Cu Oastea Domnului nu luptăm numai contra beţiilor şi sudalmelor

Am scris pe larg despre cele două mari păcate: beţia şi sudalma, cu ajutorul cărora Satana omoară atâtea şi atâtea suflete.

Ţinem însă şi aici să spunem îndată cu tot apăsul că Oastea Domnului nu luptă numai contra beţiilor şi sudalmelor. Sunt ele şi alte beţii tot atât de rele ca beţia de alcool (mânia, trufia, pizma, desfrânarea, zgârcenia, etc). Oastea Domnului e o mişcare de curăţire, de înnoire şi de schimbare totală a vieţii celor ce intră în ea. Cu Oastea Domnului predicăm o renaştere sufletească, predicăm o schimbare din temelie a vieţii, predicăm o viaţă nouă.

Nimenea nu pune petic nou la haină veche, a zis Mântuitorul (Marcu 2, 21). Oastea Domnului nu pune petic. Noi nu peticim, ci predicăm o haină nouă, o viaţă nouă.

Astă vară am văzut într-un sat o cârciumă închisă. Pe uşa ei era lipită înştiinţarea: Aici se deschide şcoala. Cârciuma era sub o transformare radicală. Îşi schimbase stăpânul. Trecea sub o stăpânire nouă. Odată cu această schimbare, îşi schimba şi chemarea ce o avusese. Dintr-o cârciumă plină de beţii şi păcate, se făcea o casă plină de lumină. Se curăţa de toate spurcăciunile. Un duh nou intra în ea; o viaţă nouă se începea în ea.

În această asemănare trebuie să fie şi cei ce intră în Oastea Domnului. Intrarea în Oastea Domnului înseamnă o schimbare din temelie a vieţii noastre... înseamnă că viaţa noastră îşi schimbă stăpânul... îşi schimbă rosturile şi chemările. Înseamnă că inima noastră se curăţă de toate spurcăciunile... un duh nou se sălăşluieşte în ea... abzice arenda diavolului şi se face lăcaş Duhului Sfânt (1 Cor. 3, 16).

Ce înfăţişare grozavă ar fi avut şcoala de mai sus dacă cârciuma s-ar fi împărţit în două: o odaie ar fi rămas şi pe mai departe cârciumă, iar cealaltă s-ar fi schimbat în şcoală. Adică cârciumă şi şcoală sub acelaşi acoperământ.

O aşa grozavă înfăţişare sufletească ar avea şi Oastea Domnului dacă ar predica numai lăsarea beţiilor şi sudalmelor. O aşa grozavă înfăţişare sufletească au şi cei ce cred că se pot mântui alegând păcatele: dezbărându-se de unele şi ţinând pe altele. Nimenea nu poate sluji la doi domni: şi lui Dumnezeu şi lui mamona (Matei 6, 24).