Cine este dezbinat, nesupus şi neascultător în Lucrarea lui Dumnezeu,
acela nu este un rob ci un vrăjmaş şi un potrivnic.
- Aceştia nu sunt ai lui Hristos, ci ai lui mamona.
13 - Fiecare trimis al Domnului are un duh al său
şi fiecare lucrare are un duh al său.
Datoria noastră este să cercetăm duhurile dacă sunt de la Dumnezeu sau nu.
14 - Duhul lui Dumnezeu are ca semne smerenia, răbdarea şi roadele dulci ale trăirii înfrânate, neprefăcute,
seriozitatea fără mândrie,
bunătatea fără laudă,
iubirea fără necurăţie,
modestia fără zgârcenie,
căldura fără dogoare.
15 - Fiul adevărat al lui Dumnezeu este numai acela peste care vezi Duhul nu numai pogorându-Se asupra lui.
Adică acela care dacă s-a născut din nou - apoi şi trăieşte ca un om nou.
Dacă a venit la Dumnezeu, - apoi şi rămâne în Dumnezeu.
Dacă a început o viaţă nouă duhovnicească, - apoi o şi duce cu statornicie rodnică, până la sfârşit.
16 - Botezul cu Duhul Sfânt este numai revărsarea darului ceresc cu care Domnul Isus îi împărtăşeşte pe cei ce împlinesc faţă de El, cele trei condiţii pe care El le-a împlinit faţă de Tatăl Ceresc, şi anume:
- biruinţa în contra păcatului şi a diavolului,
- Jertfa şi Jertfirea în Lucrarea mântuirii Sale
- şi sfinţirea în lucrarea ascultării de toată Voia Sa.
Fără aceste trei condiţii nimeni n-a primit niciodată botezul cu Duhul Sfânt.
17 - Oricine nu-şi dă toate silinţele să unească cu credinţa sa fapta,
apoi cunoştinţa şi înfrânarea,
răbdarea şi evlavia,
dragostea de fraţi şi iubirea de oameni,
- acela oricâte stăruinţe ar depune a primi botezul Duhului Sfânt, în zadar.
Cine nu le are pe acestea din belşug în el, este un orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate (2 Petru 1, 5-11).
De acest om plinătatea Duhului Sfânt va fi totdeauna departe.
Iar dacă totuşi el are un duh, - nu este Cel Sfânt.
18 - Să nu se înşele nimeni în privinţa aceasta, fiindcă duhul mincinos, mai ales aici, lucrează cu foarte mare vicleşug făcându-i pe mulţi să creadă că harul Botezului cu Duhul Sfânt se poate dobândi şi fără biruinţa asupra păcatului, fără jertfa vieţii şi fără sfinţirea ascultării depline.
Acesta este cu neputinţă astfel.
19 - Mulţi stăruiesc pentru dobândirea Botezului cu Duhul Sfânt, nu pentru a-L sluji şi slăvi pe Dumnezeu cu o viaţă mai predată Lui,
cu o jertfă mai deplină
şi cu o ascultare mai sfântă,
- ci pentru a se mai mândri şi cu aceasta pe ei înşişi faţă de alţii.
Unor astfel de îngâmfaţi, duhul mincinos le dă falsul botez al său, prefăcut şi amăgitor spre pierzarea lor (2 Tes. 2, 9-12).
20 - Fraţilor şi surorilor, rugaţi-vă Domnului să vă ajute să umblaţi în smerenie, după virtuţile Mântuitorului,
Şi să vă ferească de umblarea îngâmfării, ca să nu cădeţi în mrejele duhului mincinos,
fiindcă cei ce cad în ele adesea nu mai scapă niciodată.