Maria, cum a auzit, s-a sculat iute, şi s-a dus la El.
Cine îşi dă cu adevărat seama de ce mare lucru este ceea ce i se spune, când i se vesteşte venirea Domnului, şi chemarea Lui la mântuire,
acela, în chiar clipa când primeşte această veste mare,
lasă totul şi aleargă spre Hristos!
Această veste care este ca o străpungere a inimii, iluminează sufletul ca un fulger,
şi îl zguduie ca un cutremur
şi îl împinge ca un vânt puternic
până ce îl prăbuşeşte ca pe o mare povară, la picioarele Domnului.
Aşa au făcut totdeauna cei care au auzit bine acest adevăr, spus cu puterea lui Dumnezeu şi cu o încredinţare zguduitoare de către mărturisitorii convinşi ai soliei lui Dumnezeu.
Aşa au venit la Domnul Isus primii ucenici, acei doi, la vestirea sfântului Ioan Botezătorul (Ioan 1, 36-37).
din ce în ce mai mulţi,
Ei au fost cu totul gata să facă totul, numai să-L poată întâlni mai grabnic şi mai sigur pe Hristos.
Maria cum a auzit vestea adusă de sora ei Marta, că Domnul vine şi o cheamă, s-a sculat iute şi s-a dus să-L afle pe Domnul, care aştepta afară din cetate...
O, cât de însemnat este fiecare cuvânt din adevărul acesta.
Cât de însemnat lucru este mai întâi să auzi. Să ai urechea deschisă pentru auzirea chemării Domnului şi inima trează pentru primirea ei.
Apoi însemnat lucru mai este şi cine îţi spune chemarea, dar, şi cum ţi-o spune.
Căci după cum este vestitorul, după cum auzi, şi după cum ştie să-ţi spună vestitorul Domnului,
după cum are el priceperea şi puterea să-ţi mărturisească despre venirea şi chemarea Domnului,
aşa vei auzi şi aşa vei crede.
Dacă este un cunoscător al Domnului Isus
şi dacă mărturisirea lui este fierbinte, fericită, mişcătoare, luminoasă, strălucitoare, tu te vei scula iute şi vei veni îndată la Isus.
Dar dacă chemarea lui, va fi rece, slabă, îndoielnică şi cenuşie, sufletul tău nu se va trezi, nu se va scula şi nu va porni spre Dumnezeu.
Te vei întoarce pe partea cealaltă şi vei dormi mai departe în culcuşul căldicel al păcatelor şi al evlaviei formale sau nici al acesteia,
Când va intra pe triumful norilor în aria vederilor lumii,
spărgând Cerul şi arătându-Se,
Marele Împărat Judecător
şi Stăpân Înfricoşat
Dar ce trezire şi ce îngrozire va fi aceasta!
Suflete dragă, care încă nu te-ai trezit zguduit de o chemare înflăcărată, mişcătoare, puternică, a vreunui trimis ceresc, - oare ce mai aştepţi?
Cum să fii chemat mai stăruitor?
Şi cum să ţi se spună mai zguduitor cât de aproape este Venirea Domnului şi cât de mare lucru este ca tu să înţelegi chiar în clipa aceasta că Hristos te cheamă
şi că te aşteaptă chiar acum, să vii să cazi la picioarele Lui cum a făcut Maria,
ca să primeşti lumina şi mântuirea ta!
Suflete dragă, n-aştepta să-ţi vină un înger din cer ca să-ţi spună acest lucru în alt chip şi cu alte cuvinte, căci atunci când vor veni îngerii, vor vorbi cu tine altfel.
Nici n-aştepta să vină Domnul până în faţa ta, căci înfăţişarea pe care o va avea El atunci, te va umplea de groaza morţii nu de bucuria mântuirii.
Nici n-aştepta alt sol, căci când va veni solul morţii, nu te va mai chema la mântuire ci la judecată (Evrei 9, 27).
Ci ascultă chiar în clipa aceasta acest îndemn pe care ţi-l face vestirea aceasta şi vino, vino, vino la Domnul Isus.
Este poate ultima chemare, trezeşte-te, scoală-te iute şi vino, Domnul te aşteaptă.
Slavă nemărginită şi veşnică Ţie Dumnezeul şi Mântuitorul nostru,
care n-ai venit încă, tocmai pentru ca noi să putem veni acum,
ca să Te întâmpinăm, şi să ne închinăm Ţie.
Slavă Ţie pentru dragostea şi grija cu care ne-ai trimis şi nouă soli ai Tăi, care să ne caute să ne spună despre venirea şi chemarea Ta. Şi care să ne îndemne să venim şi noi la Tine.
O Doamne Isuse, cât de departe şi cât de adânc dormeam în somnul pierzării când solul Tău Iosif ne-a trezit chemându-ne şi pe noi.
Cât de puternic ne-a străpuns vestea că Tu vii şi că Tu ne chemi.
Aceste două adevăruri, - unul, ne-a făcut să alergăm spre Tine.
O Doamne Isuse după ce Te-am întâlnit, ce fericire a umplut sufletele noastre şi cât de mari binecuvântări gustăm neîncetat stând la picioarele Tale.
Slavă Ţie şi mulţumire veşnică pentru harul Tău.
Te rugăm ai milă de toţi cei care încă nu ştiu că Tu vii şi că îi chemi,
înştiinţează-i Doamne încă o dată şi încă şi mai puternic, până ce vor veni şi ei.
Amin.