Cine își iubește viața, o va pierde; și cine își urăște viața în lumea aceasta, o va păstra pentru viața veșnică.
Viața lui și-o iubește oricine. Nu este vietate care să nu-și iubească viața sa.
Deosebirea este numai de înțelesul pe care fiecare om îl dă acestui cuvânt: viață!
Unii spun: asta-i viața! - unui fel de trai dezmățat, risipitor, ușuratic, desfrânat, violent și leneș.
Aceasta-i viața celor mulți-mulți, care intră pe ușa cea largă
Această viață este cea mai netrebnică și mai nefolositoare existență,
cea mai primejdioasă și mai nefastă, mergând la cea mai jalnică și mai josnică pierzare.
Pentru ea și pentru altele.
Vai de cine iubește o astfel de viață și de cine spune că, în acest fel, merită să fie trăite zilele scurte ale omului pe pământ.
Vai de cine își petrece puținul timp al trecerii lui prin lume, în acest decăzut fel de viață. Și vai de acele vieți și ființe care mai trăiesc lângă el și cu el.
Un astfel de om, mai fericit ar fi fost de o mie de ori, să nu se fi născut (Ecles. 4, 3; Matei 26, 24),
și mai fericit ar fi fost dacă era un orb, sau o râmă.
De obicei însă, cei care trăiesc o astfel de viață, țin atât de mult la ea încât nu cred nimic altceva mai de preț decât un astfel de trai și nimic mai însemnat decât existența lor.
De aceea pentru ca să poată trăi ei cât mai din plin astfel, oamenii aceștia sunt în stare să dea pe oricine și oricât.
Pentru plăcerile lor pierzătoare de suflet, sunt în stare să calce orice lege și orice dreptate,
să nimicească orice frumusețe și nevinovăție,
să întineze orice loc și suflet și trup, neținând seama de nimeni și de nimic, ca o fiară.
O, ce pierdută este o astfel de viață și ce nenorocit este sufletul care caută și o iubește. Ce blestem este o astfel de existență pentru toate ființele și lucrurile care cad sub stăpânirea unui astfel de monstru.
Nimic nu este mai înșelător, mai blestemat și mai satanic ca o astfel de viață.
Dar slăvit să fie Domnul că mai este și un alt fel de viață:
Este viața binecuvântată și binefăcătoare a acelora care și-au răstignit firea lor pământească împreună cu patimile și poftele ei (Gal. 5, 24) - iar acum trăiesc pentru slava lui Dumnezeu și spre binele semenilor lor.
Aceștia nu numai că nu sunt atrași de nici unele din plăcerile lumești, dar ajung să-și urască până și trupul lor, acesta, care este atât de înduplecat spre tot ce este rău și păcătos.
În acești oameni care se poartă aspru cu trupul lor și-l țin în frâu, gândul cel mai puternic și prețul cel mai mare, îl are cealaltă viață:
viața în Hristos și prin Hristos - pentru Hristos și pentru semenii lor.
Aceștia și-au făcut și își fac orice gând al lor, rob ascultării de Hristos (2 Cor. 6, 4) - și iubirii față de alții.
Aceștia au murit față de lume și trăiesc, dar nu mai trăiesc ei ci Hristos trăiește puternic și luminos în toată ființa și umblarea lor (Gal. 2, 20) - și binele altora.
Pentru astfel de oameni, nu folosul lor este căutat în primul rând, ci folosul lui Hristos și mântuirea deaproapelui lor.
pot răbda totul,
ei pot ierta, iubi, pot renunța la tot ce le cere Domnul Isus,
Ei pot dacă este nevoie să se despartă liniștit de orice lucru de pe pământ, pentru că inima lor este nedespărțită de cer, și pot să se mulțumească cu puțin, pentru că în Hristos ei au totul.
Și pot să moară în orice vreme, pentru că în Hristos e viața lor, ei au viața și răsplata cea veșnică.
O, ce fericită este o astfel de viață și ce binecuvântate sunt sufletele care au ajuns să o cunoască, să o practice, să o ducă până la capăt așa.
Aceștia vor aduce aceeași roadă binecuvântată, prin Hristos, pe care a adus-o El Însuși, în lumea aceasta, fiindcă ei sunt continuarea Lui printre noi.
Ei vor face lucrări pe care El le-a făcut (Luca 10, 17-24), căci peste ei și în ei este puterea Lui,
ei duc și vor duce mai departe flacăra cerească pe care le-a trimis-o El, în Ziua Cincizecimii. Căci credința cea vie și dragostea cea adevărată sunt flăcări de foc, adică sunt lumină, căldură și putere - sunt viață veșnică.
Binecuvântat și preamărit să fie Numele Tău Doamne Isuse, Căpetenia și Desăvârșirea noastră, Viața și Puterea noastră, Împăratul și Dumnezeul nostru,
Tu, care ai venit să arunci foc pe pământ și nu dorești nimic mai mult decât să fie aprins din ce în ce tot mai mare și mai puternic.
Te rog Doamne Isuse să ai milă de mine
și să-mi dai lumina Ta și Duhul Tău, prin care să-mi pot omorî firea mea pământească răstignind-o pe Crucea Ta
și pentru ca să pot trăi apoi înalt și rodnic prin firea mea cea nouă și sfântă din Tine, plin de Focul Tău Ceresc, care este lumină, căldură și putere.
Fă-mă și pe mine Doamne Isuse să cunosc care este voia Ta cea sfântă, plăcută și desăvârșită, pentru ca s-o fac în orice fel și în orice loc, cum ai vrut Tu.
Și să nu pot dori pe lumea aceasta nimic mai mult, nici să nu pot iubi mai fierbinte nimic, decât viața Ta cea veșnică și slava Împărăției Tale.
Tot ce pot face să fac pentru ea.
Tot ce pot da, sau pot primi, să fie pentru ea.
Tot ce pot scrie, sau vorbi, cânta sau plânge, lucra sau gândi, să fie puse numai în slujba acestei fierbinte și prețioase vieți și Împărății veșnice.
Căci numai pe aceasta o iubesc, o doresc și o aleg.
Ajută-mă s-o urăsc pe asta lumească, tot atât cât o iubesc pe cealaltă cerească.
Amin.