Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu, ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl.
Credinţa adevărată în Dumnezeu cuprinde chiar în sine însăşi puterea faptei, capacitatea înfăptuirii ei.
După cum şi Cuvântul Adevărat al lui Dumnezeu, cuprinde în El Însuşi puterea împlinirii Lui.
Numai dacă mintea la care bate Cuvântul Puterii Sfinte Îl crede
şi numai dacă inima în care vrea El să intre, Îl vrea.
Cine crede cu adevărat în Hristos acela va face şi el sigur lucrări asemenea acelora pe care le-a făcut Mântuitorul Hristos, dar le va putea face doar în măsura în care va fi credinţa lui.
- deci va depinde în ce măsură credinţa noastră le are pe toate acestea, ca să poată să facă - sau să nu poată...
Realizăm atâta minune câtă credinţă avem!
Dacă credinţa noastră n-are nici o mărime, nici preţ, nici putere, nici durată, - cu siguranţă nu va putea nici face nimic.
Nici una din lucrările pe care le-a făcut Hristos n-o vom putea face, fără o credinţă vie, mare, puternică şi statornică în El.
Nu vom putea iubi ca El, fiindcă iubirea e o mare minune.
Nici răbda ca El, pentru că răbdarea este o mare biruinţă.
Nici vorbi, pentru că şi Cuvântul este o mare putere.
Nici tăcea, cum a făcut El, fiindcă tăcerea este uneori mai mare.
Nu vom putea vindeca nici un slăbănog.
Nu vom putea învia nici un mort.
Nu vom putea lumina pe nici un orb.
Nu vom putea face nici un bine nimănui,
iar aceasta va fi o credinţă moartă, sau aproape, - adică o credinţă de formă, o credinţă fără nici un preţ înaintea lui Dumnezeu. Şi chiar înaintea oamenilor.
şi printr-o râvnă stăruitoare pentru trăirea Cuvântului Sfânt
şi printr-o puternică alipire de Hristos Domnul, cu o ascultare de la Duhul Sfânt,
ne vom strădui să facem voia lui Dumnezeu cea sfântă, plăcută şi desăvârşită,
în măsura aceasta, credinţa noastră va căpăta o tot mai înaltă ascultare.
Un tot mai curat preţ.
O tot mai mare putere şi statornicie.
Iar roadele ei, nu vor înceta să se arate. Din ce în ce tot mai vrednice de Hristos.
Credinţa aceasta va avea în ea însăşi puterea de viaţă şi de rod, pe care o are tot ce este viu şi sănătos, atât trupesc cât şi sufletesc - atât văzut cât şi nevăzut,
atunci când rădăcinile sunt adânc înfipte în terenul bun,
iar ramurile se întind în lumină.
Tot ce primeşte credinciosul din adâncimi, sau din înălţimi, îi este dătător de putere şi aducător de rod.
La un astfel de pom, rodul vine fără nici un fel de efort chinuitor. Tot aşa de frumos precum vine apa din adâncimi în izvorul puternic şi viu, care este curăţit de gunoaie şi nu-i împiedică nimic revărsarea.
Şi tot aşa cum trece lumina printr-o fereastră curată, când nimic nu-i împiedică nici strălucirea şi nici căldura soarelui care o străbate. Şi tot aşa cum se face ziuă.
Sau primăvară.
Cuvântul adevărat şi credinţa vie a lui Hristos a fost şi vor fi totdeauna, la fel de puternice până în veci.
Numai realizarea lor, viaţa noastră, depinde de măsura în care noi luptăm să ajungem la starea în care şi Cuvântul şi Credinţa să se poată împlini prin noi. Şi să se poată arăta, la frumuseţea şi mărimea vrednică de Hristos, spre toţi cei ce ne privesc.
Nu cât vorbim, este dovada credinţei noastre. Ci cât facem lucrările lui Hristos.
Nu frumuseţea numai. Şi nu măiestria artei noastre numai. Ci mai întâi, căldura trăirii noastre, aceasta va fi dovada că avem o adevărată credinţă în Isus Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru.
După această măsură să ne socotim credinţa şi noi, căci tot după aceasta ne-o socoteşte şi Dumnezeu şi lumea.
Doamne Isuse,
Marele nostru Model Sfânt,
Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre,
fii slăvit în veci.
Te rugăm Doamne Isuse să aprinzi în noi un duh puternic de râvnă şi străduinţă pentru ca să ne dăm toate silinţele să ajungem până la starea în care Cuvântul Tău să ne fie viu şi lucrător în noi.
Iar credinţa Ta să fie plină de putere şi plină de fapte mari, în toată fiinţa şi umblarea noastră.
Căci numai prin aceasta Tu vei fi slăvit.
Iar noi numai aşa ne vom bucura de lauda Ta.
Amin.
+
Orice faptă necurată se sfârşeşte ruşinos
numai cei cu căi curate vor avea sfârşit frumos.
+
Poţi să-ţi speli de pe veşminte, totdeauna orice pată
însă pata ruşinoasă de pe nume - niciodată.