Chipul trimisului ceresc
Ioan Opriș - Strângeți fărâmiturile Vol. 1
Iubiților frați și surori și mult prețuiți prieteni și rude ce ați venit în acest loc! În Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, Sfântul Apostol Pavel spune așa, în Epistola către Evrei 10, 37: „Încă puțină vreme, foarte puțină, și Cel ce vine va veni și nu va zăbovi. Dar cel ce dă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcere în el”.
În capitolul 13, Sfântul Pavel spune: „Iisus Hristos este același ieri, astăzi și în veci”... Deci aceia care s-au legat de El, aceia care s-au predat Domnului, aceia nu s-au înșelat nici în veacul acesta și cu atât mai puțin în veacurile veșniciei.
Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, punând față în față pe Domnul Iisus și pe Sfântul Ioan Botezătorul, ne spune: „Au ce-ați ieșit să vedeți? O trestie bătută de vânt? Ce-ați ieșit să vedeți? Om îmbrăcat în haine moi? Aceștia sunt în casele împăratului!...”
Suntem noi în stare să-I mulțumim lui Dumnezeu că aici toți suntem îmbrăcați în haine moi? Toți suntem parcă împărați și împărătese, toți suntem parcă prinți și prințese.
Cine ne-a ridicat pe noi aici? Cine ne-a dat nouă acest drept? Cine ne-a ajutat din toate punctele de vedere, și trupește, și sufletește? Cine? - decât El, Domnul Iisus!
„Pe cine ați ieșit să vedeți?... O trestie bătută de vânt?” Pe Ioan Botezătorul? Vreți să-l vedeți pe Ioan Botezătorul în mijlocul frățiilor voastre? Să ne ferească Dumnezeu, să nu apară în mijlocul nostru, că cel puțin trei zile noi nu am mai fi în stare să privim. Când l-am vedea pe marele prooroc al lui Dumnezeu, pe cel mai mare între prooroci, îmbrăcat în haină din păr de cămilă...
Sfinții Părinți spun că a purtat haină din păr de cămilă pentru că părul de cămilă este aspru și nu dă tihnă și odihnă, și pace, și liniște trupului. Dar îmbrăcămintea și hainele moi ațâță plăcerile și poftele, firea molatecă, trezește firea vinovată - și aceasta-i nenorocirea.
Sfântul Ioan Botezătorul era îmbrăcat în haină de păr de cămilă și încins cu brâu la mijloc și el învăța: „Cel ce are două haine, una să o dea celui ce nu are”.
Fraților dragi, dacă ar trebui să apară acum Ioan Botezătorul între noi, și noi să stăm în fața lui, ce ar spune el către mine: „Ia spune tu, Ioane, cum stai cu îmbrăcămintea și cu încălțămintele?” Eu ar trebui să intru în pământ imediat. Și după mine, poate ar mai intra și alții.
„Ce ați ieșit voi să vedeți? Om îmbrăcat în haine moi? Aceștia-s în casele împăratului. Sau trestie bătută de vânt?” Iată cât a fost de bătută de vânt și ce „nenorocită” a fost, că se vorbește până astăzi și până la sfârșitul veacurilor care nu vor avea sfârșit. Căci atunci când vom închide ochii, abia se deschid veacurile viitoare și vor vorbi de Ioan.
Și acum să trecem la Domnul Iisus! Am început cu Ioan pentru că Ioan a început să-L vestească pe Domnul. „Nu eu sunt lumina lumii. Eu am fost trimis să vestesc despre lumină”, așa zice Sfântul Ioan. Unde-L vedem, cu ce „grandoare” și cu ce „aere” a dispărut El din lume? Uitați-vă puțin în această oglindă: tot timpul celor 33 de ani și vreo patru luni cât a trăit în mijlocul poporului Israel, care a fost comportarea Lui? Nu I s-a auzit glasul pe uliță, zice Sfântul Cuvânt. N-a certat pe nimeni, n-a hulit pe nimeni, n-a ocărât pe nimeni... Și El avea această putere îndoită și însutită, și înmiită...
