Foto Traian Dorz

Cum a auzit, s-a sculat iute...

Traian Dorz - Hristos - Învierea noastră

Maria, cum a auzit, s-a sculat iute, și s-a dus la El.
Cine își dă cu adevărat seama de ce mare lucru este ceea ce i se spune, când i se vestește venirea Domnului, și chemarea Lui la mântuire,
acela, în chiar clipa când primește această veste mare,
lasă totul și aleargă spre Hristos!
Această veste care este ca o străpungere a inimii, iluminează sufletul ca un fulger,
și îl zguduie ca un cutremur
și îl împinge ca un vânt puternic
până ce îl prăbușește ca pe o mare povară, la picioarele Domnului.
Așa au făcut totdeauna cei care au auzit bine acest adevăr, spus cu puterea lui Dumnezeu și cu o încredințare zguduitoare de către mărturisitorii convinși ai soliei lui Dumnezeu.
Așa au venit la Domnul Isus primii ucenici, acei doi, la vestirea sfântului Ioan Botezătorul (Ioan 1, 36-37).
Așa au venit ceilalți la cea dintâi auzire (Marcu 1, 18).
Așa au venit apoi rând pe rând, fiecare îndată ce au auzit (Marcu 2, 1-2),
din ce în ce mai mulți,
străpunși la inimă de Cuvântul lui Dumnezeu și întrebând: ce să facem? (Fap. Ap. 2, 37).
Ei au fost cu totul gata să facă totul, numai să-L poată întâlni mai grabnic și mai sigur pe Hristos.
Maria cum a auzit vestea adusă de sora ei Marta, că Domnul vine și o cheamă, s-a sculat iute și s-a dus să-L afle pe Domnul, care aștepta afară din cetate...
O, cât de însemnat este fiecare cuvânt din adevărul acesta.
Cât de însemnat lucru este mai întâi să auzi. Să ai urechea deschisă pentru auzirea chemării Domnului și inima trează pentru primirea ei.
Apoi însemnat lucru mai este și cine îți spune chemarea, dar, și cum ți-o spune.
Căci după cum este vestitorul, după cum auzi, și după cum știe să-ți spună vestitorul Domnului,
după cum are el priceperea și puterea să-ți mărturisească despre venirea și chemarea Domnului,
așa vei auzi și așa vei crede.
Dacă este un cunoscător al Domnului Isus
și dacă mărturisirea lui este fierbinte, fericită, mișcătoare, luminoasă, strălucitoare, tu te vei scula iute și vei veni îndată la Isus.
Dar dacă chemarea lui, va fi rece, slabă, îndoielnică și cenușie, sufletul tău nu se va trezi, nu se va scula și nu va porni spre Dumnezeu.
Te vei întoarce pe partea cealaltă și vei dormi mai departe în culcușul căldicel al păcatelor și al evlaviei formale sau nici al acesteia,
până când se va face dintr-o dată o mare strigare de glasuri de tunete și de trâmbițe (Apoc. 1, 7).
Când va intra pe triumful norilor în aria vederilor lumii,
spărgând Cerul și arătându-Se,
Marele Împărat Judecător
și Stăpân Înfricoșat
și Biruitor Hristos. ( Mat. 24, 30-31; 25, 31-33 )
Dar ce trezire și ce îngrozire va fi aceasta!
Suflete dragă, care încă nu te-ai trezit zguduit de o chemare înflăcărată, mișcătoare, puternică, a vreunui trimis ceresc, - oare ce mai aștepți?
Cum să fii chemat mai stăruitor?
Și cum să ți se spună mai zguduitor cât de aproape este Venirea Domnului și cât de mare lucru este ca tu să înțelegi chiar în clipa aceasta că Hristos te cheamă
și că te așteaptă chiar acum, să vii să cazi la picioarele Lui cum a făcut Maria,
ca să primești lumina și mântuirea ta!
Suflete dragă, n-aștepta să-ți vină un înger din cer ca să-ți spună acest lucru în alt chip și cu alte cuvinte, căci atunci când vor veni îngerii, vor vorbi cu tine altfel.
Nici n-aștepta să vină Domnul până în fața ta, căci înfățișarea pe care o va avea El atunci, te va umplea de groaza morții nu de bucuria mântuirii.
Nici n-aștepta alt sol, căci când va veni solul morții, nu te va mai chema la mântuire ci la judecată (Evrei 9, 27).
Ci ascultă chiar în clipa aceasta acest îndemn pe care ți-l face vestirea aceasta și vino, vino, vino la Domnul Isus.
Este poate ultima chemare, trezește-te, scoală-te iute și vino, Domnul te așteaptă.
Slavă nemărginită și veșnică Ție Dumnezeul și Mântuitorul nostru,
care n-ai venit încă, tocmai pentru ca noi să putem veni acum,
ca să Te întâmpinăm, și să ne închinăm Ție.
Slavă Ție pentru dragostea și grija cu care ne-ai trimis și nouă soli ai Tăi, care să ne caute să ne spună despre venirea și chemarea Ta. Și care să ne îndemne să venim și noi la Tine.
O Doamne Isuse, cât de departe și cât de adânc dormeam în somnul pierzării când solul Tău Iosif ne-a trezit chemându-ne și pe noi.
Cât de puternic ne-a străpuns vestea că Tu vii și că Tu ne chemi.
Aceste două adevăruri, - unul, ne-a făcut să alergăm spre Tine.
O Doamne Isuse după ce Te-am întâlnit, ce fericire a umplut sufletele noastre și cât de mari binecuvântări gustăm neîncetat stând la picioarele Tale.
Slavă Ție și mulțumire veșnică pentru harul Tău.
Te rugăm ai milă de toți cei care încă nu știu că Tu vii și că îi chemi,
înștiințează-i Doamne încă o dată și încă și mai puternic, până ce vor veni și ei.
Amin.
Articol 61 din 119
Folosește săgețile ← → pentru navigare