Cel plătit fuge, pentru că este plătit, şi nu-i pasă de oi.
Cu ce durere citesc şi scriu aceste rânduri, toţi acei care au iubit cu putere Biserica Domnului şi Lucrarea Lui,
aceia care, pentru grija sufletelor au suferit, s-au jertfit, au vegheat, au alergat, au plâns ani de zile,
cheltuindu-şi puterea şi viaţa, sănătatea, liniştea şi libertatea, pentru mântuirea, unitatea, mulţumirea şi fericirea oilor Domnului - cu ce durere văd şi aud despre acei cărora nu le mai pasă de oi...
când văd că oile Domnului, aceste suflete scumpe dar neştiutoare, încap pe mâini netrebnice, cărora nu le pasă de ele,
la păstori cărora nu le pasă că oile se împrăştie,
că hoţi le dezbină şi le nefericesc.
Ce poate fi mai dureros decât să vezi cum după ce alţii le-au adunat cu atâtea jertfe şi lacrimi, turma oilor Domnului este jefuită. Cum atâtea biserici atât de pline şi de luminoase cândva, ajung pustii şi goale.
Ce poate fi mai dureros ca aceasta?
Dar ce-i pasă celui plătit cu preţul cel scump de sânge, de sudoare şi de lacrimi cu care au fost câştigate toate acestea? El n-a dat nimic pentru ele, dar primeşte un câştig că le vinde.
El n-are nimic din inima lui pentru ele, dar are tot interesul să fie rătăcite, căci cei care au interesul ca turma aceasta să se risipească, ştiu cum să-i plătească cu ceea ce caută el.
Celui plătit nu-i pasă de ei, el chiar deschide uşa staulului pentru ca hoţul să poată intra cu bună primire, şi chiar el acopere ochii bietelor oi, spre a nu-l putea vedea şi ocoli pe lup, ci să poată fi uşor amăgite şi rupte de către cumpărătorii păstorului lor.
O, sărmane oi, când veţi vedea voi oare că unora din cei ce vă păstoresc nu le pasă unde vă duceţi şi cine vă fură. Deschideţi-vă ochii şi nu-i ascultaţi: căci sunt plătiţi. Căutaţi-L pe Bunul Păstor şi rămâneţi la El, chiar dacă trupeşte rămâneţi tot acolo.
Dacă era o vreme când sufletele te ascultau, şi te urmau cu iubire, - păstorule - adu-ţi aminte!
- Dacă s-au întors cândva mulţi oameni la Dumnezeu prin glasul tău şi la chemarea ta,
- şi dacă atunci veneau mulţi cu drag să-ţi asculte glasul tău, întorcându-se înapoi mulţi şi fericiţi de la păşunea Cuvântului Sfânt cu care i-ai hrănit,
- asta era dovada că atunci tu vorbeai cu glasul lui Hristos. Că Duhul Sfânt însufleţea şi îndumnezeia vorbirea ta, dându-i pecetea autorităţii şi puterii Lui sfinte. Fiindcă atunci starea ta era bună şi cugetul tău era curat, inima ta era trează şi purtarea ta frumoasă, iar mintea ta era senină... De aceea ai avut rod şi ai avut binecuvântarea atunci.
Dar dacă astăzi eşti ascultat cu silă, cu greutate şi cu neplăcere, oricând vorbeşti,
dacă cuvântul tău este neprimit, nedorit şi neurmat,
dacă prezenţa ta este apăsătoare, chinuitoare şi insuportabilă,
vezi, teme-te, cercetează-te, cutremură-te, păstorule - căci tu nu mai ai Duhul lui Hristos, din pricina vreunui păcat, că de l-ai avea, oile ar asculta glasul tău.
Iar prin tine nu mai vorbeşte glasul Lui.
Nu le mustra atunci pe oi, că nu mai vreau să te asculte şi să te urmeze, ci să te mustri pe tine pentru asta.
Nu le bârfi pentru că nu mai pot asculta vorbele tale, nici învăţa cântările tale, nici primi cuvântul tău, nici căuta uşa ta. Tu eşti vinovatul.
Nu le prigoni pentru că şi-au mutat iubirea de la tine şi se duc să asculte pe alţii.
Nici nu fi gelos pe acei alţii al căror cuvânt este ascultat cu bucurie şi cu dor, de către cei care te ascultau cândva pe tine astfel. Fiindcă din pricină că nu mai aud glasul lui Isus, al Păstorului Bun, se depărtează inimile lor de către tine.
Oile caută glasul lui Hristos care le mângâie, să le hrănească, să le bucure.
Şi se adună acolo unde simt şi Îl aud pe El.
O Doamne Isuse, binecuvântează pe toţi trimişii Tăi, prin care am auzit şi auzim şi noi Cuvântul Tău, şi recunoaştem vocea Ta.
Binecuvântează oile Tale care ascultă pe acei care vin din partea Ta şi le aduc cu adevărat solia pe care le-ai încredinţat-o Tu.
Nu lăsa Doamne Isuse ca oile să nu-i asculte şi să nu urmeze cuvântul lor, adică al Tău, ci preţuindu-l cum L-ar preţui pe al Tău Însuşi (Gal. 4, 14) - să se mântuiască umblând în adevărata învăţătură şi în dreapta credinţă.
Ai milă Doamne Isuse de toate oile Tale, care au ajuns în locuri şi în vremuri în care păstorii plătiţi au pus mâna pe stăpânirea staulului Tău...
Ai milă de acei care sunt păstoriţi de un plătit, căci acestuia nu-i pasă de oile Tale. Plin de vicleşug, el caută folosul lui, nu al lor şi al Tău (Filip. 2, 21),
iar din turma aceasta toţi răpitorii vor tot fura până o vor pierde. Acesta este şi scopul celui plătit şi al celor ce-l plătesc.
Ai milă de oile Tale Isuse Doamne şi alungă-l pe cel plătit de vrăjmaşul ca să le risipească. Fă Doamne ca slujba aceluia să o ia altul care va avea o adevărată iubire faţă de aceste oi şi faţă de acest staul (Psalm 109, 8).
Amin.
+
Caută fraţii şi grijeşte-i cum grijeşti comoara rară
dragostea-ntre voi când moare, cum a fost - nu-nvie iară
dacă-aşa de greu se naşte şi aşa de iute moare
dragostea de fraţi grijeşte-o ca pe-averea cea mai mare.