Ar fi putut El să mă mustre pe mine și să te certe pe frăția ta pentru nenumăratele gânduri spurcate și murdare și pentru fapte netrebnice și vorbe urâte și strâmbe. Dar El n-a făcut lucrul acesta. „Fiul Omului n-a venit să judece lumea, ci s-o mântuiască.” Așa apare ca Mântuitor, de când a apărut în scutece, în ieslea săracă din Betleem. Și nu din Betleem; când se spune din Betleem e o greșeală, căci El a apărut în spatele Betleemului, în câmp, departe de Betleem, în peșteră... Că în cetate nu s-a găsit loc pentru ei.
La oricâte porți a bătut Sfântul Iosif, nici una nu s-a deschis ca să-i primească înăuntru. Căci dacă s-ar fi deschis doar un cort, atunci El nu trebuia să tremure de frig în peșteră. Iată locul ce l-am pregătit noi. Nu? La peșteră. Căci acolo poate nu era nimeni... Noi am pregătit locul acesta, în peșteră.
Apoi mai târziu, iată, Îl vedem pe Domnul plecându-Se să spele picioarele ucenicilor, până ajunge la Petru. Sfinții Părinți spun că cel dintâi căruia i-a spălat picioarele a fost Iuda. În apa cea curată i-a spălat picioarele, - dovadă că l-a iubit, dovadă că i-a dorit și lui mântuirea. Dar mai trebuia s-o vrea și el...
Fraților scumpi, când ajunge rândul lui Petru, Petru, din smerenie, spune:
- Doamne, nu-mi vei spăla Tu mie picioarele...
- Atunci nu vei avea parte cu Mine... Scurt îi răspunde Domnul Iisus lui Petru.
Auzind aceasta, Petru a strigat:
- Doamne, nu numai picioarele, ci și mâinile, și capul.
Și Domnul i-a răspuns:
- Cine este curat nu mai are nevoie să fie spălat.
Atunci a primit și Petru să-i spele picioarele.
Apoi pe Golgota Îl vedem pe Domnul Iisus spânzurat între doi tâlhari...
Așa au scris doi evangheliști, iar unul dintre ceilalți doi, Ioan, nici măcar nu i-a zis „tâlhar”. Dar tot trebuia să spună ceva despre ei și a spus: „A fost răstignit între doi făcători de rele”.
Cuvântul „tâlhar”, dacă-l spui cuiva, este cel mai josnic posibil de pe fața pământului, pentru că „tâlhar” înseamnă și hoț la drumul mare, și ucigaș. Și între aceștia a fost Domnul Iisus răstignit.
De te vei gândi că a fost răstignit pentru neamul lui Israel, să știi că te înșeli amarnic. Ci gândește-te: Pentru mine a fost El între tâlhari, pentru mine și mântuirea mea... împuns cu sulița în coastă, cu cununa de spini pe cap...
Apropo ,la cununa de spini: un copil al meu, acuma într-o zi, îmi arată o fotografie, așa pe jumătate, a unui tânăr de la noi din comună... A unui tânăr cu plete mari, cu mustăți, cu barbă, așa cum obișnuiesc unii să se poarte. Îmi arată și zice:
- Tată, știi cine-i aici în fotografia asta?
- Nu știu, îi răspund.
- Ion al lui cutare și cutare, îmi spune fiul.
- Vezi ce reușită ar fi fotografia asta cu părul așa pieptănat cu pletele... Dar ce bine i-ar sta dacă în fotografia asta i s-ar pune și o cunună de spini pe cap... Mulți poate că, de dragul Domnului Iisus, ar pupa fotografia asta... Da... e așa de bine reușită... Și fiul meu zice:
- Da, lui Ion... dacă i s-ar pune o cunună de spini pe cap și să fie apăsată binișor acolo pe cap...
De ce o fi zis el lucrul acesta? Pentru că mulți dintre noi am merita să purtăm cununa aceasta de spini. Pe Capul Domnului Iisus și cununa de spini a fost prea mult... Dar ocările? Dar batjocorile? Dar bătăile și loviturile?...
Fraților dragi și scumpi, această icoană... această icoană ne-a adus pe noi la Iisus și această icoană ne ține lângă El, și această icoană trebuie să ne urmărească pas cu pas.
Și-a dat Dumnezeu Sângele pe Crucea Golgotei!... Pentru cine, fraților? Pentru cine oare? Pentru un stricat, pentru un spurcat, pentru un stricător de case, pentru ucigași, pentru blestemați, pentru nelegiuiți... Domnul Iisus a murit în locul nostru, pentru ca noi să trăim veșnic cu El, prin El și pentru El.
Slăvit să fie Domnul!